Servicii digitale – Regulamentul (UE) 2022/1925 – Desemnarea unui controlor de acces – Serviciu de rețele de socializare online – Articolul 3 alineatele (1), (2) și (5) din Regulamentul 2022/1925 – Cerințe – Prezumții – Răsturnarea prezumțiilor – Dreptul la apărare – Egalitate de tratament

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a opta extinsă) 17 iulie 2024 ( *1 ) „Servicii digitale – Regulamentul (UE) 2022/1925 – Desemnarea unui controlor de acces – Serviciu de rețele de socializare online – Articolul 3 alineatele (1), (2) și (5) din Regulamentul 2022/1925 – Cerințe – Prezumții – Răsturnarea prezumțiilor – Dreptul la apărare – Egalitate de tratament” În cauza T‑1077/23, Bytedance Ltd, cu sediul în George Town (Insulele Cayman), reprezentată de E. Batchelor, N. Baeten și M. Frese, avocați, reclamantă, împotriva Comisiei Europene, reprezentată de O. Gariazzo, M. Mataija, I. Rogalski și C. Sjödin, în calitate de agenți, pârâtă, TRIBUNALUL (Camera a opta extinsă), compus din domnii A. Kornezov (raportor), președinte, G. De Baere, D. Petrlík, K. Kecsmár și doamna S. Kingston, judecători, grefier: domnul A. Marghelis, administrator, având în vedere faza scrisă a procedurii, în special: – cererea de procedură accelerată formulată de reclamantă la 16 noiembrie 2023, precum și versiunea prescurtată a cererii introductive în care renunța la anumite motive în cazul în care se impunea admiterea cererii de procedură accelerată; – decizia Tribunalului din 8 decembrie 2023 de admitere a cererii de procedură accelerată; – Ordonanța din 9 februarie 2024, Bytedance/Comisia (T‑1077/23 R, nepublicată, EU:T:2024:94), prin care se respinge cererea de măsuri provizorii; – întrebările scrise adresate de Tribunal părților și răspunsurile lor la aceste întrebări, depuse la grefa Tribunalului la 16 februarie 2024, în urma ședinței din 29 aprilie 2024, pronunță prezenta Hotărâre 1 Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, Bytedance Ltd, solicită anularea Deciziei C(2023) 6102 final a Comisiei din 5 septembrie 2023 de desemnare a ByteDance drept controlor de acces în temeiul articolului 3 din Regulamentul (UE) 2022/1925 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2022 privind piețe contestabile și echitabile în sectorul digital și de modificare a Directivelor (UE) 2019/1937 și (UE) 2020/1828 (Regulamentul privind piețele digitale) (JO 2022, L 265, p. 1, denumit în continuare „RPD”) (denumită în continuare „decizia atacată”). I. Istoricul cauzei 2 Reclamanta, care a fost înființată în China în anul 2012 și constituită potrivit dreptului Insulelor Cayman, exploatează, împreună cu societățile pe care le controlează direct sau indirect (denumite în continuare împreună „ByteDance”) printre altele platforma digitală TikTok. 3 Platforma digitală TikTok, care a fost lansată în Uniunea Europeană, în versiunea sa actuală, în august 2018, permite utilizatorilor săi să caute, să vizioneze și să difuzeze materiale video, precum și să interacționeze, să comunice și să partajeze conținuturi cu alți utilizatori. 4 La 3 iulie 2023, reclamanta a transmis o notificare Comisiei Europene, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) primul paragraf din RPD (denumită în continuare „notificarea”), în care a susținut mai întâi că TikTok este o platformă de partajare a materialelor video în sensul articolului 2 punctul 2 litera (d) și punctul 8 din RPD; apoi, că pragul prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (c) din RPD nu era atins, astfel încât nu se putea considera că ByteDance îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din RPD pentru a fi desemnată drept controlor de acces, și, în sfârșit, că prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD în vederea desemnării unei întreprinderi drept controlor de acces erau, în orice caz, răsturnate prin argumentele și elementele de probă pe care le prezentase în temeiul articolului 3 alineatul (5) primul paragraf din RPD. 5 Prin scrisoarea din 26 iulie 2023, Comisia i‑a comunicat reclamantei avizul său preliminar în ceea ce privește, pe de o parte, desemnarea ByteDance în calitate de controlor de acces în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din RPD și, pe de altă parte, calificarea TikTok drept serviciu de rețele de socializare online susceptibil să constituie un punct de acces important care permite utilizatorilor comerciali să ajungă la utilizatorii lor finali (denumit în continuare „punct de acces important”), în sensul articolului 3 alineatului (1) litera (b) din RPD (denumit în continuare „avizul preliminar”). 6 Prin scrisoarea din 2 august 2023, reclamanta a răspuns la avizul preliminar. 7 La 5 septembrie 2023, Comisia a adoptat decizia atacată. 8 În decizia atacată, Comisia a considerat, în primul rând, că TikTok este un serviciu de rețele de socializare online în sensul articolului 2 punctul 7 din RPD și, în consecință, un serviciu de platformă esențial (denumit în continuare un „SPE”), în sensul articolului 2 punctul 2 litera (c) din RPD. 9 În al doilea rând, Comisia a arătat că ByteDance a atins pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD, în ceea ce privește TikTok, fapt ce permitea să se prezume că cerințele prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din RPD referitoare la desemnarea unui controlor de acces erau îndeplinite. 10 În al treilea rând, Comisia a considerat că argumentele prezentate de reclamantă, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) primul paragraf din RPD, pentru a răsturna prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD, nu erau justificate în mod suficient pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumțiile menționate. În consecință, aceasta a respins, în virtutea articolului 3 alineatul (5) al doilea paragraf din RPD, argumentele respective fără a deschide o investigație de piață potrivit articolului 17 alineatul (3) din RPD. 11 Articolele 1 și 2 din dispozitivul deciziei atacate au următorul cuprins: „Articolul 1 ByteDance este desemnată drept controlor de acces în conformitate cu articolul 3 din [RPD]. Articolul 2 Următorul [SPE] al ByteDance este un [punct de acces important] în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din [RPD]: (a) serviciul de rețele de socializare online TikTok al ByteDance.” II. Concluziile părților 12 Reclamanta solicită Tribunalului: – anularea deciziei atacate, – obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată. 13 Comisia solicită Tribunalului: – respingerea acțiunii, – obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. III. În drept 14 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive întemeiate, primul, pe încălcarea articolului 3 alineatele (1) și (5) din RPD, al doilea, pe încălcarea dreptului la apărare și, al treilea, pe încălcarea principiului egalității de tratament. A. Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 3 alineatele (1) și (5) din RPD 15 Primul motiv cuprinde cinci aspecte, întemeiate, primul, pe faptul că Comisia a aplicat un criteriu juridic eronat cu ocazia examinării argumentelor prezentate pentru a răsturna prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD, al doilea, al treilea și al patrulea motiv, pe faptul că Comisia a încălcat articolul 3 alineatele (1) și (5) din RPD atunci când a respins argumentele prezentate pentru a răsturna prezumția că ByteDance avea un impact semnificativ asupra pieței interne, prezumția că TikTok era un punct de acces important și prezumția că ByteDance beneficia de o poziție solidă și durabilă și, al cincilea, pe faptul că Comisia a încălcat articolul 3 alineatele (1) și (5) din RPD prin neefectuarea unei aprecieri globale a probelor prezentate. 16 Înainte de a examina diferitele aspecte ale primului motiv, trebuie amintite, pe de o parte, geneza și conținutul normativ al RPD și, pe de altă parte, aspectele relevante necontestate ale deciziei atacate. 1.   Cu privire la geneza și la conținutul normativ al RPD 17 În prezent, serviciile digitale și platformele online în particular joacă un rol din ce în ce mai important în economie, permițând entităților comerciale să ajungă la utilizatorii din întreaga Uniune, facilitând comerțul transfrontalier și deschizând oportunități de afaceri cu totul noi pentru un număr mare de societăți din Uniune în beneficiul consumatorilor din Uniune, astfel cum decurge în esență din considerentul (1) al RPD. 18 Cu toate acestea, după cum a subliniat legiuitorul Uniunii în considerentul (2) al RPD, anumite servicii digitale, denumite SPE, prezintă adesea caracteristici, cum ar fi economiile de scară extreme, efectele de rețea foarte puternice, capacitatea de a face legătura între un număr mare de utilizatori comerciali și de utilizatori finali datorită caracterului multilateral al acestor servicii, un grad semnificativ de dependență atât a utilizatorilor comerciali, cât și a utilizatorilor finali, efectele de captivitate, neutilizarea în mod concomitent a mai multor platforme în același scop de către utilizatorii finali, integrarea verticală și avantajele bazate pe date, care, combinate cu practici neloiale din partea întreprinderilor care furnizează aceste SPE, pot avea ca efect subminarea substanțială a contestabilității SPE, precum și un impact asupra corectitudinii relației comerciale dintre întreprinderile care furnizează astfel de servicii și utilizatorii lor comerciali și finali. Acest lucru ar putea conduce, la rândul său, la o diminuare rapidă și potențial profundă a opțiunilor utilizatorilor comerciali și ale utilizatorilor finali și, prin urmare, ar putea conferi furnizorului serviciilor respective poziția de așa‑numit „controlor de acces”. 