Politica comună privind pescuitul Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/1382 – Derogare de la Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 în ceea ce privește interzicerea pescuitului cu unelte tractate deasupra habitatelor protejate pentru traulerele echipate cu traule de tip «gangui» care pescuiesc în anumite ape teritoriale ale Franței – Articolul 4 alineatele (1), (2), (4) și (5) din Regulamentul nr. 1967/2006 – Posibilitate de derogare de la interdicția pescuitului cu unelte tractate într‑o zonă desemnată ca sit Natura 2000 pentru conservarea unuia sau mai multor habitate protejate în temeiul articolului 4 din Regulamentul nr. 1967/2006 – Articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 – Eroare de drept – Eroare vădită de apreciere

Ediție provizorie HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta) 17 iunie 2026(*) „ Politica comună privind pescuitul Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/1382 – Derogare de la Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 în ceea ce privește interzicerea pescuitului cu unelte tractate deasupra habitatelor protejate pentru traulerele echipate cu traule de tip «gangui» care pescuiesc în anumite ape teritoriale ale Franței – Articolul 4 alineatele (1), (2), (4) și (5) din Regulamentul nr. 1967/2006 – Posibilitate de derogare de la interdicția pescuitului cu unelte tractate într‑o zonă desemnată ca sit Natura 2000 pentru conservarea unuia sau mai multor habitate protejate în temeiul articolului 4 din Regulamentul nr. 1967/2006 – Articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 – Eroare de drept – Eroare vădită de apreciere ” În cauza T‑659/24, Bloom, cu sediul în Paris (Franța), reprezentată de F. Lafforgue și H. Baron, avocați, reclamantă, împotriva Comisiei Europene, reprezentată de C. Calvo Langdon, F. Le Bot și D. Milanowska, în calitate de agenți, pârâtă, susținută de Republica Franceză, reprezentată de B. Travard și P. Chansou, în calitate de agente, intervenientă, TRIBUNALUL (Camera a opta), compus din domnii I. Gâlea (raportor), președinte, și T. Tóth și doamna L. Spangsberg Grønfeldt, judecători, grefieră: doamna H. Eriksson, administratoare, având în vedere faza scrisă a procedurii, în urma ședinței din 3 martie 2026, pronunță prezenta Hotărâre 1        Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, Bloom, solicită anularea Deciziei Comisiei Europene din 18 octombrie 2024 (denumită în continuare „decizia atacată”), prin care aceasta a respins cererea sa de reexaminare internă în raport cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2024/1382 al Comisiei din 23 mai 2024 de prelungire a unei derogări de la Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 al Consiliului în ceea ce privește interzicerea pescuitului deasupra habitatelor protejate, distanța minimă față de coastă și adâncimea minimă a mării pentru traulerele echipate cu traule de tip „gangui” care pescuiesc în anumite ape teritoriale ale Franței (Provence‑Alpes‑Côte d’Azur) (JO 2024/1382). I.      Istoricul litigiului 2        Reclamanta este o organizație neguvernamentală (ONG) al cărei scop este de a contribui la conservarea biodiversității marine și a habitatelor marine. 3        La 21 decembrie 2006, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 privind măsurile de gestionare pentru exploatarea durabilă a resurselor halieutice în Marea Mediterană, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2847/93 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1626/94 (JO 2006, L 409, p. 9, Ediție specială, 04/vol. 10, p. 163). 4        Articolul 4 alineatele (1), (2) și (4), alineatul (5) primul paragraf și alineatul (6) din Regulamentul nr. 1967/2006, cu modificările ulterioare, intitulat „Habitate protejate”, prevede următoarele: „(1)      Se interzice pescuitul cu traule, drage, plase‑pungă, unelte filtrante înconjurătoare de navă, năvoade de plajă sau plase similare deasupra solului submarin de iarbă de mare, în special al Posidonia oceanica sau al altor fanerogame marine. Prin derogare de la primul paragraf, utilizarea plaselor‑pungă, a uneltelor filtrante înconjurătoare de navă sau a plaselor similare, a căror cădere totală sau comportament în operațiuni de pescuit înseamnă că surmeaua, grandeea marginii de întinsură sau coardele de tractare nu ating solul submarin de iarbă de mare, poate fi autorizată în cadrul planurilor de gestionare prevăzute fie la articolul 18, fie la articolul 19 din prezentul regulament. (2)      Se interzice pescuitul cu traule, drage, năvoade de plajă sau plase similare deasupra habitatelor coraligene sau a bancurilor de alge marine calcaroase. (4)      Interdicția stabilită la alineatul (1) primul paragraf și la alineatul (2) se aplică, de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, tuturor locațiilor Natura 2000, tuturor zonelor speciale protejate și tuturor zonelor protejate în mod special în interes mediteraneean (SPAMI), care au fost desemnate în scopul conservării acestor habitate fie în temeiul Directivei 92/43/CEE, fie în temeiul Deciziei 1999/800/CE. (5)      Prin derogare de la alineatul (1) primul paragraf, pescuitul cu nave cu o lungime totală mai mică sau egală cu 12 metri și o putere a motorului mai mică sau egală cu 85 kW, cu plase de fund remorcate, întreprins în mod tradițional pe solul submarin de Posidonia, poate fi autorizat de către Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 30 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002, cu condiția ca: (i)      activitățile de pescuit în cauză să fie reglementate de un plan de gestionare prevăzut în temeiul articolului 19 din prezentul regulament; (ii)      activitățile de pescuit în cauză să nu afecteze mai mult de 33 % din zona acoperită de sol submarin de iarbă de mare Posidonia oceanica în cadrul zonei reglementate de planul de gestionare; (iii)      activitățile de pescuit în cauză nu afectează mai mult de 10 % din solul submarin de iarbă de mare în apele teritoriale ale statului membru în cauză. […] (6)      Statele membre iau măsurile adecvate pentru a asigura culegerea de informații științifice în vederea identificării și cartografierii habitatelor care trebuie protejate în temeiul prezentului articol.” 5        La 18 mai 2011, autoritățile franceze au prezentat Comisiei o cerere de derogare de la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1967/2006 pentru a permite traulerelor echipate cu traule de tip „gangui” să își desfășoare activitatea deasupra solului submarin de iarbă de mare Posidonia în apele teritoriale franceze adiacente coastei din regiunea Provence‑Alpes‑Côte d’Azur (denumită în continuare „derogarea în cauză”). 6        Ganguiul este un tip de traul care constă într‑o plasă de fund de dimensiuni reduse, remorcată cu viteză redusă. Acest echipament, constituit în general din panouri din fier sau din lemn cu armătură din fier, era la momentul introducerii acțiunii utilizat exclusiv în cadrul pescuitului la scară mică în fâșia costieră a departamentului Var (Franța) (Raportul Ministerului francez al Afacerilor Maritime adresat Comisiei din 17 octombrie 2023 privind monitorizarea derogării privind pescuitul cu traule de tip „gangui”, care figurează în anexa A.14 la cererea introductivă). 7        Mai precis, apele teritoriale vizate de cererea de derogare în cauză erau situate în situl Natura 2000 din rada Hyères (Franța), desemnat ca arie specială de conservare de către autoritățile franceze, în conformitate cu articolul 4 din Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO 1992, L 206, p. 7, Ediție specială, 15/vol. 2, p. 109, denumită în continuare „Directiva habitate”), în vederea conservării mai multor habitate, printre care straturile cu Posidonia, menționate la numărul 1120 din anexa I la directiva respectivă. Situl Natura 2000 din rada Hyères este inclus în parcul național Port‑Cros (Franța), care face obiectul protejării, în calitate de arie de protecție specială cu importanță mediteraneeană (denumită în continuare „APSIM”), în conformitate cu Protocolul privind ariile de protecție specială și diversitatea biologică în Marea Mediterană (JO 1999, L 322, p. 3, Ediție specială, 11/vol. 20, p. 15). 8        La 2 iunie 2014, în temeiul articolului 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006, Comisia a acordat derogarea în cauză până la 6 iunie 2017, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 586/2014 de derogare de la Regulamentul nr. 1967/2006 al Consiliului în ceea ce privește interzicerea pescuitului deasupra habitatelor protejate și distanța minimă față de coastă și adâncimea pentru traulerele „gangui” care pescuiesc în anumite ape teritoriale ale Franței (Provence‑Alpes‑Côte d’Azur) (JO 2014, L 164, p. 10). 9        Prin mai multe regulamente de punere în aplicare succesive, Comisia a acordat o prelungire a derogării în cauză, cu efect până la 11 mai 2024. 10      La 27 octombrie 2023, autoritățile franceze au transmis o cerere de reînnoire a derogării în cauză până la 11 mai 2026. La 4 martie 2024, acestea au decis să limiteze reînnoirea solicitată la un an. 11      La 23 mai 2024, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare 2024/1382, prin care a acordat o prelungire a derogării în cauză pentru perioada cuprinsă între 12 mai 2024 și 11 mai 2025. 12      La 18 iulie 2024, reclamanta a introdus la Comisie o cerere de reexaminare internă a Regulamentului de punere în aplicare 2024/1382 în temeiul articolului 10 din Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO 2006, L 264, p. 13, Ediție specială, 15/vol. 17, p. 126), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2021/1767 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 octombrie 2021 (JO 2021, L 356, p. 1). 13      La 18 octombrie 2024, Comisia a adoptat decizia atacată, prin care a respins cererea de reexaminare internă prezentată de reclamantă, pentru motivul că aceasta din urmă nu demonstrase că Regulamentul de punere în aplicare 2024/1382 contravine dreptului mediului. II.    Concluziile părților 14      Reclamanta solicită Tribunalului: –        anularea deciziei atacate; –        obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată. 15      Comisia solicită Tribunalului: –        respingerea acțiunii; –        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. 16      Republica Franceză solicită Tribunalului respingerea acțiunii. III. În drept 17      În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat în esență pe încălcarea articolului 4 alineatele (1), (2), (4) și (5) din Regulamentul nr. 1967/2006. A.      Cu privire la obiectul litigiului și la admisibilitate 18      În memoriul în apărare, Comisia arată că acțiunea nu poate fi admisibilă decât dacă se consideră că este îndreptată împotriva deciziei atacate, iar nu împotriva Regulamentului de punere în aplicare 2024/1382. Pe de altă parte, în cadrul argumentelor sale în apărare, ea exprimă îndoieli cu privire la admisibilitatea anumitor argumente prezentate de reclamantă, pentru motivul că acestea constau într‑o simplă repetare a cererii de reexaminare internă și sunt, prin urmare, îndreptate împotriva Regulamentului de punere în aplicare 2024/1382, iar nu împotriva deciziei atacate. 19      Potrivit articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006, cu modificările ulterioare, „[o]rice organizație neguvernamentală sau alți membri ai publicului care îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 11 sunt îndreptățiți să introducă o cerere de reexaminare internă la instituția sau organul Uniunii care a adoptat un act administrativ sau care, în cazul unei pretinse omisiuni administrative, ar fi trebuit să adopte un astfel de act, pe motiv că actul sau omisiunea respectivă contravine dreptului mediului”. Articolul 12 alineatul (1) din același regulament prevede că „[o]rganizația non‑guvernamentală care a introdus cererea de reexaminare internă, în temeiul articolului 10, poate sesiza Curtea de Justiție”. 20      Din articolul 10 alineatul (1) și din articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1367/2006, cu modificările ulterioare, rezultă că cererea de reexaminare internă a unui act administrativ urmărește să se constate o pretinsă nelegalitate sau lipsa temeiniciei actului vizat și că solicitantul poate ulterior să sesizeze instanța Uniunii Europene prin introducerea unei acțiuni pentru necompetență, încălcarea unor norme fundamentale de procedură, încălcarea tratatelor sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestora sau abuz de putere împotriva deciziei de respingere ca nefondată a cererii de reexaminare internă. Rezultă că, în cadrul acțiunii menționate, reclamantul nu este îndreptățit să invoce argumente prin care să conteste în mod direct legalitatea sau temeinicia actului vizat de cererea de reexaminare internă întrucât sistemul de control jurisdicțional prevăzut de tratate nu prevede posibilitatea Tribunalului de a anula o decizie care nu face obiectul unei acțiuni în anulare directe întemeiate pe articolul 263 TFUE (a se vedea Hotărârea din 19 noiembrie 2025, PAN Europe/Comisia, T‑412/22, EU:T:2025:1034, punctul 33 și jurisprudența citată). 21      În speță, anumite critici prezentate în cererea introductivă sunt foarte asemănătoare cu cele invocate în cererea de reexaminare internă și evocă faptul că Regulamentul de punere în aplicare 2024/1382 „este nelegal”. De asemenea, în titlurile lor respective, cele două aspecte ale motivului unic vizează în mod expres încălcarea prin Regulamentul de punere în aplicare 2024/1382 a anumitor dispoziții ale Regulamentului nr. 1967/2006. 22      Cu toate acestea, din cauza obiectului însuși al procedurii de reexaminare internă și a logicii articolelor 10 și 12 din Regulamentul nr. 1367/2006, cu modificările ulterioare, poate exista o anumită suprapunere între argumentele prezentate în cadrul cererii de reexaminare internă și cele care sunt invocate în susținerea unei acțiuni în anulare împotriva deciziei de respingere ca nefondată a cererii menționate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 noiembrie 2025, PAN Europe/Comisia, T‑412/22, EU:T:2025:1034, punctul 36). Astfel, dat fiind că o cerere de reexaminare internă urmărește să se constate o pretinsă nelegalitate sau lipsa temeiniciei actului vizat de aceasta, faptul că Comisia a săvârșit aceleași erori de drept sau de apreciere în actul a cărui reexaminare internă este solicitată și în răspunsul său la această cerere nu este de natură să determine inadmisibilitatea motivelor care denunță asemenea erori, în măsura în care aceste motive se întemeiază pe critici deja invocate în cadrul aceleiași cereri și vizează în mod specific anularea deciziei de respingere a acesteia [a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 octombrie 2025, ClientEarth și Collectif Nourrir/Comisia, T‑399/23, EU:T:2025:1002, punctul 28 (nepublicat)]. 23      În speță, reiese cu claritate din cererea introductivă că argumentele prezentate de reclamantă, a căror admisibilitate este pusă la îndoială de Comisie, sunt îndreptate împotriva deciziei atacate. 24      Astfel, pe de o parte, obiectul acțiunii vizează anularea deciziei atacate, iar nu a Regulamentului de punere în aplicare 2024/1382. 25      Pe de altă parte, în susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă un motiv unic îndreptat direct împotriva deciziei atacate, iar nu împotriva Regulamentului de punere în aplicare 2024/1382. Mai precis, în introducerea părții din cererea introductivă referitoare la argumentația juridică, reclamanta explică faptul că Comisia „a săvârșit o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere” atunci când a considerat că Regulamentul de punere în aplicare 2024/1382 nu contravine dreptului mediului, în pofida elementelor pe care le invocase reclamanta în cererea sa de reexaminare internă. 26      Așadar, atunci când reclamanta prezintă critici menite să stabilească nelegalitatea Regulamentului de punere în aplicare 2024/1382, aceasta procedează astfel pentru a demonstra că decizia atacată este ea însăși nelegală întrucât a respins cererea de reexaminare internă cu privire la respectivul regulament de punere în aplicare. 27      În aceste condiții, Comisia nu poate reproșa reclamantei că s‑a limitat să repete anumite argumente pe care le prezentase în cererea sa de reexaminare internă. 28      Din ceea ce precedă rezultă că prezenta acțiune are ca unic obiect o cerere de anulare a deciziei atacate și că criticile prezentate în cererea introductivă în susținerea motivului unic al reclamantei sunt admisibile. B.      Cu privire la motivul unic 29      Motivul unic invocat de reclamantă se împarte în două aspecte, invocate, primul, cu titlu principal și, al doilea, cu titlu subsidiar. 30      Prin intermediul primului aspect, reclamanta susține că, în decizia atacată, Comisia a săvârșit o eroare de drept și o eroare vădită de apreciere în raport cu articolul 4 alineatele (1), (2) și (5) din Regulamentul nr. 1967/2006, pentru motivul, în esență, că a refuzat să reexamineze Regulamentul de punere în aplicare 2024/1382, deși acesta acordase, cu încălcarea acestor dispoziții, o derogare de la interdicția de pescuit cu traule în zona radei Hyères, care este desemnată ca sit Natura 2000 și este situată în interiorul unei APSIM, în scopul conservării habitatelor menționate în aceleași dispoziții. 31      Prin intermediul celui de al doilea aspect, reclamanta susține că, în orice caz, Comisia a încălcat articolul 4 alineatele (1) și (5) din Regulamentul nr. 1967/2006 prin faptul că nu a efectuat reexaminarea internă a Regulamentului de punere în aplicare 2024/1382, deși acesta nu a limitat derogarea în cauză la solul submarin de Posidonia, ci a permis pescuitul cu traule de tip „gangui” deasupra altui sol submarin de iarbă de mare. 1.      Cu privire la primul aspect al motivului unic, întemeiat pe încălcarea articolului 4 alineatele (1), (2), (4) și (5) din Regulamentul nr. 1967/2006 32      În susținerea primului aspect al motivului unic, reclamanta invocă două critici, întemeiate, prima, cu titlu principal, pe o eroare de drept care decurge dintr‑o interpretare eronată a articolului 4 alineatele (4) și (5) din Regulamentul nr. 1967/2006 și, a doua, cu titlu subsidiar, pe o eroare vădită de apreciere în raport cu articolul 4 alineatele (1), (2), (4) și (5) din același regulament. a)      Cu privire la critica întemeiată pe o eroare de drept ca urmare a unei interpretări eronate a articolului  4 alineatele (4) și (5) din Regulamentul nr. 1967/2006 33      Reclamanta susține că decizia atacată este afectată de o eroare de drept. Pe de o parte, Comisia ar fi considerat în mod eronat că articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006 nu prevede interzicerea pescuitului cu anumite unelte tractate care permit capturarea în mod activ a speciei vizate, așa cum procedează traulele și dragele (denumite în continuare „unelte tractate”), în integralitatea unei zone desemnate ca sit Natura 2000, zonă specială protejată (denumită în continuare „ZSP”) sau APSIM în scopul conservării solului submarin de iarbă de mare, a habitatelor coraligene sau a bancurilor de alge marine calcaroase. Pe de altă parte, Comisia a apreciat, de asemenea cu încălcarea articolului 4 alineatul (5) din același regulament, că o derogare de la interdicția de a practica pescuitul cu unelte tractate deasupra solului submarin de Posidonia este posibilă într‑o zonă desemnată ca sit Natura 2000, ZSP sau APSIM în scopul conservării solurilor submarine respective. 