19 În această privință, legiuitorul Uniunii a arătat că procesele de piață sunt adesea incapabile să garanteze rezultate economice echitabile în ceea ce privește SPE, iar dreptul Uniunii existent nu permite să se facă față în mod adecvat repercusiunilor potențial nefaste asociate cu unele dintre caracteristicile SPE. În special, deși comportamentul controlorilor de acces face în continuare obiectul articolelor 101 și 102 TFUE, nu este mai puțin adevărat că domeniul de aplicare al dispozițiilor respective este limitat la anumite cazuri de putere de piață, de exemplu poziția dominantă pe anumite piețe sau comportamentul anticoncurențial, iar aplicarea acestor dispoziții are loc ex post și necesită o investigare aprofundată de la caz la caz a unor fapte adesea foarte complexe. În plus, legiuitorul respectiv a constatat că dreptul existent al Uniunii nu abordează deloc sau nu abordează în mod eficace provocările din calea bunei funcționări a pieței interne care decurg din comportamentul acelor controlori de acces care nu sunt neapărat dominanți din perspectiva dreptului concurenței [a se vedea în acest sens considerentul (5) al RPD]. De asemenea, s‑a subliniat că RPD urmărea un obiectiv care este complementar, dar diferit de cel al protejării concurenței nedenaturate pe orice piață dată, astfel cum este definită în dreptul concurenței, și anume asigurarea faptului că piețele pe care sunt prezenți controlori de acces sunt și rămân contestabile și echitabile, independent de efectele reale, potențiale sau presupuse ale comportamentului unui anumit controlor de acces care face obiectul RPD asupra concurenței pe o anumită piață [a se vedea în acest sens considerentul (11) al RPD]. 20 În plus, legiuitorul Uniunii a arătat că o serie de soluții de reglementare au fost deja adoptate la nivel național sau au fost propuse pentru a viza practicile neloiale și contestabilitatea serviciilor digitale sau cel puțin în ceea ce privește unele dintre acestea și acest lucru a dus la crearea de soluții de reglementare divergente care au drept rezultat fragmentarea pieței interne, sporind astfel riscul creșterii costurilor de asigurare a conformității din cauza unor seturi diferite de cerințe naționale de reglementare [a se vedea în acest sens considerentul (6) al RPD]. 21 Acesta este contextul în care legiuitorul Uniunii a decis să adopte RPD pentru a contribui printre altele la buna funcționare a pieței interne prin stabilirea de norme care să asigure piețe contestabile și echitabile în sectorul digital în general, în beneficiul utilizatorilor comerciali și al utilizatorilor finali ai SPE furnizate de controlorii de acces în special [a se vedea în acest sens articolul 1 alineatul (1) și considerentul (7) al RPD]. 22 Obiectivul de a asigura contestabilitatea pentru piețele din sectorul digital se referă, astfel cum rezultă din considerentele (32) și (33) ale RPD, la capacitatea întreprinderilor de a depăși în mod eficace barierele din calea intrării lor pe piață și a extinderii lor și de a face concurență în mod eficace controlorului de acces pe baza meritelor produselor și serviciilor lor. Obiectivul de a asigura echitatea pentru piețele respective urmărește să prevină dezechilibrul dintre drepturile și obligațiile utilizatorilor comerciali în urma căruia controlorul de acces obține un avantaj disproporționat, precizându‑se că, drept urmare a poziției lor de punct de acces și a puterii lor superioare de negociere, este posibil ca controlorii de acces să adopte un comportament care să nu le permită celorlalți să profite pe deplin de beneficiile propriilor contribuții sau este posibil să stabilească în mod unilateral condiții dezechilibrate de utilizare a SPE ale lor sau a serviciilor furnizate împreună cu SPE sau în sprijinul acestora. 23 În acest scop, articolul 3 alineatul (1) din RPD prevede că o întreprindere este desemnată drept controlor de acces atunci când îndeplinește următoarele trei cerințe cumulative: (a) are un impact semnificativ asupra pieței interne; (b) furnizează un SPE care reprezintă un punct de acces important și (c) beneficiază de o poziție solidă și durabilă în ceea ce privește operațiunile sale sau este previzibil că va beneficia de o astfel de poziție în viitorul apropiat. 24 Potrivit articolului 3 alineatul (2) din RPD, se prezumă că o întreprindere îndeplinește condițiile corespunzătoare de la alineatul (1): (a) în ceea ce privește alineatul (1) litera (a), în cazul în care a realizat o cifră de afaceri anuală în Uniune mai mare sau egală cu 7,5 miliarde de euro în fiecare dintre ultimele trei exerciții financiare (denumit în continuare „pragul cifrei de afaceri realizat în Uniune”) sau în cazul în care capitalizarea sa bursieră medie sau valoarea sa justă de piață echivalentă a fost de cel puțin 75 de miliarde de euro în ultimul exercițiu financiar (denumit în continuare „pragul valorii de piață mondiale”) și în cazul în care furnizează același SPE în cel puțin trei state membre; (b) în ceea ce privește alineatul (1) litera (b), în cazul în care furnizează un SPE care, în ultimul exercițiu financiar, a avut lunar cel puțin 45 de milioane de utilizatori finali activi stabiliți în Uniune sau aflați pe teritoriul acesteia (denumiți în continuare „utilizatorii finali”) și, anual, cel puțin 10000 de utilizatori comerciali activi stabiliți în Uniune (denumiți în continuare „utilizatorii comerciali”), identificați și calculați în conformitate cu metodologia și indicatorii prevăzuți în anexă; (c) în ceea ce privește alineatul (1) litera (c), în cazul în care pragurile prevăzute la litera (b) de la prezentul alineat au fost atinse în fiecare dintre ultimele trei exerciții financiare. 25 Articolul 3 alineatul (5) primul paragraf din RPD prevede că întreprinderea care furnizează SPE poate prezenta, împreună cu notificarea sa în temeiul articolului 3 alineatul (3) primul paragraf din RPD, argumente justificate în mod suficient pentru a demonstra că, în mod excepțional, deși atinge toate pragurile prevăzute la alineatul (2), din cauza circumstanțelor în care funcționează SPE relevant, nu îndeplinește condițiile enumerate la alineatul (1). 26 Potrivit articolului 3 alineatul (5) al doilea și al treilea paragraf din RPD, în cazul în care Comisia consideră că argumentele prezentate în conformitate cu primul paragraf de întreprinderea care furnizează SPE nu sunt justificate în mod suficient deoarece nu pun în mod vădit sub semnul întrebării prezumțiile stabilite la alineatul (2) al articolului 3, Comisia poate respinge argumentele respective în termenul menționat la alineatul (4) al aceluiași articol, fără a deschide o investigație de piață în temeiul articolului 17 alineatul (3) din RPD. 27 În schimb, în cazul în care întreprinderea care furnizează SPE prezintă astfel de argumente justificate în mod suficient care pun în mod vădit sub semnul întrebării prezumțiile stabilite la articolul 3 alineatul (2) din RPD, Comisia poate, în același termen, să deschidă o investigație de piață în temeiul articolului 17 alineatul (3) din RPD. 28 În sfârșit, trebuie să se observe că RPD prevede un set specific de obligații juridice pe care întreprinderile care au fost desemnate drept controlori de acces trebuie să le respecte în ceea ce privește fiecare dintre SPE enumerate în decizia de desemnare corespunzătoare. Aceste obligații vizează anumite practici considerate ca subminând contestabilitatea sau ca fiind neloiale ori ambele, având în vedere caracteristicile sectorului digital, și care au un impact direct deosebit de grav asupra utilizatorilor comerciali și a utilizatorilor finali [a se vedea în acest sens considerentul (31) al RPD]. 2.   Cu privire la aspectele necontestate ale deciziei atacate 29 În primul rând, reclamanta nu contestă, în cadrul prezentului litigiu, că TikTok constituie un serviciu de rețele de socializare online în sensul articolului 2 punctul 2 litera (c) și punctul 7 din RPD, iar nu un serviciu de platformă de partajare a materialelor video, în sensul articolului 2 punctul 2 litera (d) și punctul 8 din RPD, după cum s‑a constatat în decizia atacată. 30 În al doilea rând, reclamanta nu contestă că pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) literele (a)-(c) din RPD erau atinse și că, în consecință, se considera că ByteDance îndeplinește cerințele respective prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din RPD în vederea desemnării sale drept controlor de acces. 31 În special, primo, reclamanta nu contestă constatarea efectuată în decizia atacată potrivit căreia valoarea de piață mondială a ByteDance, estimată la [> 75] ( 1 ) de miliarde de euro în ultimul exercițiu financiar, depășea pragul valorii de piață mondiale prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD, nici că TikTok era disponibil în toate statele membre ale Uniunii și, prin urmare, cerința ca SPE în cauză să fie furnizat în cel puțin trei state membre, prevăzută de aceeași dispoziție, era de asemenea îndeplinită, astfel încât se putea considera că ByteDance are un impact semnificativ asupra pieței interne în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din RPD. 32 Secundo, reclamanta nu contestă că pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD de cel puțin 45 de milioane de utilizatori finali și de cel puțin 10000 de utilizatori comerciali erau de asemenea atinse, așa încât se putea prezuma că TikTok constituie un punct de acces important în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din RPD. Astfel, din decizia atacată reiese că, în anul 2022, TikTok număra 125 de milioane de utilizatori finali și [> 10000] de utilizatori comerciali. 