1)      Cu privire la domeniul de aplicare al interdicției prevăzute la articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006 34      În decizia atacată, Comisia a considerat că articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006 nu constituie o interdicție independentă de interzicere a pescuitului cu unelte tractate deasupra solului submarin de iarbă de mare, a habitatelor coraligene și a bancurilor de alge marine calcaroase prevăzută la articolul 4 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din același regulament. Astfel, ea a dedus că uneltele tractate sunt interzise deasupra habitatelor respective atunci când acestea se află în zone protejate ca situri Natura 2000, ZSP sau APSIM, dar nu pe întreg teritoriul acestor zone. 35      Reclamanta contestă această afirmație și consideră că articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006 constituie o măsură specială și suplimentară care implică faptul că pescuitul cu unelte tractate este interzis în toate zonele protejate ca situri Natura 2000, ZSP sau APSIM, iar nu numai deasupra habitatelor menționate la articolul 4 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din regulamentul respectiv. În opinia sa, orice altă interpretare ar lipsi de efect util alineatul (4) al articolului 4 din Regulamentul nr. 1967/2006, făcându‑l redundant în raport cu alineatele (1) și (2) ale articolului 4 din același regulament, care prevăd o interdicție generală a pescuitului cu unelte tractate deasupra straturilor cu Posidonia, a habitatelor coraligene și a bancurilor de alge marine calcaroase. 36      Reclamanta contestă de asemenea concluzia potrivit căreia articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006 nu avea vocația de a se aplica decât atât timp cât nu fusese realizată o cartografiere a habitatelor protejate la nivelul statelor membre. Astfel, pe de o parte, articolul menționat nu ar cuprinde nicio limitare în timp și nicio legătură cu efectuarea unei cartografieri a habitatelor care trebuie protejate, în timp ce aceasta este prevăzută la articolul 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1967/2006. Pe de altă parte, aplicarea articolului 4 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1967/2006 ar fi fost imediată și, prin urmare, nu ar fi fost condiționată de realizarea unei astfel de cartografieri. 37      Potrivit reclamantei, interpretarea pe care o propune este, pe de o parte, singura compatibilă cu articolul 11 și cu articolul 191 alineatul (1) TFUE și, pe de altă parte, singura posibilă în raport cu cerințele de protecție legate de statutul de ZSP și de APSIM, care sunt prevăzute în Protocolul privind ariile de protecție specială și diversitatea biologică în Marea Mediterană, precum și în raport cu cele care decurg din statutul de sit Natura 2000 și care sunt prevăzute în Directiva habitate. De altfel, Direcția Generală (DG) „Mediu” a Comisiei ar fi recunoscut ea însăși că pescuitul cu unelte tractate nu putea fi autorizat în interiorul siturilor Natura 2000. 38      Comisia și Republica Franceză contestă argumentația reclamantei. 39      Conform unei jurisprudențe constante, în vederea interpretării unei dispoziții a dreptului Uniunii, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție. Rezultă de asemenea dintr‑o jurisprudență constantă că determinarea înțelesului și a conținutului termenilor pentru care dreptul Uniunii nu furnizează nicio definiție și nu face nicio trimitere la dreptul statelor membre trebuie să fie făcută în conformitate cu sensul obișnuit al acestora în limbajul curent, ținând totodată seama de contextul în care sunt utilizați și de obiectivele urmărite de reglementarea din care fac parte (a se vedea Hotărârea din 12 februarie 2026, Stichting Koskea, C‑490/24, EU:C:2026:89, punctele 23 și 24 și jurisprudența citată). 40      În speță, în primul rând, din interpretarea literală a articolului 4 din Regulamentul nr. 1967/2006, ai cărui termeni sunt reproduși la punctul 4 de mai sus, reiese că această dispoziție stabilește, la alineatul (1) primul paragraf, principiul interzicerii uneltelor tractate, printre care figurează traulul, „deasupra” solului submarin de iarbă de mare, în special a celui de Posidonia. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede în esență interzicerea acelorași unelte tractate „deasupra” habitatelor coraligene și a bancurilor de alge marine calcaroase. 41      În această privință, trebuie arătat că, potrivit articolului 2 punctele 11-13 din Regulamentul nr. 1967/2006, solul submarin de iarbă de mare, habitatele coraligene și bancurile de alge marine calcaroase sunt, toate trei, definite drept „zon[e] în care solul submarin este caracterizat de prezența dominantă” în esență a acestor tipuri de habitate sau în care ele au „existat” și în care „există necesitatea unei acțiuni de refacere”. 42      Prin urmare, având în vedere sensul obișnuit al adverbului „deasupra” în limbajul curent, trebuie să se constate că interpretarea literală a articolului 4 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Regulamentul nr. 1967/2006 exclude posibilitatea ca interzicerea pescuitului cu unelte tractate, practicat deasupra solului submarin caracterizat de prezența dominantă a solului submarin de iarbă de mare, a habitatelor coraligene sau a bancurilor de alge marine calcaroase ori deasupra solului submarin din zone în care au existat aceste habitate și în care există necesitatea unei acțiuni de refacere, să fie extinsă la practica unui astfel de pescuit deasupra altor soluri submarine. 43      Această interpretare este susținută de diferitele versiuni lingvistice ale articolului 4 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Regulamentul nr. 1967/2006, care utilizează un adverb cu același sens, asemenea versiunilor în engleză (above), în germană (über), în italiană (su), în spaniolă (por encima) sau în română (deasupra). 44      În ceea ce privește articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006, acesta prevede că interdicția stabilită la articolul 4 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din același regulament se aplică tuturor siturilor Natura 2000, precum și ZSP și APSIM desemnate în scopul conservării „acestor habitate”. 45      În această privință, trebuie să se constate, asemenea Comisiei și Republicii Franceze, că modul de redactare a articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006 evidențiază alegerea făcută de legiuitorul Uniunii de a face trimitere în mod expres la „[i]nterdicția prevăzută la alineatul (1) primul paragraf și la alineatul (2)”, cu alte cuvinte, la interzicerea pescuitului cu unelte tractate deasupra solului submarin caracterizat de prezența dominantă a solului submarin de iarbă de mare, a habitatelor coraligene și a bancurilor de alge marine calcaroase, indicând că această interdicție se aplică tuturor siturilor Natura 2000, tuturor ZSP și tuturor APSIM desemnate pentru conservarea acestor habitate. 46      Prin urmare, având în vedere o asemenea trimitere expresă, trebuie să se considere, în lumina interpretării literale a articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006, că acesta prevede interzicerea pescuitului cu unelte tractate deasupra solului submarin de iarbă de mare, a habitatelor coraligene și a bancurilor de alge marine calcaroase existente în zonele protejate ca situri Natura 2000, ZSP sau APSIM care au ca obiectiv conservarea acestor habitate, iar nu pe întreg teritoriul unor asemenea zone. 47      În al doilea rând, în ceea ce privește interpretarea contextuală, trebuie să se constate că, la articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006, legiuitorul Uniunii a prevăzut în mod expres că interdicția prevăzută la articolul 4 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din același regulament se aplică siturilor Natura 2000, ZSP și APSIM „de la data intrării în vigoare” a regulamentului menționat. 48      În această privință, astfel cum a explicat în esență Comisia în decizia atacată, această sintagmă trebuie interpretată în lumina articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1967/2006, potrivit căruia „[s]tatele membre iau măsurile adecvate pentru a asigura culegerea de informații științifice în vederea identificării și cartografierii habitatelor care trebuie protejate în temeiul prezentului articol”, ceea ce presupune, prin urmare, în mod necesar posibilitatea localizării habitatelor menționate pentru a le cartografia. Astfel, coroborarea alineatelor (4) și (6) ale articolului 4 din Regulamentul nr. 1967/2006 permite să se înțeleagă că, încă de la intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1967/2006, practica pescuitului cu unelte tractate era interzisă deasupra solului submarin de iarbă de mare, a habitatelor coraligene și a bancurilor de alge marine calcaroase în zonele care erau deja desemnate ca situri Natura 2000, ca ZSP sau ca APSIM în scopul conservării acestor trei tipuri de habitate, chiar dacă habitatele respective nu făcuseră încă, la acea dată, obiectul unei cartografieri în temeiul articolului 4 alineatul (6) din același regulament. 49      O asemenea apreciere este susținută de împrejurarea că desemnarea zonelor ca situri Natura 2000, ZSP sau APSIM în scopul conservării solului submarin de iarbă de mare, a habitatelor coraligene sau a bancurilor de alge marine calcaroase implica deja, la momentul intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1967/2006, posibilitatea de a identifica locurile în care se aflau astfel de habitate, ceea ce nu era în mod necesar cazul acelorași habitate atunci când erau situate în afara unor astfel de zone protejate. 