33 Tertio, reclamanta nu contestă nici faptul că pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD au fost atinse în fiecare dintre ultimele trei exerciții financiare și că, prin urmare, se putea prezuma, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (c) din RPD, că ByteDance beneficiază de o poziție solidă și durabilă în ceea ce privește operațiunile sale sau este previzibil că va beneficia de o astfel de poziție în viitorul apropiat în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din RPD. Într‑adevăr, din decizia atacată reiese că, în anii 2020, 2021 și 2022, TikTok număra [> 45], [> 45] și, respectiv, 125 de milioane de utilizatori finali și, potrivit unei metode conservatorii, cel puțin [> 10000], [> 10000] și [> 10000] de utilizatori comerciali, ceea ce depășește pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD. 34 În schimb, părțile sunt în dezacord cu privire la aspectul dacă putea Comisia să considere, fără a săvârși o eroare, că argumentele prezentate de reclamantă în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) primul paragraf din RPD nu erau justificate în mod suficient pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării în cazul TikTok prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD. 35 Acestea sunt considerațiile în lumina cărora trebuie examinat primul motiv sub diferitele sale aspecte. 3.   Cu privire la criteriul juridic aplicat de Comisie la examinarea argumentelor prezentate pentru a răsturna prezumțiile (primul aspect al primului motiv) 36 Reclamanta susține în esență că, în decizia atacată, Comisia a aplicat un criteriu juridic eronat cu ocazia examinării argumentelor și a elementelor de probă pe care le‑a prezentat în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) primul paragraf din RPD pentru a răsturna prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD. Aceasta reproșează Comisiei, prin intermediul unei prime critici, că a respins anumite argumente și elemente de probă „calitative” și, prin intermediul unei a doua critici, că a impus un nivel probatoriu prea ridicat constând în solicitarea unor dovezi „convingătoare”. a)   Cu privire la tipul de argumente și de elemente de probă care pot fi prezentate pentru a răsturna prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD 1) Argumentele părților 37 Reclamanta susține, așa cum a precizat în ședință, că Comisia a respins în mod eronat, în considerentul (161) al deciziei atacate, anumite argumente și elemente de probă „calitative” pe care le prezentase pentru a răsturna prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD. În opinia sa, interpretarea considerentului (23) al RPD pe care s‑a întemeiat Comisia pentru a respinge argumentele și elementele de probă respective, potrivit căreia orice element de probă nemenționat în considerentul amintit va fi exclus, intră în contradicție atât cu modul de redactare a acestui considerent, cât și cu articolul 3 alineatul (5) primul paragraf din RPD, în temeiul căruia, pentru a fi calificat drept controlor de acces, trebuie să fie îndeplinite cerințele enumerate la alineatul (1) al acestui articol ținând seama de „circumstanțel[e] în care funcționează [SPE] relevant”. Astfel, considerentul în discuție ar exclude numai justificările pe motive economice care au obiectivul de a utiliza definiția pieței sau de a demonstra o creștere a eficienței. În schimb, aceasta nu ar exclude elementele de probă „calitative” care au o legătură directă cu răsturnarea prezumțiilor că pragurile cantitative atestă statutul controlorilor de acces. Or, ar fi redundant să se admită numai elemente cantitative pentru a înlătura pragurile la fel de cantitative care stau la baza acestor prezumții. 38 Comisia este de acord cu reclamanta că considerentul (23) al RPD nu poate fi interpretat în sensul că exclude argumentele și elementele de probă „calitative”, cu condiția ca ele să aibă o legătură directă cu pragurile cantitative pe care se întemeiază prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD, iar elementele care pot să fie luate în considerare, enumerate în considerentul menționat, să fie avute în vedere ca exemple. Cu toate acestea, Comisia arată că, în decizia atacată, nu a înlăturat ca irelevante argumentele sau elementele de probă „calitative” prezentate de reclamantă, ci le‑a examinat la fel ca argumentele și elementele de probă „cantitative” prezentate de aceasta, în măsura în care aveau o legătură directă cu prezumțiile respective. În opinia sa, singurele argumente excluse pentru motivul că nu erau direct legate de pragurile cantitative pe care se întemeiază prezumțiile menționate au fost argumentele „suplimentare” ale reclamantei, după cum reiese din considerentul (161) al deciziei atacate. 2) Aprecierea Tribunalului 39 Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, prin expresia „argumente și elemente de probă «calitative»”, reclamanta face referire în cuprinsul acestei critici la argumentele și elementele de probă pe care le‑a prezentat în cursul procedurii administrative pentru a răsturna prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD și care nu erau exprimate în cifre. 40 În această privință, trebuie arătat că ar putea fi dificil, chiar imposibil, să se distingă între argumentele sau elementele de probă „cantitative” și cele „calitative”. Într‑adevăr, un argument de natură „calitativă” este susținut adesea de cifre. Ar putea părea astfel artificial să fie separate unul de celălalt și să se admită ca fiind relevant doar elementul cantitativ, deși acesta urmărește să susțină un argument de natură calitativă. 41 Acestea fiind precizate, trebuie arătat că cerințele necesare pentru a fi desemnat drept controlor de acces prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din RPD nu sunt exprimate în cifre. Așadar, pentru această desemnare, întreprinderea în cauză trebuie să aibă un impact semnificativ asupra pieței interne, să furnizeze un SPE ce reprezintă un punct de acces important și să beneficieze de o poziție solidă și durabilă în ceea ce privește operațiunile sale sau să fie previzibil că va beneficia de o astfel de poziție în viitorul apropiat. 42 Desigur, pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD, care permit să se prezume că sunt îndeplinite cerințele menționate la alineatul (1) al acestui articol, sunt în esență cantitative. 43 Totuși, este vorba despre prezumții relative. Astfel, articolul 3 alineatul (5) primul și al doilea paragraf din RPD permite întreprinderii în cauză să prezinte argumente justificate în mod suficient pentru a demonstra că, în mod excepțional, deși atinge toate pragurile cantitative prevăzute la alineatul (2) al articolului menționat, din cauza circumstanțelor în care funcționează SPE relevant, nu îndeplinește condițiile enumerate la alineatul (1) al articolului respectiv. În cazul în care aceste argumente nu sunt justificate în mod suficient deoarece nu pun în mod vădit sub semnul întrebării prezumțiile amintite, Comisia le poate respinge fără a deschide o investigație de piață în temeiul articolului 17 alineatul (3) din RPD. 44 Astfel, textul articolului 3 alineatul (5) din DMA nu oferă nicio posibilitate Comisiei să excludă de la bun început ca irelevante argumente sau elemente de probă prezentate de o întreprindere pentru motivul că nu ar fi exprimate în cifre. 45 În această privință, considerentul (23) al RPD precizează printre altele că, „[î]n evaluarea pe care o realizează cu privire la probele și argumentele prezentate [în temeiul articolului 3 alineatul (5) primul paragraf din RPD], Comisia ar trebui să ia în considerare numai elementele care au o legătură directă cu criteriile cantitative, și anume: impactul întreprinderii care furnizează [SPE] asupra pieței interne dincolo de venituri sau de capitalizarea bursieră, cum ar fi dimensiunea întreprinderii în termeni absoluți și numărul de state membre în care este prezentă; cifra cu care numărul real al utilizatorilor comerciali și al utilizatorilor finali depășește pragurile și importanța [SPE] al întreprinderii, având în vedere dimensiunea generală a activităților respectivului [SPE], și numărul de ani în care au fost atinse pragurile”. În plus, potrivit aceluiași considerent, „[o]rice justificare pe motive economice care are obiectivul de a utiliza definiția pieței sau de a demonstra o creștere a eficienței ca urmare a unui anumit tip de comportament al întreprinderii care furnizează [SPE] ar trebui exclusă deoarece nu este relevantă pentru desemnarea drept controlor de acces”. 46 Din considerentul (23) al RPD rezultă că singurele categorii de argumente sau de elemente de probă pe care legiuitorul Uniunii a decis să le excludă în mod explicit ca irelevante sunt cele întemeiate pe o justificare pe motive economice care are obiectivul de a utiliza definiția pieței sau de a demonstra o creștere a eficienței. 