50      În această privință, în versiunea în vigoare la momentul adoptării Regulamentului nr. 1967/2006, Directiva habitate, care reglementează rețeaua Natura 2000, prevedea deja la articolul 4 alineatul (1) prima teză, în ceea ce privește identificarea siturilor de importanță comunitară care pot fi integrate într‑o astfel de rețea, că, „[p]e baza criteriilor stabilite în anexa III (Etapa 1) și a informațiilor științifice pertinente, fiecare stat membru propune o listă de situri de pe teritoriul său, indicând, pentru fiecare dintre ele, tipurile de habitate naturale din anexa I”. Potrivit punctului A literele (a) și (b) din anexa III la directiva menționată, evaluarea efectuată de statele membre trebuia să țină seama de gradul de reprezentativitate al sitului pentru respectivul habitat, precum și de „[r]aportul dintre suprafața sitului acoperită de tipul respectiv de habitat natural și suprafața totală de pe teritoriul național acoperită de respectivul habitat natural”. La momentul adoptării Regulamentului nr. 1967/2006, această anexă era pusă în aplicare prin Decizia 97/266/CE a Comisiei din 18 decembrie 1996 privind formularul‑tip pentru siturile propuse ca situri Natura 2000 (JO 1997, L 107, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 4, p. 3), al cărei punct 3.1 impunea prezentarea tipurilor de habitate prezente în sit, precum și a procentului din situl respectiv pe care îl reprezentau acestea. 51      Prin urmare, desemnarea unei zone ca sit Natura 2000 în scopul conservării unuia dintre habitatele menționate la articolul 4 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din Regulamentul nr. 1967/2006 impunea în mod necesar, la momentul adoptării acestui regulament, posibilitatea de a localiza astfel de habitate. 52      De asemenea, dispozițiile Protocolului privind ariile de protecție specială și diversitatea biologică în Marea Mediterană confirmă că desemnarea unei zone marine drept ZSP sau APSIM implică și posibilitatea localizării habitatelor protejate care se găsesc în acestea. Pe de o parte, în ceea ce privește ZSP, articolul 7 alineatul (1) din acest protocol impune adoptarea unor măsuri de planificare, gestiune și control al ZSP, ceea ce, potrivit articolului 7 alineatul (2) litera (b) din protocolul menționat, trebuie să cuprindă „supravegherea continuă a proceselor ecologice, a habitatelor, a dinamicii populațiilor, a peisajelor, precum și a impactului activităților umane”. Pe de altă parte, în ceea ce privește APSIM, articolul 9 alineatul (3) din același protocol prevede că „[p]ărțile care fac o propunere de înscriere pe lista APSIM furnizează centrului [de activități regionale pentru ZSP] un raport de prezentare care conține informații privind localizarea sa geografică, caracteristicile fizice și ecologice, statutul său juridic, planul de gestiune și mijloacele punerii sale în aplicare, precum și un raport care să justifice importanța mediteraneeană a ariei”. 53      Din interpretarea literală a articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006, care este confirmată de interpretarea sa contextuală, rezultă că această dispoziție nu prevede interzicerea pescuitului cu unelte tractate pe întreg teritoriul zonelor protejate ca situri Natura 2000, ZSP sau APSIM în scopul conservării solului submarin de iarbă de mare, a habitatelor coraligene sau a bancurilor de alge marine calcaroase, ci numai deasupra acestor habitate. 54      În al treilea rând, în ceea ce privește interpretarea teleologică a articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006, trebuie să se constate că acest regulament are ca obiect gestionarea pescuitului mediteraneean și că legiuitorul Uniunii a integrat în regulament, în scopul respectivei gestionări, cerințe referitoare la un nivel ridicat de protecție a mediului, în conformitate cu dispozițiile articolelor 11 și 191 TFUE. În această privință, în considerentul (5) al aceluiași regulament se arată că „Comunitatea s‑a angajat să aplice o abordare de precauție în luarea măsurilor menite să protejeze și să conserve resursele acvatice vii și ecosistemele marine și să prevadă exploatarea durabilă a acestora”. În considerarea unor astfel de cerințe, legiuitorul Uniunii a stabilit, la articolul 4 alineatele (1) și (2) din regulamentul menționat, principiul interzicerii pescuitului cu unelte tractate deasupra solului submarin de iarbă de mare, a habitatelor coraligene și a bancurilor de alge marine calcaroase, ceea ce include și zonele în care au existat aceste habitate și în care s‑au realizat acțiuni de refacere (a se vedea punctul 41 de mai sus). 55      Reiese de asemenea din cuprinsul considerentului (4) al Regulamentului nr. 1967/2006 că acesta urmărește să instituie un cadru specific de gestionare „[având în vedere] caracteristicile biologice, sociale și economice ale zonelor de pescuit mediteraneene”. De asemenea, potrivit considerentului (18) al acestuia, „[o] parte din zona de coastă ar trebui rezervată pentru unelte de pescuit selective utilizate de pescarii la scară mică, pentru a proteja zonele de reproducere și habitatele sensibile și pentru a consolida durabilitatea socială a zonelor de pescuit din Marea Mediterană”. 56      Rezultă că, în vederea interpretării Regulamentului nr. 1967/2006, trebuie să se țină seama și de considerente sociale și economice, împreună cu considerentele de mediu, într‑un mod echilibrat. 57      În aceste condiții, pe de o parte, protecția habitatelor sensibile vizate la articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006 nu poate exclude practica pescuitului cu unelte tractate, în special de către pescarii la scară mică, în cadrul unei zone protejate ca sit Natura 2000, ZSP sau APSIM, cu excepția părților din aceste zone care acoperă astfel de habitate sau care fac obiectul unor acțiuni de refacere. 58      Pe de altă parte, o asemenea interpretare este conformă cu dispozițiile articolelor 11 și 191 TFUE, ale căror cerințe au fost luate în considerare de legiuitorul Uniunii (a se vedea punctul 54 de mai sus), contrar celor susținute de reclamantă. De altfel, aceasta din urmă s‑a limitat să citeze textul respectivelor dispoziții de drept primar, fără a explica modul în care ele implicau o interpretare a articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006 în sensul extinderii interdicției de pescuit cu unelte tractate la întreg teritoriul zonelor desemnate ca situri Natura 2000, ZSP sau APSIM. 59      Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că în decizia atacată Comisia a considerat în mod întemeiat că articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006 nu trebuie interpretat în sensul că prevede interzicerea uneltelor tractate în întreaga zonă desemnată ca sit Natura 2000, ZSP sau APSIM în scopul conservării solului submarin de iarbă de mare, a habitatelor coraligene sau a bancurilor de alge marine calcaroase. 60      Această concluzie nu poate fi repusă în discuție de celelalte argumente ale reclamantei. 61      În primul rând, reclamanta arată că interpretarea pe care o susține cu privire la articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006 este singura compatibilă cu dispozițiile articolului 6 din Directiva habitate, care reglementează protecția siturilor Natura 2000. În esență, aceasta susține că directiva respectivă nu permite autorizarea activităților umane într‑un sit Natura 2000 decât dacă este cert că ele nu prezintă niciun risc de a aduce atingere habitatului protejat, iar acesta nu se poate fi cazul pescuitului cu unelte tractate în siturile Natura 2000 desemnate printre altele în scopul conservării solului submarin de Posidonia. 62      În această privință, articolul 6 alineatele (2)-(4) din Directiva habitate prevede următoarele: „(2)      Statele membre iau măsurile necesare pentru a evita, pe teritoriul ariilor speciale de conservare, deteriorarea habitatelor naturale și a habitatelor speciilor, precum și perturbarea speciilor pentru care au fost desemnate respectivele arii, în măsura în care perturbările respective ar putea fi relevante în sensul obiectivelor prezentei directive. (3)      Orice plan sau proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru gestionarea sitului, dar care ar putea afecta în mod semnificativ aria, per se sau în combinație cu alte planuri sau proiecte, trebuie supus unei evaluări corespunzătoare a efectelor potențiale asupra sitului, în funcție de obiectivele de conservare ale acestuia din urmă. În funcție de concluziile evaluării respective și în conformitate cu dispozițiile alineatului (4), autoritățile naționale competente aprobă planul sau proiectul doar după ce au constatat că nu are efecte negative asupra integrității sitului respectiv și, după caz, după ce au consultat opinia publică. (4)      Dacă, în ciuda unui rezultat negativ al evaluării efectelor asupra sitului și în lipsa unei soluții alternative, planul sau proiectul trebuie realizat, cu toate acestea, din motive cruciale de interes public major, inclusiv din rațiuni de ordin social sau economic, statul membru ia toate măsurile compensatorii necesare pentru a proteja coerența globală a sistemului Natura 2000. Statul membru informează Comisia cu privire la măsurile compensatorii adoptate. În cazul în care situl respectiv adăpostește un tip de habitat natural prioritar [sau] o specie prioritară, singurele considerente care pot fi invocate sunt cele legate de sănătatea sau siguranța publică, de anumite consecințe benefice de importanță majoră pentru mediu sau, ca urmare a avizului Comisiei, de alte motive cruciale de interes public major.” 63      Astfel, mai întâi, din articolul 6 alineatul (2) din Directiva habitate reiese că statelor membre le revine sarcina de a evalua efectele potențiale ale activităților umane în interiorul unui sit Natura 2000 și, dacă este cazul, în exercitarea marjei lor de apreciere, de a interzice asemenea activități în ipoteza în care acestea ar putea determina deteriorarea habitatelor protejate în cadrul acestui sit. Este vorba despre o obligație de protecție generală privind luarea măsurilor de protecție necesare pentru a evita o deteriorare, precum și perturbări care ar putea avea efecte semnificative în raport cu obiectivele Directivei habitate (a se vedea Hotărârea din 14 ianuarie 2016, Grüne Liga Sachsen ș.a., C‑399/14, EU:C:2016:10, punctul 37 și jurisprudența citată). Deși această dispoziție stabilește o obligație generală care urmărește luarea măsurilor de protecție necesare pentru a evita printre altele deteriorarea habitatelor, ea nu prevede măsuri precise pe care statele membre ar fi obligate să le adopte și le lasă, așadar, acestora o marjă de apreciere cu ocazia aplicării sale [a se vedea Hotărârea din 14 noiembrie 2024, Comisia/Germania (Deteriorarea fânețelor), C‑47/23, EU:C:2024:954, punctul 92 și jurisprudența citată]. 64      În continuare, articolul 6 alineatul (3) din Directiva habitate prevede o procedură de evaluare prin care se urmărește garantarea, prin intermediul unui control prealabil, a faptului că un plan sau un proiect care nu are o legătură directă cu sau nu este necesar pentru gestionarea sitului vizat, dar care l‑ar putea afecta în mod semnificativ nu va fi autorizat decât în măsura în care nu are efecte negative asupra integrității sitului respectiv (a se vedea Hotărârea din 11 aprilie 2013, Sweetman ș.a., C‑258/11, EU:C:2013:220, punctul 28 și jurisprudența citată). 65      În sfârșit, articolul 6 alineatul (4) din Directiva habitate prevede posibilitatea ca un proiect sau un plan să trebuiască să fie realizat din motive cruciale de interes public major, în ciuda unui rezultat negativ al evaluării efectelor asupra sitului prevăzute la articolul 6 alineatul (3) a doua teză din aceeași directivă și în lipsa unei soluții alternative. 66      Rezultă că articolul 6 din Directiva habitate, care se adresează statelor membre, nu le impune să interzică în principiu orice activitate umană în interiorul unui sit Natura 2000, ci condiționează întotdeauna o astfel de activitate, în esență, de necesitatea de a stabili că aceasta nu riscă să aducă atingere în mod semnificativ obiectivelor de conservare a habitatelor pe care acest sit urmărește să le protejeze, precizându‑se că statele pot în anumite cazuri, chiar și în prezența unui astfel de risc, să mențină activitatea menționată. 67      Prin urmare, nu se poate considera că articolul 6 din Directiva habitate implică faptul că articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006 trebuie interpretat în sensul că se opune în mod necesar pescuitului cu unelte tractate în întregul sit Natura 2000 desemnat în scopul conservării solului submarin de iarbă de mare, a habitatelor coraligene sau a bandelor de alge marine calcaroase, inclusiv în zonele unui asemenea sit în care aceste habitate nu sunt prezente. De altfel, în speță, din înscrisurile din dosar reiese că autoritățile franceze au efectuat o „analiză de risc privind pescuitul” în situl din rada Hyères, la finalul căreia au concluzionat că riscul ca pescuitul cu traule de tip „gangui” să aducă atingere obiectivelor de conservare a solului submarin de Posidonia este moderat, iar nu semnificativ, așa cum a arătat Comisia în considerentul (7) al Regulamentului de punere în aplicare 2024/1382. 68      Pe de altă parte, după cum a precizat Comisia în considerentul (25) al Regulamentului de punere în aplicare 2024/1382, „[acest] regulament nu aduce atingere poziției [sale] privind conformitatea activității care face obiectul acestei derogări cu alte acte legislative ale Uniunii, în special cu Directiva [habitate]”. Astfel, dacă, în conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul Directivei habitate, un stat membru ajunge eventual la concluzia că uneltele tractate în arii desemnate ca situri Natura 2000 pentru protecția celor trei habitate în cauză riscă să aducă atingere în mod semnificativ obiectivelor de conservare a acestora, atunci îi va reveni sarcina de a lua măsurile necesare pentru a reglementa sau chiar a interzice o asemenea activitate, independent de orice măsură adoptată în temeiul Regulamentului nr. 1967/2006. 69      Prin urmare, argumentația reclamantei referitoare la Directiva habitate trebuie respinsă. 70      În al doilea rând, aceeași concluzie se aplică în cazul argumentației reclamantei întemeiate pe Protocolul privind ariile de protecție specială și diversitatea biologică în Marea Mediterană. 71      Este adevărat, astfel cum subliniază reclamanta, că articolul 6 litera (h) și articolul 8 alineatul (3) litera (b) din protocolul menționat impun în esență părților contractante, care sunt părți la Convenția privind protecția Mării Mediterane împotriva poluării, semnată la Barcelona la 16 februarie 1976 (JO 1977, L 240, p. 3), să nu autorizeze activități susceptibile să aducă atingere resurselor a căror conservare este vizată de statutul de ZSP sau de APSIM, care includ printre altele Posidonia. Cu toate acestea, pe de o parte, din aceste dispoziții nu reiese că practica pescuitului cu unelte tractate în zonele ZSP sau APSIM care nu cuprind astfel de resurse trebuie considerată dăunătoare pentru acestea. Pe de altă parte, regula stabilită în aceste dispoziții nu este absolută întrucât articolul 18 alineatul (1) din același protocol prevede că, „[î]n definirea măsurilor de protecție, părțile iau în considerare activitățile tradiționale ale populației locale pe planul subzistenței și al culturii [și] acordă derogări, dacă este necesar, pentru a ține cont de aceste nevoi”. 72      Astfel, nu se poate deduce din Protocolul privind ariile de protecție specială și diversitatea biologică în Marea Mediterană că pescuitul cu unelte tractate într‑o ZSP sau într‑o APSIM este, în orice împrejurări și pe întregul sol submarin al unei astfel de arii, o activitate considerată în mod necesar ca fiind susceptibilă să aducă atingere resurselor a căror conservare este vizată de desemnarea acestor arii ca atare. 73      În al treilea rând, reclamanta arată faptul că DG „Mediu” a susținut ea însăși că pescuitul cu unelte tractate trebuie să fie interzis în siturile Natura 2000, în cadrul unei reuniuni a Comisiei pentru pescuit a Parlamentului European din data de 1 martie 2023 și într‑o scrisoare comună cu DG „Afaceri Maritime”, adresată Regatului Spaniei în 2011. 74      Cu toate acestea, pe de o parte, în ceea ce privește luarea de cuvânt publică a unei reprezentante a DG „Mediu” la 1 martie 2023, trebuie arătat că aceasta nu consta într‑o analiză a legalității pescuitului cu unelte tractate în siturile Natura 2000 în raport cu Regulamentul nr. 1967/2006 și nici, în sens mai larg, a dreptului în vigoare la acea dată. Astfel, respectiva luare de cuvânt se înscria în cadrul unei discuții cu membrii Comisiei pentru pescuit a Parlamentului cu privire la măsuri care nu fuseseră încă adoptate și care erau doar avute în vedere de Comisie în comunicarea sa către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 21 februarie 2023 intitulată „Planul de acțiune al UE: protejarea și refacerea ecosistemelor marine pentru un pescuit sustenabil și rezilient” [COM(2023) 102 final]. Mai precis, pasajul subliniat de reclamantă privea obiectivul, enunțat în comunicarea menționată, al unei interdicții progresive a pescuitului de fund în zonele marine protejate până în 2030. 75      Pe de altă parte, termenii scrisorii adresate în comun de DG „Mediu” și de DG „Afaceri Maritime” Regatului Spaniei în 2011 nu contrazic poziția reținută de Comisie în decizia atacată. Astfel, potrivit acestei scrisori, „[î]n cadrul unui sit Natura 2000 care nu a fost desemnat exclusiv pentru conservarea acestor habitate, interdicțiile prevăzute la alineatele (1) și (2) ale articolului 4 [din Regulamentul nr. 1967/2006] se aplică solului submarin pe care există habitatele vizate (sau solului submarin pe care au existat astfel de habitate și cu privire la care se face simțită nevoia de acțiuni de refacere), iar nu întregului sol submarin existent în acest sit Natura 2000”. Prin urmare, Comisia indicase în mod clar că articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006 nu poate în principiu să constituie temeiul interzicerii uneltelor tractate pe întreg teritoriul unei zone protejate ca sit Natura 2000. 76      Este adevărat că în aceeași scrisoare se preciza că, „în anumite cazuri și împrejurări, precum în cazul siturilor desemnate exclusiv pentru conservarea habitatelor vizate, protecția eficientă a habitatelor menționate la alineatele (1) și (2) ale articolului 4 din Regulamentul [nr. 1967/2006] poate necesita interzicerea metodelor de pescuit [cu ajutorul uneltelor tractate] pe tot solul submarin existent în situl Natura 2000”. Cu toate acestea, astfel cum susține Comisia, o asemenea precizare se explică prin împrejurarea că un sit Natura 2000, care are ca unic obiectiv conservarea unuia sau mai multor habitate vizate la articolul 4 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1967/2006, este constituit în mod riguros din totalitatea solului acoperit de astfel de habitate sau a solului destinat refacerii lor și deasupra căruia, prin urmare, practica pescuitului cu unelte tractate este interzisă în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 1967/2006, la care face trimitere articolul 4 alineatul (4) din același regulament. 77      În consecință, contrar celor arătate de reclamantă, Comisia nu a susținut că articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006 prevede interzicerea uneltelor tractate în toate zonele marine protejate ca situri Natura 2000, ZSP sau APSIM, amintindu‑se, în orice caz, că revine instanței Uniunii, iar nu Comisiei, competența exclusivă pentru interpretarea dreptului Uniunii [a se vedea în acest sens Avizul 1/17 (Acordul CET UE‑Canada) din 30 aprilie 2019, EU:C:2019:341, punctul 111 și jurisprudența citată]. 