47 Din considerentul (23) al RPD mai reiese că, pentru a fi luate în considerare, argumentele și elementele de probă ar trebui să aibă „o legătură directă cu criteriile cantitative”, precizându‑se că termenul „criterii cantitative” se referă la pragurile cantitative prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD. Această cerință a unei legături directe nu înseamnă însă că un argument sau un element de probă ar trebui a priori exclus ca irelevant pentru simplul motiv că nu este exprimat în cifre. Astfel, un asemenea argument sau element de probă poate, în funcție de împrejurări, să aibă o legătură directă cu aceste praguri cantitative, așa încât trebuie luat în considerare în cadrul examinării argumentelor și elementelor de probă prezentate pentru a răsturna prezumțiile prevăzute de dispoziția menționată. Invers, un argument sau un element de probă de natură cantitativă poate, în funcție de împrejurări, să nu aibă o legătură directă cu pragurile cantitative menționate, astfel încât nu ar trebui luat în considerare în cadrul acestei examinări. 48 Rezultă că argumentele sau elementele de probă care nu sunt exprimate în cifre nu sunt excluse a priori ca irelevante în considerentul (23) al RPD, cu condiția ca acestea să aibă o legătură directă cu una sau cu mai multe dintre prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD, care iau forma unor praguri cantitative. 49 Trebuie totodată precizat că lista elementelor menționate în considerentul (23) al RPD care pot fi luate în considerare nu este exhaustivă. 50 În fapt, chiar dacă lista în cauză este introdusă prin locuțiunea „și anume”, unele dintre elementele care figurează în această listă sunt explicate în continuare prin exemple („cum ar fi”). În plus, singurul element menționat în considerentul (23) al RPD legat de răsturnarea prezumției prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (c) din RPD este „numărul de ani în care au fost atinse pragurile [referitoare la numărul utilizatorilor comerciali și al utilizatorilor finali]”. Or, acest element se suprapune în esență cu pragul care stă la baza aceleiași prezumții. Astfel, dacă acest element ar fi singurul element admisibil pentru a răsturna prezumția menționată, aceasta ar deveni deci irefragabilă de facto, ceea ce ar fi contrar articolului 3 alineatul (5) din RPD. În plus, acest din urmă articol nu prevede nici o listă exhaustivă de elemente care pot fi prezentate în acest scop, dar se limitează să facă referire la „circumstanțel[e] în care funcționează [SPE] relevant”. 51 În consecință, este necesar să se concluzioneze că articolul 3 alineatul (5) din RPD, raportat la considerentul (23) al RPD, trebuie interpretat în sensul că permite întreprinderii în cauză să prezinte, pentru a răsturna prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD, argumente și elemente de probă, indiferent dacă sunt sau nu exprimate în cifre, cu condiția să aibă o legătură directă cu una sau cu mai multe dintre aceste prezumții. 52 În speță, reclamanta, după cum a precizat în ședință, reproșează Comisiei că a respins în considerentul (161) al deciziei atacate argumentele sale „suplimentare” pentru motivul că nu aveau o legătură directă cu pragurile cantitative prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD. 53 Comisia a confirmat la rândul său că a considerat în decizia atacată că toate argumentele și elementele de probă prezentate de reclamantă pentru a răsturna prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD, inclusiv cele de natură „calitativă”, aveau o legătură directă cu prezumțiile menționate, respingându‑le însă pentru alte motive, cu excepția argumentelor „suplimentare” ale reclamantei pe care le respinsese în considerentul (161) al deciziei atacate pentru motivul că nu aveau o legătură directă cu prezumțiile respective. 54 În această privință, este necesar să se constate că Comisia a examinat argumentele „suplimentare” ale reclamantei numai după ce a examinat argumentele și elementele de probă prezentate de aceasta pentru a răsturna fiecare dintre prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD. 55 În aceste condiții, va trebui să se examineze dacă Comisia putea să respingă, fără a săvârși o eroare, argumentele „suplimentare” prezentate de reclamantă pentru motivul că nu aveau o legătură directă cu prezumțiile menționate, urmând ordinea în care sunt abordate în decizia atacată. Această problemă va fi, așadar, examinată după analizarea argumentelor reclamantei privind prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) din regulamentul menționat. 56 Rezultă că soluția care trebuie dată primei critici din cadrul primului aspect al primului motiv depinde de temeinicia argumentelor reclamantei referitoare la considerentului (161) al deciziei atacate, care sunt examinate la punctele 321-328 de mai jos. b)   Cu privire la nivelul probatoriu impus pentru a pune sub semnul întrebării prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD 1) Argumentele părților 57 Reclamanta reproșează Comisiei că a impus în considerentul (126) al deciziei atacate un nivel probatoriu mai ridicat decât cel impus de articolul 3 alineatul (5) din RPD considerând că, pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD, reclamanta trebuie să prezinte dovezi „convingătoare”. Or, în alte decizii în materie, Comisia a stabilit o distincție între, pe de o parte, argumentele care pun în mod vădit sub semnul întrebării prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD și care justifică deschiderea unei investigații de piață și, pe de altă parte, argumentele care demonstrează „în mod complet și fără echivoc” că nu sunt îndeplinite cerințele enumerate la articolul 3 alineatul (1) din RPD. În sfârșit, aceasta arată că existența unor „îndoieli” sau a unor indicii „prima facie” cu privire la aspectul dacă întreprinderea în cauză îndeplinește cerințele menționate ar trebui să fie suficientă pentru a deschide o investigație de piață în temeiul articolului 17 alineatul (3) din RPD. 58 Comisia contestă argumentele reclamantei. Aceasta susține că afirmația care figurează în considerentul (126) al deciziei atacate conform căreia întreprinderea în cauză trebuie să prezinte dovezi „convingătoare” nu stabilește un nivel probatoriu mai ridicat decât cel prevăzut în RPD. În opinia sa, simpla utilizare a termenului „convingătoare” nu este un indiciu al nivelului probatoriu aplicat, întrucât, oricare ar fi acest nivel, pentru a trage concluzii pe baza unui element de probă, este necesar ca el să fie convingător. Comisia adaugă în esență că distincția la care face referire reclamanta între nivelul de probă necesar pentru a deschide o investigație de piață în temeiul articolului 17 alineatul (3) din RPD și cel necesar pentru a considera că prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD au fost răsturnate este lipsită de relevanță în speță, deoarece argumentele reclamantei nu ating nici unul, nici celălalt la nivelul probatoriu. 2) Aprecierea Tribunalului 59 Potrivit considerentului (23) al RPD, „[s]arcina de a demonstra că nu ar trebui să se aplice prezumția care decurge din atingerea pragurilor cantitative [prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din acest regulament] ar trebui să îi revină întreprinderii în cauză”. 60 În ceea ce privește nivelul probatoriu necesar pentru a răsturna prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD, alineatul (5) primul paragraf al articolului menționat prevede că întreprinderea în cauză poate prezenta argumente justificate în mod suficient pentru a demonstra că, în mod excepțional, deși atinge toate pragurile prevăzute la alineatul (2) al acestui articol, nu îndeplinește condițiile enumerate la alineatul (1) al aceluiași articol. În plus, potrivit articolului 3 alineatul (5) al doilea și al treilea paragraf din RPD, în cazul în care Comisia consideră că argumentele prezentate de întreprinderea în cauză nu sunt justificate în mod suficient deoarece nu pun în mod vădit sub semnul întrebării prezumțiile menționate, le poate respinge fără a deschide o investigație de piață în timp ce, în cazul în care întreprinderea amintită prezintă astfel de argumente justificate în mod suficient care pun în mod vădit sub semnul întrebării prezumțiile respective, Comisia poate deschide o asemenea investigație. 61 Astfel, nivelul probatoriu cerut pentru a pune sub semnul întrebării prezumțiile prevăzute la articolului 3 alineatul (2) din RPD a fost stabilit de legiuitorul Uniunii însuși, care a impus ca întreprinderea în cauză, căreia îi revine sarcina probei, să prezinte argumente justificate în mod suficient care pun în mod vădit sub semnul întrebării aceste prezumții. 62 În speță, considerentul (126) al deciziei menționate este singurul identificat de reclamantă în care Comisia ar fi impus un nivel probatoriu mai ridicat decât cel definit la articolul 3 alineatul (5) din RPD. Trebuie arătat de asemenea că, în acest considerent, Comisia a indicat printre altele, în cadrul examinării argumentelor prezentate pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD, că revenea întreprinderii în cauză sarcina de a prezenta „dovezi convingătoare” care să demonstreze că, deși SPE depășea cu mult pragurile stabilite în această din urmă dispoziție, nu era un punct de acces important în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din RPD și că, pentru motivele expuse în considerentele (127)-(154) ale deciziei menționate, reclamanta nu făcuse această dovadă. 63 În această privință, în primul rând, trebuie să se constate că Comisia a examinat, la punctul 5.1.3.2.2 din decizia atacată, argumentele și elementele de probă prezentate de reclamantă pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD. Aceasta a arătat, în considerentul (125) al deciziei menționate, că argumentele prezentate de reclamantă în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) primul paragraf din RPD „nu [erau] justificate în mod suficient pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) [din RPD]”. În plus, în cadrul analizei diferitelor argumente și elemente de probă invocate de reclamantă, Comisia a arătat că ele nu erau susceptibile sau erau insuficiente pentru a „pune în mod vădit sub semnul întrebării” prezumția respectivă [a se vedea considerentele (129), (134) și (143) ale acestei decizii]. 64 De asemenea, în concluzia sa de la punctul 5.1.3.2.5 din decizia atacată cu privire la prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD, Comisia a arătat că argumentele prezentate de reclamantă în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) primul paragraf din RPD „nu [erau] justificate în mod suficient pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din [RPD]”, astfel încât se impunea respingerea lor în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) al doilea paragraf din RPD, fără deschiderea unei investigații de piață. 65 Rezultă că, la examinarea argumentelor și a elementelor de probă prezentate de reclamantă pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD, Comisia a susținut că a aplicat nivelul probatoriu prevăzut la articolul 3 alineatul (5) din RPD, descris la punctul 60 de mai sus. 66 Astfel, Comisia a făcut referire la cerința de a prezenta dovezi „convingătoare” pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD doar o singură dată în considerentul (126) al deciziei atacate, astfel încât este vorba despre o situație izolată. În plus, dacă referirea menționată ar trebui înțeleasă, după cum pretinde reclamanta, în sensul că trebuie să prezinte probe care să răstoarne în mod definitiv prezumția respectivă, o astfel de cerință nu ar corespunde, desigur, nivelului probatoriu impus în temeiul articolului 3 alineatul (5) din RPD. Cu toate acestea, în speță niciun element din decizia atacată, interpretată în integralitatea sa, nu lasă să se întrevadă că, prin termenul „convingătoare”, Comisia a înțeles să impună prezentarea unor elemente de probă care să răstoarne definitiv această prezumție. 67 În orice caz, în cadrul celui de al treilea aspect al primului motiv, se va examina dacă, indiferent de modul în care nivelul probatoriu cerut a fost descris de Comisie în considerentul (126) al deciziei atacate, nivelul probatoriu aplicat efectiv de ea în cadrul examinării argumentelor și elementelor de probă prezentate de reclamantă pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD este conform cu cel stabilit la articolul 3 alineatul (5) din DMA. 68 În al doilea rând, trebuie respins argumentul reclamantei întemeiat pe faptul că, în alte decizii în materie, Comisia a făcut o distincție între, pe de o parte, argumentele care pun în mod vădit sub semnul întrebării prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD și care justifică deschiderea unei investigații de piață și, pe de altă parte, argumentele care demonstrează „în mod complet și fără echivoc” că cerințele enumerate la articolul 3 alineatul (1) din RPD nu sunt îndeplinite, situație care ar permite Comisiei să concluzioneze că prezumțiile menționate au fost răsturnate fără a fi necesară deschiderea unei investigații de piață. Astfel, reclamanta nu susține că, în decizia atacată, Comisia i‑a respins argumentele pentru motivul că nu erau de natură să demonstreze „în mod complet și fără echivoc” că cerințele respective nu erau îndeplinite, astfel încât argumentația sa este inoperantă. În plus și în orice caz, trebuie amintită obligația Comisiei de a efectua o analiză individualizată a împrejurărilor proprii fiecărei cauze, fără a fi legată de decizii anterioare care privesc alți operatori economici sau alte SPE (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 14 septembrie 2022, SŽ – Tovorni promet/Comisia, T‑575/20, nepublicată, EU:T:2022:551, punctul 95 și jurisprudența citată). 69 În al treilea rând, nu poate fi admis argumentul reclamantei potrivit căruia nivelul probatoriu impus întreprinderii vizate de RPD echivalează cu demonstrarea existenței unor „îndoieli” sau a unor indicii „prima facie”, ceea ce trebuie să fie, în opinia sa, suficient pentru a deschide o investigație de piață în temeiul articolului 17 alineatul (3) din RPD. 70 Astfel, un asemenea nivel probatoriu nu corespunde celui stabilit la articolul 3 alineatul (5) al treilea paragraf din RPD, în temeiul căruia o investigație de piață poate fi deschisă atunci când argumentele întreprinderii în cauză sunt justificate în mod suficient pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării, în mod excepțional, prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din regulamentul menționat. 71 În această privință, din formulările „în mod excepțional” și „în mod vădit” care figurează la articolul 3 alineatul (5) din RPD reiese fără cea mai mică ambiguitate că nivelul probatoriu impus întreprinderii în cauză este ridicat în sensul că argumentele prezentate de aceasta trebuie să fie de natură să demonstreze, cu un grad ridicat de plauzibilitate, că prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD sunt puse sub semnul întrebării. Or, nivelul probatoriu invocat de reclamantă, și anume demonstrarea existenței unor simple „îndoieli” sau a unor indicii „prima facie”, este sub cel impus de RPD. 72 Prin urmare, sub rezerva examinării nivelului probatoriu aplicat în mod real de Comisie cu ocazia examinării argumentelor și a elementelor de probă prezentate de reclamantă pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD, trebuie să se respingă argumentația reclamantei referitoare la nivelul probatoriu impus pentru a pune sub semnul întrebării prezumția prevăzută de dispoziția menționată. 4.   Cu privire la punerea sub semnul întrebării a prezumției că ByteDance avea un impact semnificativ asupra pieței interne (al doilea aspect al primului motiv) a)   Argumentele părților 73 Reclamanta susține că, în considerentele (120)-(124) ale deciziei atacate, Comisia a încălcat articolul 3 alineatul (1) litera (a) și articolul 3 alineatul (5) din RPD prin faptul că i‑a respins argumentele prin care a urmărit să demonstreze că ByteDance nu avea un impact semnificativ asupra pieței interne. După cum a clarificat în ședință, reclamanta nu reproșează Comisiei că a omis să examineze anumite argumente și elemente de probă pe care le prezentase în cursul procedurii administrative, ci că le‑a examinat în mod superficial și eronat în considerentele menționate. În esență, aceasta arată că impactul ByteDance asupra pieței interne nu era semnificativ în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din RPD, după cum o demonstrează faptul că cifra de afaceri a ByteDance în Uniune este scăzută, că TikTok este [confidențial] de la lansarea sa în Uniune și că valoarea de piață globală a ByteDance se datorează în principal activităților sale în China, astfel încât nu ar fi reprezentativă pentru impactul său asupra pieței interne. 74 Comisia contestă argumentația reclamantei reiterând în esență motivele prezentate în considerentele (120)-(124) ale deciziei atacate, al căror conținut este amintit în continuare. b)   Decizia atacată 75 În considerentul (120) al deciziei atacate, Comisia a arătat că argumentele prezentate de reclamantă împreună cu notificarea, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) primul paragraf din RPD, nu erau justificate în mod suficient pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD. 76 În primul rând, în considerentul (121) al deciziei atacate, Comisia a considerat în esență că era irelevant faptul că veniturile ByteDance în Uniune erau sub pragul cifrei de afaceri realizate în Uniune, având în vedere că pragul valorii de piață mondiale era atins, iar aceste două praguri erau alternative. 77 În al doilea rând, în considerentul (122) al deciziei atacate, Comisia a arătat mai ales că argumentele reclamantei privind originea veniturilor din publicitate ale ByteDance în Uniune erau de asemenea irelevante, dat fiind că aceasta din urmă atingea pragul valorii de piață mondiale. 78 În al treilea rând, în considerentul (123) al deciziei atacate, Comisia a considerat în esență că faptul că TikTok a [confidențial] în Uniune nu poate în mod vădit să pună ca atare sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD pentru motivul că ByteDance avea un potențial semnificativ de monetizare a utilizatorilor săi în Uniune în viitorul apropiat, ținând seama de valoarea sa justă de piață la nivel mondial și de numărul de utilizatori de TikTok în Uniune, care depășeau în mod semnificativ pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) literele (a) și, respectiv, (b) din RPD. 79 În al patrulea rând, în considerentul (124) al deciziei atacate, Comisia a respins ca irelevant argumentul reclamantei că valoarea justă de piață a ByteDance la nivel mondial nu constituia un indiciu al capacității acesteia din urmă de a monetiza utilizatorii TikTok în Uniune, dat fiind că aceasta era rezultatul activităților sale în China, pentru motivul că, pe de o parte, articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD se referă la valoarea justă de piață la nivel mondial a întreprinderii în cauză în ansamblul său, iar nu într‑o anumită zonă geografică și, pe de altă parte, această dispoziție urmărește să reflecte capacitatea financiară a întreprinderii în cauză, inclusiv accesul ei la piețele financiare și capacitatea sa, de exemplu, de a achiziționa alte întreprinderi inovatoare care furnizează servicii similare. c)   Aprecierea Tribunalului 80 În primul rând, este necesar să se analizeze argumentul reclamantei că, în considerentul (121) al deciziei atacate, Comisia a considerat în mod eronat că faptul că veniturile ByteDance în Uniune erau sub pragul cifrei de afaceri realizate în Uniune era lipsit de relevanță pentru a dovedi că aceasta din urmă nu avea un impact semnificativ asupra pieței interne în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din RPD. 81 În această privință, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) din RPD, o întreprindere nu poate fi desemnată drept controlor de acces decât dacă are un impact semnificativ asupra pieței interne. 