78      În al patrulea rând, în replică, reclamanta susține că protecția acordată prin articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006 trebuie să se extindă la întreaga zonă desemnată ca sit Natura 2000, ZSP sau APSIM în scopul conservării unui habitat vizat de această dispoziție, în măsura în care o astfel de desemnare implică nu numai prezența acestui habitat în zona respectivă, ci și a condițiilor necesare pentru refacerea, repopularea și dezvoltarea sa. 79      Un asemenea argument trebuie totuși respins ca nefondat, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la admisibilitatea sa, contestată de Comisie pentru motivul că argumentul nu fusese prezentat în cererea de reexaminare internă. 80      Astfel, Regulamentul nr. 1967/2006 definește habitatele menționate la articolul 4 ca incluzând atât zonele în care sunt efectiv prezente în mod dominant, cât și pe cele în care au „existat” și în care „există necesitatea unei acțiuni de refacere” (a se vedea punctul 41 de mai sus). Prin urmare, interpretarea potrivit căreia articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006 nu se aplică tuturor zonelor protejate ca situri Natura 2000, ZSP sau APSIM nu face abstracție de obiectivele legate de refacerea, dezvoltarea sau repopularea solului submarin de iarbă de mare, a habitatelor coraligene și a bancurilor de alge marine calcaroase, dat fiind că sectoarele identificate pentru refacerea lor intră sub incidența interdicției uneltelor tractate. 81      Ținând seama de ceea ce precedă, argumentul reclamantei potrivit căruia articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006 trebuie interpretat în sensul că prevede o interdicție specifică, mai largă decât cele prevăzute la articolul 4 alineatul (1) primul paragraf și alineatul (2) din același regulament, trebuie respins. 82      Prin urmare, trebuie să se examineze argumentația reclamantei referitoare la imposibilitatea de a acorda, în temeiul articolului 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006, o derogare de la interdicția uneltelor tractate într‑o zonă desemnată ca sit Natura 2000, ZSP sau APSIM pentru conservarea solului submarin de iarbă de mare Posidonia. 2)      Cu privire la aplicabilitatea articolului 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006 în ceea ce privește un sit Natura 2000, o ZSP sau o APSIM desemnată în scopul conservării solului submarin de Posidonia 83      În decizia atacată, Comisia a considerat că articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006 permite derogarea de la interdicția uneltelor tractate deasupra solului submarin de Posidonia inclusiv atunci când acesta se află în situri Natura 2000, în ZSP sau în APSIM, vizate la articolul 4 alineatul (4) din regulamentul menționat, cu condiția ca practica respectivă să fie pusă în aplicare prin intermediul pescuitului costier la scară mică și să nu afecteze acest habitat. 84      Reclamanta contestă această apreciere și arată că articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006 permite numai derogarea de la interdicția prevăzută la articolul 4 alineatul (1) din același regulament, la care face trimitere în mod expres, dar nu și de la cea prevăzută la articolul 4 alineatul (4) din regulamentul menționat, la care nu face trimitere. Reclamanta adaugă că orice altă interpretare ar fi contrară protecției siturilor Natura 2000 garantate de articolul 6 din Directiva habitate, al cărui alineat (4) al doilea paragraf exclude posibilitatea ca unele considerente economice să permită exercitarea unei activități umane susceptibile să afecteze habitate naturale considerate prioritare în temeiul aceleiași directive, printre care figurează Posidonia. Astfel, potrivit reclamantei, articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006 trebuie interpretat în sensul că nu permitea acordarea derogării în cauză, aceasta aplicându‑se sitului Natura 2000 din rada Hyères care vizează conservarea solului submarin de Posidonia. 85      Comisia și Republica Franceză contestă argumentația reclamantei. 86      Potrivit articolului 4 alineatul (5) primul paragraf din Regulamentul nr. 1967/2006, „[p]rin derogare de la alineatul (1) primul paragraf, pescuitul cu nave cu o lungime totală mai mică sau egală cu 12 metri și o putere a motorului mai mică sau egală cu 85 kW, cu plase de fund remorcate, întreprins în mod tradițional pe solul submarin de Posidonia, poate fi autorizat de către Comisie”, sub rezerva a trei condiții, și anume ca, în primul rând, „activitățile de pescuit în cauză să fie reglementate de un plan de gestionare prevăzut în temeiul articolului 19 din [respectivul] regulament”, în al doilea rând, „activitățile de pescuit în cauză să nu afecteze mai mult de 33 % din zona acoperită de sol submarin de iarbă de mare Posidonia oceanica în cadrul zonei reglementate de planul de gestionare” și, în al treilea rând, „activitățile de pescuit în cauză să nu afecteze mai mult de 10 % din solul submarin de iarbă de mare în apele teritoriale ale statului membru în cauză”. 87      Este adevărat că, așa cum subliniază reclamanta, articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006 face trimitere numai la articolul 4 alineatul (1) primul paragraf din același regulament, iar nu la articolul 4 alineatul (4) din acesta. 88      Cu toate acestea, este necesar să se constate că articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006 face el însuși trimitere la articolul 4 alineatul (1) primul paragraf din același regulament. Astfel, după cum a subliniat în esență Comisia la punctul 8 din decizia atacată, nu este vorba despre două interdicții separate, așa încât, atunci când articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006 prevede o posibilitate de derogare de la articolul 4 alineatul (1) primul paragraf din același regulament, aceasta implică de asemenea posibilitatea de a acorda o asemenea derogare atunci când habitatele în cauză, și anume solurile submarine de Posidonia, sunt situate într‑o zonă desemnată, în scopul conservării lor, ca sit Natura 2000, ZSP sau APSIM. 89      Pe de o parte, această interpretare literală este confirmată de alegerea legiuitorului Uniunii de a plasa derogarea de la interdicția uneltelor tractate la articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006, respectiv după articolul 4 alineatul (4) din același regulament, referitor la stabilirea acestei interdicții în cadrul siturilor Natura 2000, al ZSP și al APSIM. 90      Pe de altă parte, astfel cum reiese din examinarea domeniului de aplicare al articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1967/2006, această dispoziție nu constituie o interdicție autonomă în raport cu cea menționată la articolul 4 alineatul (1) primul paragraf din acest regulament. În special, în ceea ce privește argumentele reclamantei întemeiate pe protecția determinată de statutul de sit Natura 2000, trebuie subliniat că, pentru aceleași motive precum cele menționate la punctul 68 de mai sus, în cazul în care un stat membru ajunge eventual la concluzia că practica pescuitului cu unelte tractate deasupra solului submarin de Posidonia, în cadrul unui sit Natura 2000 desemnat pentru conservarea acestui habitat, este de natură să aducă atingere unei astfel de conservări, i‑ar putea reveni obligația, în temeiul Directivei habitate, de a nu autoriza o astfel de practică, chiar dacă ar beneficia de o derogare în temeiul articolului 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006. 91      După cum a explicat Republica Franceză în ședință, derogarea în cauză nu constituie o autorizație generală de a practica pescuitul cu traule de tip „gangui” în rada Hyères, iar autorizațiile sunt eliberate în mod individual pentru nave. Astfel, în conformitate cu articolul 4 alineatul (5) primul paragraf punctul (i) din Regulamentul nr. 1967/2006, derogarea menționată este reglementată de un plan de gestionare întocmit în conformitate cu articolul 19 din același regulament, al cărui alineat (6) impune să se prevadă „emiterea de permise speciale de pescuit în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1627/94”. În această privință, potrivit articolului 123 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006 (JO 2009, L 343, p. 1) coroborat cu anexa II la regulamentul menționat, trimiterile la Regulamentul (CE) nr. 1627/94 al Consiliului din 27 iunie 1994 de stabilire a dispozițiilor generale privind permisele de pescuit speciale (JO 1994, L 171, p. 7, Ediție specială, 04/vol. 2, p. 209) se interpretează ca trimiteri la articolul 7 din Regulamentul nr. 1224/2009, intitulat „Autorizația de pescuit”. Or, potrivit articolului 4 punctul 10 din Regulamentul nr. 1224/2009, o autorizație de pescuit este „eliberată pentru o navă de pescuit [a Uniunii], pe lângă licența de pescuit, [și] o autorizează să desfășoare activități specifice de pescuit pentru o perioadă specificată, într‑o anumită zonă [și] pentru o anumită zonă de pescuit, [în conformitate cu măsurile adoptate de Consiliu]”. 92      Prin urmare, în ipoteza în care eliberarea unei autorizații de pescuit pentru o navă ar contraveni dispozițiilor Directivei habitate, ar reveni autorităților franceze obligația de a nu proceda la o astfel de eliberare, în pofida existenței derogării în cauză. 