82 Articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD permite să se prezume că aceasta este situația atunci când este atins unul dintre cele două praguri alternative. Primul prag se referă la cifra de afaceri anuală realizată de întreprinderea în cauză în Uniune care trebuie să fie mai mare sau egală cu 7,5 miliarde de euro în fiecare dintre ultimele trei exerciții financiare. Al doilea prag se referă la capitalizarea sa bursieră medie sau la valoarea sa justă de piață echivalentă care trebuie să fi atins cel puțin 75 de miliarde de euro în ultimul exercițiu financiar. În ambele cazuri, este necesar ca întreprinderea menționată să furnizeze SPE în discuție în cel puțin trei state membre. 83 În speță, reclamanta nu contestă că ByteDance atingea pragul valorii de piață mondiale și că, din acest motiv, era considerată ca având un impact semnificativ asupra pieței interne. 84 Nu se contestă nici faptul că, în schimb, ea nu atingea pragul cifrei de afaceri realizate în Uniune. Astfel, în această perioadă, cifra de afaceri a ByteDance realizată în Uniune a crescut de la [< 7,5 miliarde] de euro în anul 2020 la [< 7,5 miliarde] de euro în 2021 și apoi la [< 7,5 miliarde] de euro în 2022, astfel încât a rămas sub pragul menționat. 85 În această privință, trebuie subliniat de la bun început că faptul că pragul cifrei de afaceri realizate în Uniune nu este atins în fiecare dintre ultimele trei exerciții financiare nu este suficient în sine pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția stabilită la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD, în condițiile în care, după cum s‑a arătat la punctul 83 de mai sus, celălalt prag alternativ era îndeplinit în speță, astfel încât prezumția menționată era aplicabilă. În caz contrar, cele două praguri ar deveni de facto cumulative, ceea ce ar contraveni modului clar de redactare a dispoziției menționate. 86 Cu toate acestea, caracterul alternativ al celor două praguri prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD nu înlătură în niciun fel pertinența primului dintre ele pentru a examina dacă acest element, coroborat cu alte argumente suficient de întemeiate, pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția respectivă. 87 Astfel, din considerentul (17) al RPD reiese că o cifră de afaceri ridicată în Uniune corelată cu numărul de utilizatori din Uniune ai SPE avute în vedere, prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD, reflectă o capacitate relativ puternică de a monetiza acești utilizatori, în timp ce o capitalizare bursieră sau o valoare justă de piață la nivel mondial ridicată, corelată cu același număr de utilizatori, reflectă un potențial relativ semnificativ de monetizare a utilizatorilor respectivi în viitorul apropiat. Capitalizarea bursieră poate reflecta de asemenea poziția viitoare estimată a întreprinderilor în cauză și impactul viitor estimat al acestora asupra pieței interne, chiar și atunci când cifra de afaceri actuală este relativ scăzută. 88 Aceste două praguri reflectă, așadar, ipoteze apropiate, dar distincte. În timp ce o cifră de afaceri ridicată realizată în Uniune tinde să demonstreze că întreprinderea în cauză beneficiază deja de o capacitate de monetizare a utilizatorilor săi pe piața internă, o capitalizare bursieră sau o valoare justă de piață la nivel mondial ridicată tinde mai degrabă să indice că întreprinderea menționată dispune de potențialul de a‑și monetiza utilizatorii pe piața internă în viitorul apropiat. 89 În plus, cifra de afaceri realizată de întreprinderea în cauză în Uniune a fost reținută în mod specific de legiuitorul Uniunii ca indicator al impactului acesteia asupra pieței interne, după cum reiese din articolul 3 alineatul (2) litera (a) și din considerentul (17) al RPD. 90 Astfel, nu se poate exclude că întreprinderea în cauză poate demonstra, pe baza mai multor argumente suficient de întemeiate, inclusiv a cifrei sale de afaceri scăzute realizate în Uniune, că, în ciuda faptului că valoarea sa de piață mondială depășește pragul prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD, ea are doar o prezență limitată pe piața internă, astfel încât această valoare de piață nu reflectă, din cauza circumstanțelor în care funcționează SPE relevant, un potențial de monetizare a utilizatorilor săi în Uniune în viitorul apropiat și, prin urmare, nu are un impact semnificativ asupra pieței interne în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din RPD. 91 Pe de altă parte, afirmația Comisiei, care figurează în ultima teză a considerentului (121) al deciziei atacate, că nivelul veniturilor ByteDance în Uniune nu era un element referitor la impactul său asupra pieței interne „dincolo de venituri sau de capitalizarea bursieră”, în sensul considerentului (23) al RPD, nu poate fi decât respinsă. Astfel, pe de o parte, precizarea „dincolo de venituri sau de capitalizarea bursieră” care figurează în acest din urmă considerent nu face decât să clarifice faptul că, întrucât aceste două elemente sunt deja luate în considerare în cadrul articolului 3 alineatul (2) litera (a) din RPD, întreprinderea în cauză poate prezenta, pentru a răsturna prezumția prevăzută de dispoziția menționată, alte elemente, dincolo de acestea, referitoare la impactul său asupra pieței respective. Pe de altă parte, după cum s‑a arătat la punctul 89 de mai sus, cifra de afaceri realizată în Uniune este citată în mod clar la articolul 3 alineatul (2) litera (a) și în considerentul (17) al RPD ca unul dintre criteriile relevante pentru aprecierea impactului întreprinderii respective asupra acestei piețe. 92 În consecință, Comisia a săvârșit o eroare de drept prin respingerea ca irelevant a argumentului reclamantei referitor la cifra de afaceri a ByteDance realizată în Uniune în ultimele trei exerciții financiare. Incidența acestei erori asupra legalității deciziei atacate este examinată la punctele 111-117 de mai jos. 93 În al doilea rând, reclamanta reproșează Comisiei că a respins ca irelevante, în considerentul (122) al deciziei atacate, argumentele sale referitoare, pe de o parte, la numărul limitat de utilizatori comerciali ale căror cheltuieli de publicitate pe TikTok ar fi semnificative și, pe de altă parte, la numărul limitat de „țări afectate”. 94 În această privință, primo, trebuie arătat că, în considerentul (122) al deciziei atacate, Comisia nu și‑a exprimat opinia cu privire la argumentul reclamantei că un număr limitat de utilizatori comerciali efectuează cheltuieli de publicitate semnificative pe TikTok, motivul pentru care nu a făcut‑o fiind acela că un astfel de argument nu a fost prezentat în notificare pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD. Prin urmare, critica reclamantei provine dintr‑o interpretare eronată a deciziei menționate și, pentru acest motiv, trebuie respinsă. 95 Secundo, în considerentul (122) al deciziei atacate, Comisia și‑a exprimat opinia cu privire la argumentul reclamantei, invocat în notificare pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD, că TikTok obținea venituri semnificative din publicitate numai în [confidențial] state membre, și anume [confidențial]. 96 În această privință, este suficient să se constate că reclamanta nu invocă la Tribunal niciun argument concret care să conteste în mod specific respingerea, în considerentul (122) al deciziei atacate, a relevanței faptului că TikTok obținea venituri semnificative din publicitate numai în [confidențial] state membre. De altfel, din notificare reiese că TikTok a obținut venituri din publicitate în [confidențial] state membre. Or, ea nu explică modul în care faptul că majoritatea acestora au fost generate în unele dintre statele membre cele mai populate ar putea avea vreo incidență cu privire la examinarea impactului său asupra pieței interne în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din RPD. 97 În al treilea rând, reclamanta reproșează Comisiei în esență că a considerat în mod greșit, în considerentul (123) al deciziei atacate, că argumentul său întemeiat pe faptul că ByteDance era [confidențial] în Uniune de la lansarea sa nu putea pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD. 98 În această privință, după cum explică reclamanta în înscrisurile sale, trebuie subliniat că platforma TikTok, în versiunea sa actuală, a fost lansată în Uniune în august 2018 și se afla astfel, la momentul adoptării deciziei atacate, într‑un stadiu timpuriu de monetizare în Uniune. ByteDance continua în acest fel, de la lansarea TikTok în Uniune, să investească mai mult în platforma menționată pentru a atrage mai mulți utilizatori și clienți de publicitate, în special prin încurajarea creatorilor să producă conținut pentru TikTok. 99 Prin urmare, faptul că ByteDance poate să fi fost [confidențial] în primii ani care au urmat intrării sale pe piața internă nu este în sine de natură să pună în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD, dat fiind că, așa cum a arătat Comisia în mod întemeiat în considerentul (123) al deciziei menționate, mai mulți alți factori relevanți luați în considerare împreună demonstrau potențialul său semnificativ de monetizare a utilizatorilor TikTok în Uniune în viitorul apropiat. 100 Astfel, măsura în care sunt depășite pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD și, mai concret, valoarea justă de piață a ByteDance la nivel mondial deosebit de ridicată, și anume [> 75] miliarde de euro, care depășește de departe pragul de 75 miliarde de euro prevăzut de dispoziția menționată, precum și numărul mare de utilizatori finali și de utilizatori comerciali ai TikTok în Uniune, și anume 125 de milioane și [> 10000], respectiv, în anul 2022, care a depășit de asemenea cu mult în fiecare dintre ultimele trei exerciții financiare pragurile de cel puțin 45 de milioane de utilizatori finali și 10000 de utilizatori comerciali, prevăzuți la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD, atestă potențialul semnificativ al ByteDance de a monetiza utilizatorii săi din Uniune în viitorul apropiat, în pofida statutului său [confidențial] pentru perioada inițială de după lansarea sa în Uniune și, în consecință, impactul său semnificativ asupra pieței interne. 101 În consecință, trebuie respinse ca nefondate argumentele reclamantei care vizează considerentul (123) al deciziei atacate. 102 În al patrulea rând, reclamanta reproșează Comisiei că i‑a respins în mod greșit în considerentul (124) al deciziei atacate argumentul că valoarea justă de piață a ByteDance la nivel mondial nu constituia un indiciu al capacității acesteia din urmă de a monetiza utilizatorii TikTok în Uniune, întrucât această valoare era în principal rezultatul activităților sale în China, care nu ar avea însă nicio legătură cu activitățile sale pe piața internă. 103 Comisia a respins acest argument ca irelevant, pentru motivul că pragul valorii de piață mondiale se aplica întreprinderii în cauză în ansamblul său, iar nu în raport cu o anumită zonă geografică. În plus, în opinia Comisiei, argumentul respectiv era contrar obiectivului care stă la baza prezumției prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD, care, după cum reiese din considerentul (17) al RPD, urmărește să reflecte capacitatea financiară a întreprinderii în cauză, inclusiv accesul său la piețele financiare și capacitatea care rezultă din acesta, de exemplu, de a achiziționa alte întreprinderi inovatoare care furnizează servicii similare. 104 În această privință, este necesar să se arate că criteriul valorii de piață vizează valoarea justă de piață a întreprinderii în cauză la nivel mondial, fără nicio distincție în ceea ce privește originea geografică a acestei valori. În consecință, Comisia a considerat în mod întemeiat ca irelevant faptul că valoarea justă de piață a ByteDance se datora în principal operațiunilor sale din China. 105 Astfel, mai întâi, faptul că, după cum susține reclamanta, valoarea justă de piață a ByteDance la nivel mondial decurge în principal din activitățile sale în China, că „activitățile sale asiatice” nu erau disponibile în Uniune, iar unele dintre activitățile menționate au eșuat în Uniune nu are incidență asupra capacității ByteDance de a‑și utiliza valoarea generată în China sau în altă parte în lume pentru a‑și consolida poziția în Uniune. 106 În continuare, contrar celor susținute de reclamantă, Comisia nu era obligată să analizeze în mod specific dacă „activitățile asiatice” ale ByteDance se confruntau cu bariere culturale și legislative în Uniune. Astfel, reclamanta, căreia îi incumbă sarcina probei, trebuia să demonstreze că aceasta era situația și că, din cauza unor asemenea bariere culturale și legislative, ByteDance nu putea să profite pe piața internă de valoarea sa justă de piață la nivel mondial. 107 Or, reclamanta nu a prezentat astfel de elemente. Dimpotrivă, reiese în special din considerentele (74), (79) și (98) ale deciziei atacate că, de la lansarea sa în Uniune, TikTok a cunoscut o creștere foarte rapidă, așa cum o demonstrează cifra de afaceri a ByteDance în Uniune care a crescut de la [< 7,5 miliarde] de euro în 2020 la [< 7,5 miliarde] de euro în 2022, respectiv o creștere de aproximativ [100-2 000] %, precum și numărul din ce în ce mai mare de utilizatori finali în Uniune care a crescut de la [> 45] de milioane în 2020 la 125 de milioane în 2022, respectiv o creștere de aproximativ [50-100] %, și de utilizatori comerciali în Uniune care a crescut, potrivit unei metodologii conservatoare utilizate de Comisie în decizia atacată, cel puțin de la [> 10000] în 2020 la [> 10000] în 2022, respectiv o creștere de aproximativ [100-2 000] %. Or, reclamanta nu explică modul în care barierele culturale și legislative invocate se reconciliază cu faptul că TikTok a cunoscut o creștere foarte rapidă în Uniune de la lansarea sa. 108 În acest context, Comisia putea considera în mod întemeiat că valoarea justă de piață a ByteDance la nivel mondial corelată cu numărul mare de utilizatori ai TikTok în Uniune reflecta capacitatea sa financiară și potențialul său de monetizare a utilizatorilor TikTok în Uniune. 109 În sfârșit, nici faptul invocat de reclamantă că veniturile generate de TikTok în Uniune reprezentau mai puțin de [0-5] % din veniturile ByteDance la nivel mondial și că, în cazul în care activitățile TikTok în Uniune ar fi valorizate separate, ele nu ar corespunde decât unei [confidențial] din valorizarea mondială a ByteDance nu este de natură să pună în mod vădit sub semnul întrebării potențialul de monetizare de către ByteDance a utilizatorilor TikTok în Uniune, ținând seama de elementele menționate la punctul 107 de mai sus. 110 Prin urmare, trebuie respinse argumentele reclamantei care vizează considerentul (124) al deciziei atacate. 111 Prin urmare, rămâne să se determine incidența asupra legalității deciziei atacate a erorii săvârșite de Comisie, menționată la punctul 92 de mai sus. 112 În această privință, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, o eroare în motivarea actului atacat nu determină anularea actului respectiv dacă, în împrejurările specifice ale speței, această eroare nu a putut avea o influență decisivă asupra rezultatului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 mai 2002, Graphischer Maschinenbau/Comisia, T‑126/99, EU:T:2002:116, punctul 49 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 10 aprilie 2024, Columbus Stainless/Comisia, T‑445/22, nepublicată, EU:T:2024:228, punctul 104 și jurisprudența citată). De asemenea, Tribunalul a avut ocazia să considere că, indiferent de amploarea erorilor pe care le poate prezenta decizia atacată, acestea nu pot conduce la anularea deciziei menționate dacă și în măsura în care toate celelalte elemente conținute în această decizie permit Tribunalului să considere ca fiind dovedit faptul că, în orice caz, argumentele prezentate de reclamantă nu erau justificate în mod suficient pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 22 octombrie 2002, Schneider Electric/Comisia, T‑310/01, EU:T:2002:254, punctul 412). 113 Prin urmare, trebuie să se examineze dacă eroarea evidențiată la punctul 92 de mai sus, pe care a săvârșit‑o Comisia prin înlăturarea ca irelevantă a cifrei de afaceri realizate de ByteDance în Uniune, a putut avea o influență decisivă, în împrejurările specifice ale speței, asupra respingerii de către Comisie a argumentelor prezentate de reclamantă pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD. 114 În această privință, primo, trebuie să se constate că eroarea săvârșită de Comisie, evidențiată la punctul 92 de mai sus, afectează doar considerentul (121) al deciziei atacate. În schimb, reclamanta nu a demonstrat că restul considerentelor deciziei menționate, pe baza cărora Comisia a respins toate celelalte argumente prezentate de reclamantă pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD, sunt viciate de erori, după cum reiese din cuprinsul punctelor 93-110 de mai sus. 115 Secundo, după cum s‑a subliniat la punctul 85 de mai sus, faptul că pragul cifrei de afaceri realizate în Uniune nu este atins în fiecare dintre ultimele trei exerciții financiare nu este suficient în sine pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția stabilită la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD. Or, niciunul dintre celelalte elemente invocate de reclamantă nu a fost admis. 116 Tertio, toate celelalte elemente conținute în decizia atacată și luate în considerare de Comisie pentru a concluziona că ByteDance avea un potențial semnificativ de monetizare a utilizatorilor săi în Uniune în viitorul apropiat rămân valabile, în pofida cifrei sale de afaceri realizate în Uniune care, deși sub pragul prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD, nu a încetat însă să crească, după cum s‑a arătat la punctele 84 și 107 de mai sus [a se vedea de asemenea considerentul (98) al deciziei atacate], aspect necontestat de altfel de reclamantă. Într‑adevăr, din considerentele (121), (123) și (124) ale deciziei menționate reiese că valoarea justă de piață a ByteDance este „în mare măsură superioară” pragului de 75 de miliarde de euro, numărul utilizatorilor finali și al utilizatorilor comerciali în Uniune a continuat să crească în ultimele trei exerciții financiare, depășind cu mult pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD (a se vedea punctul 107 de mai sus), și, ținând seama de aceste împrejurări, Comisia a concluzionat că argumentele reclamantei nu erau de natură să conteste potențialul important al ByteDance de a monetiza utilizatorii săi în Uniune în viitorul apropiat. 