93      Pe de altă parte, posibilitatea de a acorda o derogare de la interdicția prevăzută la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1967/2006 într‑un sit Natura 2000 este confirmată și de caracterul restrictiv și cumulativ al condițiilor prevăzute la articolul 4 alineatul (5) primul paragraf din același regulament. Potrivit acestei dispoziții, o astfel de derogare nu poate conduce la autorizarea uneltelor tractate decât dacă sunt utilizate, în primul rând, în mod tradițional, în al doilea rând, deasupra solului submarin de Posidonia și, prin urmare, cu excluderea altui sol submarin de iarbă de mare, în al treilea rând, de către nave cărora li se aplică o dublă limită, de lungime și de putere a motorului, și, în al patrulea rând, în zone limitate la maximum 33 % din zona acoperită de sol submarin de Posidonia în cadrul zonei reglementate de planul de gestionare și la maximum 10 % din solul submarin de iarbă de mare în apele teritoriale ale statului membru în cauză. În același sens, articolul 4 alineatul (5) al patrulea și al cincilea paragraf din Regulamentul nr. 1967/2006 prevede imposibilitatea de a acorda din nou o derogare pentru o activitate de pescuit autorizată în temeiul aceleiași derogări ori de câte ori nava în cauză este retrasă din flotă cu fonduri publice și, respectiv, obligația statelor membre în cauză de a elabora un plan de monitorizare și de a raporta la fiecare trei ani cu privire la starea solului submarin de iarbă de mare Posidonia afectat de aceeași derogare. 94      Pentru toate aceste motive, trebuie să se concluzioneze că, în mod întemeiat, Comisia a considerat că există, pe baza articolului 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006, posibilitatea de a acorda o derogare prin care practica pescuitului cu unelte tractate de către anumite nave este autorizată deasupra solului submarin de Posidonia, indiferent dacă acest sol submarin este sau nu situat într‑un sit Natura 2000, într‑o ZSP sau într‑o APSIM. 95      Împrejurarea, subliniată de reclamantă, potrivit căreia solul submarin de Posidonia constituie un „habitat prioritar” în sensul Directivei habitate și beneficiază astfel de o protecție sporită în temeiul articolului 6 alineatul (4) al doilea paragraf din această directivă nu implică imposibilitatea de a deroga de la interdicția pescuitului cu unelte tractate în temeiul articolului 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006, în ceea ce privește un asemenea sol submarin situat într‑o zonă desemnată ca sit Natura 2000 în scopul conservării sale. 96      În această privință, după cum s‑a arătat la punctele 64 și 65 de mai sus, articolul 6 alineatul (4) din Directiva habitate nu se aplică decât în ipoteza în care, la evaluarea efectelor unui plan sau ale unui proiect asupra unui sit Natura 2000, prevăzută la articolul 6 alineatul (3) din aceeași directivă, se constată existența unui risc ca acest plan sau proiect să aibă efecte negative asupra integrității sitului respectiv, aspect a cărui apreciere revine autorităților naționale ale statelor membre, dacă este cazul, sub controlul Comisiei. 97      Prin urmare, nu se poate considera că articolul 6 alineatul (4) din Directiva habitate implică faptul că articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006 se opune în toate cazurile acordării unei derogări de la interdicția uneltelor tractate deasupra solului submarin de Posidonia situat într‑un sit Natura 2000 desemnat în scopul conservării acestui habitat. 98      Din ceea ce precedă rezultă că reclamanta nu a reușit să demonstreze că în decizia atacată Comisia a săvârșit o eroare de drept care decurge dintr‑o interpretare eronată a articolului 4 alineatele (4) și (5) din Regulamentul nr. 1967/2006. b)      Cu privire la critica întemeiată pe o eroare vădită de apreciere în raport cu articolul  4 alineatele (1), (2) și (5) din Regulamentul nr. 1967/2006 99      La punctul 14 din decizia atacată, Comisia a considerat în esență că derogarea în cauză nu avea vocația de a se aplica decât pescuitului cu traule de tip „gangui” practicat deasupra straturilor cu Posidonia, iar nu deasupra altor habitate protejate din situl Natura 2000 din rada Hyères. 100    Reclamanta susține că, procedând astfel, Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere în raport cu articolul 4 alineatele (1), (2) și (5) din Regulamentul nr. 1967/2006. 101    În acest sens, reclamanta arată că, presupunând că articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006 permite să se deroge de la protecția conferită de articolul 4 alineatul (4) din regulamentul menționat, o astfel de derogare nu ar putea decât să fie limitată la pescuitul cu unelte tractate practicat deasupra straturilor cu Posidonia, cu excluderea altor soluri submarine protejate în temeiul articolului 4 alineatele (1) și (2) din același regulament. În speță, dat fiind că rada Hyères și parcul național Port‑Cros sunt desemnate sit Natura 2000 și, respectiv, APSIM, pentru conservarea nu numai a straturilor cu Posidonia, ci și, pe de o parte, a nisipurilor fine bine sortate care adăpostesc soluri submarine de iarbă de mare cymodocea nodosa și, pe de altă parte, a habitatelor coraligene, aceste soluri submarine nu ar putea face obiectul niciunei derogări. 102    În replică, reclamanta arată de asemenea că habitatele menționate la punctul 101 de mai sus pot fi interconectate sau asociate între ele și că, prin urmare, nu constituie în mod necesar zone geografice distincte. 103    Comisia și Republica Franceză contestă argumentația reclamantei. 104    În primul rând, trebuie să se considere că, în conformitate cu ceea ce reiese din examinarea erorii de drept invocate de reclamantă, atunci când un sit are ca obiect conservarea, în plus față de solul submarin de Posidonia, a habitatelor coraligene, a bancurilor de alge marine calcaroase sau de alte soluri submarine de iarbă de mare, o derogare de la interdicția pescuitului cu unelte tractate rămâne posibilă, în temeiul articolului 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006, însă aceasta va avea vocația de a se aplica numai uneltelor tractate utilizate în mod tradițional deasupra solului submarin de Posidonia din acest sit (a se vedea punctul 93 de mai sus). Cu alte cuvinte, derogarea menționată nu poate avea ca efect admiterea uneltelor tractate deasupra altui sol submarin de iarbă de mare decât cel de Posidonia, precum cel de cymodocea nodosa, și nici deasupra habitatelor coraligene, contrar celor susținute de reclamantă. 105    Prin urmare, în speță, deși zona radei Hyères este desemnată ca sit Natura 2000 în scopul conservării altor habitate decât solul submarin de Posidonia, Regulamentul de punere în aplicare 2024/1382 nu poate servi drept temei pentru autorizarea în acest sit a pescuitului cu traule de tip „gangui” deasupra altor habitate protejate decât a solului submarin de Posidonia. 106    În al doilea rând, în ceea ce privește posibilitatea ca habitatele protejate din zona radei Hyères să fie asociate sau interconectate, este adevărat că fișa descriptivă a habitatelor inclusă în documentul privind obiectivele sitului Natura 2000 din rada Hyères (denumit în continuare „DOCOB”), prezentată de reclamantă, menționează că, „[l]a limita inferioară, stratul [de Posidonia] poate intra punctual în contact cu habitatul [c]oraligen” și că habitatul coraligen se află în principal la limita inferioară a straturilor cu Posidonia, la mai multe zeci de metri adâncime sau chiar, așa cum subliniază reclamanta în legătură cu sectorul dintre Cap Brégançon și Pointe de l’Esquillette (Franța), „sub formă de blocuri mici în stratul cu Posidonia din largul Cap Blanc”. 107    Cu toate acestea, din înscrisurile din dosar reiese că Comisia dispunea de informații cartografice, pe de o parte, cu privire la localizarea solului submarin de Posidonia și a habitatelor coraligene în rada Hyères și, pe de altă parte, cu privire la amprenta geografică a pescuitului cu traule de tip „gangui” în același sit în 2022, care permit să se constate că, în esență, pescuitul cu traule de tip „gangui” era concentrat în zone în care solul submarin era caracterizat de prezența dominantă a Posidoniei și de lipsa de habitate coraligene. 108    Fiabilitatea informațiilor referitoare la localizarea solului submarin de Posidonia și a habitatelor coraligene este confirmată de fișa descriptivă a habitatelor inclusă în DOCOB, în care se concluzionează că „[se poate] estim[a] că cartografierea stratului cu Posidonia în situl Natura 2000 din [r]ada Hyères este precisă” și că, în ceea ce privește habitatele coraligene, „[c]artografierea acestui habitat provine din date bibliografice referitoare la insule […] și din datele sonar pentru restul sitului Natura 2000, completate cu transecte de scufundare și scufundări punctuale în fiecare sector” și că „[m]arja de eroare în ceea ce privește repartizarea habitatului coraligen este redusă”. 109    În plus, în răspuns la o cerere de depunere a unui document prezentată în cadrul unei măsuri de organizare a procedurii adoptată de Tribunal, Republica Franceză a depus un atlas cartografic detaliat inclus în DOCOB, din care reiese că habitatele coraligene sunt localizate exact în zona radei Hyères, inclusiv atunci când se află în mijlocul unui sol submarin de Posidonia. De altfel, comparând harta referitoare la amprenta geografică a pescuitului cu traule de tip „gangui” în rada Hyères în 2022 cu hărțile detaliate din același atlas în care este inclusă această amprentă, și anume hărțile nr. 32.1-32.3 și 32.7-32.10, rezultă în esență că sectorul acoperit de pescuitul cu traule de tip „gangui” nu privea zone în care solul submarin de Posidonia adăpostea habitate coraligene. 110    În sfârșit, în ceea ce privește solul submarin de cymodocea nodosa, despre care reclamanta nu susține în mod expres că s‑ar suprapune cu solul submarin de Posidonia în rada Hyères, rezultă, în orice caz, că aceste două tipuri de sol erau diferențiate unul de celălalt. Astfel, în partea sa referitoare la nisipurile fine bine sortate, care adăpostesc solul de cymodocea nodosa, fișa descriptivă a habitatelor inclusă în DOCOB menționează că „[d]atele privind repartizarea acestui habitat sunt exacte, întrucât este vizibil în fotografia aeriană până la limita sa inferioară” și că „[a]u fost efectuate verificări punctuale pe teren, pe întinderile de nisip fin, în special pentru a diferenția straturile cu Posidonia de pe nisip de resturile vegetale sau de straturile cu cymodocea”. 111    În aceste condiții, nu se poate considera că o autorizație de pescuit cu traule de tip „gangui” deasupra solului submarin de Posidonia în rada Hyères presupunea ca acest pescuit să aibă loc și deasupra habitatelor coraligene sau a solului submarin de cymodocea nodosa situat în zona respectivă. 112    Din ceea ce precedă rezultă că Comisia a considerat fără a săvârși o eroare vădită de apreciere că Regulamentul de punere în aplicare 2024/1382 nu a încălcat dreptul mediului atunci când a acordat derogarea în cauză într‑o zonă desemnată ca sit Natura 2000 în scopul conservării nu numai a solului submarin de Posidonia, ci și a solului submarin de cymodocea nodosa și a habitatelor coraligene, amintindu‑se că derogarea menționată nu poate avea drept consecință autorizarea pescuitului cu traule de tip „gangui” deasupra acestor ultime două habitate. 113    Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, primul aspect al motivului unic trebuie respins. 2.      Cu privire la al doilea aspect al motivului unic, întemeiat pe o încălcare a articolului 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006 114    În decizia atacată, Comisia a arătat că, în temeiul articolului 1 din Regulamentul de punere în aplicare 2024/1382, derogarea în cauză nu se aplică decât solului submarin de Posidonia. În această privință, ea a arătat că, în primul rând, preambulul regulamentului de punere în aplicare menționat se referă la articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006, care permite să se deroge de la interdicția pescuitului cu unelte tractate numai deasupra unui astfel de sol submarin, în al doilea rând, că unele dintre considerentele aceluiași regulament de punere în aplicare conțin o analiză a condițiilor prevăzute de această dispoziție și menționează numai straturile cu Posidonia, în al treilea rând, că planul francez de gestionare, raportul de punere în aplicare al autorităților franceze privind derogarea în cauză și raportul Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) se referă numai la straturile menționate și, în al patrulea rând, că Regulamentul de punere în aplicare nr. 586/2014 conține o referire explicită la aceleași straturi. 115    Reclamanta contestă această apreciere și reproșează Comisiei că nu a recunoscut în decizia atacată că Regulamentul de punere în aplicare 2024/1382 este nelegal în măsura în care a prevăzut în dispozitivul său inaplicabilitatea articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1967/2006 în ansamblu. În opinia sa, având în vedere un asemenea mod de redactare, Regulamentul de punere în aplicare 2024/1382 constituie o dispoziție insuficient de clară care permite practica pescuitului cu unelte tractate deasupra ansamblului solului submarin de iarbă de mare, iar nu numai a solului submarin de Posidonia, încălcând astfel articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006. 116    Comisia și Republica Franceză contestă argumentația reclamantei. 117    Potrivit jurisprudenței Curții, pe de o parte, un regulament de punere în aplicare trebuie, în măsura posibilului, să facă obiectul unei interpretări conforme cu dispozițiile regulamentului de bază (a se vedea Hotărârea din 29 aprilie 2021, Natumi, C‑815/19, EU:C:2021:336, punctul 52 și jurisprudența citată). Pe de altă parte, reiese de asemenea din jurisprudența Curții că dispozitivul unui act nu poate fi disociat de motivarea acestuia, astfel încât, dacă este necesar, trebuie interpretat ținând seama de motivele care au condus la adoptarea sa (a se vedea Hotărârea din 4 decembrie 2019, Consorzio Tutela Aceto Balsamico di Modena, C‑432/18, EU:C:2019:1045, punctul 29 și jurisprudența citată). 118    În speță, potrivit articolului 1 din Regulamentul de punere în aplicare 2024/1382, „[a]rticolul 4 alineatul (1) primul paragraf, articolul 13 alineatul (1) primul paragraf și articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul […] nr. 1967/2006 nu se aplică în apele teritoriale ale Franței adiacente coastei din regiunea Provence‑Alpes‑Côte d’Azur pentru [anumite] trauler[e] echipate cu traule de tip «gangui»”. 119    Este adevărat, așa cum subliniază reclamanta, că o asemenea formulare prevede că se derogă de la articolul 4 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul nr. 1967/2006, fără a se menționa că o astfel de derogare nu este valabilă decât deasupra solului submarin de Posidonia, cu excluderea altor soluri submarine de iarbă de mare vizate în această dispoziție. 120    Cu toate acestea, în primul rând, trebuie amintit că, după cum reiese din examinarea primului aspect al motivului unic, articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006 permite să se deroge de la articolul 4 alineatul (1) primul paragraf din același regulament în ceea ce privește practica pescuitului cu unelte tractate numai deasupra solului submarin de Posidonia, iar nu deasupra altui sol submarin de iarbă de mare sau habitate protejate. 121    În speță, așa cum a arătat Comisia în decizia atacată, reiese cu claritate din textul Regulamentului de punere în aplicare 2024/1382 că acesta a fost adoptat în temeiul articolului 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006. Astfel, primo, această dispoziție este cea menționată în a doua referire din regulamentul de punere în aplicare în cauză. Secundo, în considerentul (4) al regulamentului de punere în aplicare respectiv, Comisia a arătat că „[p]relungirea derogării [în cauză] vizează activitățile de pescuit ale navelor cu o lungime totală mai mică sau egală cu 12 metri și cu o putere a motorului mai mică sau egală cu 85 kW, cu plase de fund remorcate, efectuate în mod tradițional deasupra solurilor submarine de Posidonia oceanica, în conformitate cu articolul 4 alineatul (5) primul paragraf din Regulamentul […] nr. 1967/2006”. Tertio, în considerentul (20) al aceluiași regulament de punere în aplicare, Comisia a concluzionat că „[p]relungirea derogării [în cauză] îndeplinește […] condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (5) […] din Regulamentul […] nr. 1967/2006” și că „trebuie acordată”. 122    Prin urmare, din interpretarea dispozitivului Regulamentului de punere în aplicare 2024/1382 în lumina temeiului său juridic, și anume articolul 4 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1967/2006, rezultă în mod suficient de clar că inaplicabilitatea articolului 4 alineatul (1) din acest regulament, menționată în dispozitivul respectiv, nu poate privi decât pescuitul cu traule de tip „gangui” efectuat deasupra solului submarin de Posidonia, iar nu deasupra altui sol submarin de iarbă de mare. 123    În al doilea rând, așa cum a subliniat Comisia în decizia atacată, considerentele (4), (5), (7) și (8) ale Regulamentului de punere în aplicare 2024/1382 se referă în mod expres la împrejurarea că pescuitul cu traule de tip „gangui” se efectuează deasupra solului submarin de Posidonia, fără a menționa niciun alt sol submarin de iarbă de mare. 124    De asemenea, după cum a arătat de asemenea în decizia atacată, Comisia s‑a referit, în considerentele (2) și (3) ale Regulamentului de punere în aplicare 2024/1382, la alte documente publice în care este examinat în mod exclusiv impactul pescuitului cu traule de tip „gangui” asupra solului submarin de Posidonia, iar nu asupra altui sol submarin de iarbă de mare. Acesta este cazul în special în ceea ce privește raportul autorităților franceze către Comisie privind monitorizarea derogării în cauză din 17 octombrie 2023, prezentat de reclamantă în anexa la cererea introductivă, și raportul CSTEP, la care Comisia a făcut trimitere în înscrisurile sale prin intermediul unui hiperlink. 125    Astfel, rezultă în mod clar că motivarea Regulamentului de punere în aplicare 2024/1382 care a stat la baza acordării derogării în cauză vizează numai pescuitul efectuat deasupra solului submarin de Posidonia. 126    În aceste condiții, deși dispozitivul Regulamentului de punere în aplicare 2024/1382 nu limitează în mod expres derogarea în cauză la pescuitul cu traule de tip „gangui” practicat deasupra solului submarin de Posidonia, reiese fără ambiguitate din interpretarea acestui dispozitiv în lumina atât a temeiului său juridic, cât și a motivării sale că acesta trebuie înțeles în sensul că derogarea menționată nu poate fi pusă în aplicare decât deasupra solului submarin de Posidonia, iar nu deasupra altui sol submarin de iarbă de mare. 127    Această concluzie este confirmată și de Regulamentul nr. 586/2014, prin care Comisia a acordat pentru prima dată derogarea în cauză (a se vedea punctul 8 de mai sus) și al cărui considerent (5) menționează o cerere de derogare prezentată de autoritățile franceze, „pentru utilizarea traulerelor «gangui» în anumite zone maritime situate în apele teritoriale ale Franței, deasupra solurilor submarine acoperite cu iarbă de mare din specia Posidonia oceanica”, astfel cum a arătat Comisia în decizia atacată. 128    Rezultă că al doilea aspect al motivului unic invocat de reclamantă trebuie respins. 129    În consecință, motivul unic invocat de reclamantă trebuie respins în totalitate, după cum și acțiunea trebuie respinsă în întregime. IV.    Cu privire la cheltuielile de judecată 130    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de Comisie, în conformitate cu concluziile acesteia din urmă. 131    În conformitate cu articolul 138 alineatul (1) din regulamentul de procedură, Republica Franceză va suporta propriile cheltuieli de judecată. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL (Camera a opta) declară și hotărăște: 1)      Respinge acțiunea. 2)      Bloom va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Comisia Europeană. 3)      Republica Franceză va suporta propriile cheltuieli de judecată. Gâlea Tóth Spangsberg Grønfeldt Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 17 iunie 2026. Semnături *      Limba de procedură: franceza.