117 În aceste împrejurări, eroarea săvârșită de Comisie, evidențiată la punctul 92 de mai sus, nu a putut avea o influență decisivă asupra concluziei Comisiei că argumentele prezentate de reclamantă pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (a) din RPD nu erau justificate în mod suficient pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția respectivă și nu are, așadar, nicio incidență asupra legalității deciziei atacate. 118 În consecință, al doilea aspect al primului motiv trebuie respins ca nefondat. 5.   Cu privire la punerea sub semnul întrebării a prezumției că TikTok era un punct de acces important (al treilea aspect al primului motiv) 119 Reclamanta susține că, în considerentele (125)-(154) ale deciziei atacate, Comisia a încălcat articolul 3 alineatul (1) litera (b) și articolul 3 alineatul (5) din RPD prin respingerea argumentelor sale prin care urmărea să demonstreze că TikTok nu era un punct de acces important. 120 Prezentul aspect este format din patru critici întemeiate în esență pe faptul că, în primul rând, spre deosebire de alte întreprinderi care își desfășoară activitatea în sectorul digital, ByteDance nu dispune de un ecosistem și nu beneficiază de efecte de rețea puternice, în al doilea rând, o parte importantă a utilizatorilor TikTok utilizează concomitent mai multe platforme, cu alte cuvinte aceștia utilizează, pe lângă TikTok, una sau mai multe alte platforme, astfel încât nu există efecte de captivitate semnificative, în al treilea rând, TikTok are o dimensiune mai mică decât cea a anumitor alte servicii de rețele de socializare online, cum ar fi Facebook și Instagram, și, în al patrulea rând, nivelul interacțiunii dintre clienții de publicitate și utilizatorii comerciali înregistrați cu platforma TikTok este scăzut. În opinia sa, aceste elemente demonstrează că TikTok nu era un punct de acces important în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din RPD. a)   Cu privire la pretinsa lipsă a unui ecosistem și a unor efecte de rețea puternice 1) Argumentele părților 121 Reclamanta susține în esență că, spre deosebire de alte întreprinderi care își desfășoară activitatea în sectorul digital, ByteDance nu dispune de un ecosistem și nu beneficiază de efecte de rețea puternice, ceea ce, în opinia sa, pune sub semnul întrebării prezumția că TikTok era un punct de acces important. Or, în considerentele (127)-(133) ale deciziei atacate, Comisia i‑ar fi respins în mod eronat argumentele. 122 Comisia contestă argumentația reclamantei și reia în esență motivele prezentate în considerentele (127)-(133) ale deciziei atacate, al căror conținut este amintit în continuare. 2) Decizia atacată 123 În considerentele (127)-(129) ale deciziei atacate, Comisia a observat că argumentul reclamantei că, spre deosebire de alte întreprinderi precum Meta și Alphabet, ByteDance nu dispune de un ecosistem privește capacitatea acestor întreprinderi de a vinde publicitate online datorită ecosistemelor lor și l‑a respins ca irelevant pentru motivul că SPE în cauză este un serviciu de rețele de socializare online, iar nu un serviciu de publicitate online, aceste două categorii de SPE fiind diferențiate în RPD. 124 În orice caz, Comisia a considerat că argumentația reclamantei nu putea pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD pentru următoarele motive. 125 În primul rând, în considerentele (130) și (131) ale deciziei atacate, Comisia a arătat că nicio dispoziție din RPD nu indică faptul că existența unui ecosistem este o condiție prealabilă absolută pentru ca un SPE să fie considerat un punct de acces important, iar noțiunea de „ecosistem” include diferite modele de afaceri, astfel încât fiecare ecosistem trebuie examinat de la caz la caz. În plus, aceasta a arătat că pot exista mai mulți controlori de acces într‑o anumită categorie de SPE și că în RPD nu se precizează niciunde că simplul fapt că anumiți controlori de acces sunt capabili să monetizeze un serviciu mai bine decât alții ar însemna că aceștia din urmă nu ar fi un punct de acces important în acea categorie de SPE. 126 În al doilea rând, în considerentul (132) al deciziei atacate, Comisia a constatat că ByteDance dispunea de propriul ecosistem compus din servicii de editare de materiale video foarte populare, din software pentru întreprinderi și din aplicații de publicitate, de știri și de îngrijiri medicale, precizând că, în opinia sa, unele dintre serviciile furnizate de ByteDance, precum aplicația sa de editare de materiale video CapCut, ar fi cunoscut un mare succes în Uniune. 127 În al treilea rând și în orice caz, Comisia a arătat în considerentul (133) al deciziei atacate că numărul utilizatorilor finali ai TikTok a crescut de la [> 45] de milioane în 2020 la 125 de milioane în 2022 și că TikTok atinsese deja jumătate din dimensiunea Facebook și din cea a Instagram, deși nu dispunea de un ecosistem de dimensiunea celui de care beneficiază Meta. 3) Aprecierea Tribunalului 128 RPD nu conține o definiție a termenului „ecosistem”. Cu toate acestea, conținutul său poate fi dedus din considerentele (3), (32) și (64) ale RPD, din care reiese în esență că un ecosistem de platforme digitale poate consta într‑un SPE sau chiar mai multe, precum și alte servicii conectate cu acestea, de exemplu prin legături tehnologice sau prin interoperabilitate, ceea ce poate exacerba barierele la intrare pentru concurenții acestor întreprinderi și poate crește costurile de schimbare a furnizorului pentru utilizatorii finali, făcând mai dificil de concurat sau de contestat poziția acestor întreprinderi de către operatorii de piață existenți sau noi. 129 Astfel, există un „ecosistem” digital atunci când sunt reunite mai multe categorii de furnizori, de clienți și de consumatori și interacționează în cadrul unei platforme, fiind posibil ca produsele sau serviciile care compun ecosistemul respectiv să se suprapună sau să se conecteze unele cu altele în virtutea complementarității lor orizontale sau verticale. 130 Din considerentul (3) al RPD reiese că una dintre caracteristicile anumitor controlori de acces este tocmai faptul că ei exercită controlul asupra unor întregi ecosisteme de platforme din economia digitală. 131 Rezultă că dispunerea de un ecosistem de platforme digitale ar putea constitui un element relevant pentru a evalua dacă întreprinderea în cauză constituie un controlor de acces și dacă, mai precis, SPE în cauză constituie un punct de acces important. 132 Cu toate acestea, trebuie precizat, asemenea Comisiei în considerentul (130) al deciziei atacate, că existența unui ecosistem este una dintre caracteristicile tipice ale „anumitor” controlori de acces menționate în considerentele (2) și (3) ale RPD. De asemenea, nicio dispoziție sau considerent al RPD nu sugerează că, pentru a fi desemnată drept controlor de acces, o întreprindere trebuie în mod necesar să controleze un ecosistem de platforme. Dimpotrivă, prin faptul că prevede că „un [SPE]” poate constitui un punct de acces important, articolul 3 alineatul (1) litera (b) din RPD permite ca un SPE să constituie în sine un astfel de punct, fără să facă în mod necesar parte dintr‑un ecosistem. 133 În consecință, faptul că un SPE nu se înscrie într‑un ecosistem nu este suficient pentru a demonstra că SPE nu este un punct de acces important. 134 Trebuie precizat de asemenea că avantajele sau dezavantajele aferente existenței sau lipsei unui ecosistem sunt cele care permit să se aprecieze dacă SPE în cauză constituie un punct de acces important, iar nu simpla existență sau lipsă a unui ecosistem ca atare. Astfel, după cum a arătat în mod întemeiat Comisia în considerentul (130) al deciziei atacate, însăși noțiunea de „ecosistem” cuprinde diferite modele de afaceri. În consecință, fiecare ecosistem trebuie să facă obiectul unei examinări de la caz la caz, ținând seama de avantajele sau de lipsa avantajelor care decurg dintr‑un asemenea model de afaceri, în special în ceea ce privește contestabilitatea. 135 Odată făcute aceste precizări, trebuie să se examineze în primul rând dacă reclamanta și‑a justificat în mod suficient afirmația că ByteDance nu dispune de un ecosistem. 136 Într‑adevăr, întreaga argumentație a reclamantei privind considerentele (127)-(133) ale deciziei atacate se întemeiază pe premisa că ByteDance nu dispune de niciun ecosistem. Astfel, aceasta contestă constatarea Comisiei din considerentul (132) al deciziei menționate potrivit căreia ByteDance dispunea de un ecosistem format din servicii de editare a materialelor video foarte populare, din software pentru întreprinderi și din aplicații de publicitate, de știri și îngrijiri medicale, printre care în special CapCut, susținând că acest lucru nu este valabil și că, în orice caz, Comisia nu și‑a motivat corespunzător cerințelor legale concluzia cu privire la acest aspect. 137 În replică, Comisia arată în special că, în cursul procedurii administrative, reclamanta nu și‑a justificat susținerea că ByteDance nu dispunea de un ecosistem. 138 În această privință, în primul rând, trebuie amintit că sarcina probei pentru a răsturna prezumțiile stabilite la articolul 3 alineatul (2) din RPD revine întreprinderii în cauză, după cum s‑a arătat la punctul 59 de mai sus. 139 În consecință, reclamanta avea obligația de a justifica corespunzător cerințelor legale argumentul că ByteDance nu dispunea un ecosistem și de a preciza impactul acestei împrejurări asupra prezumției prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD. 140 Întrebată în cadrul unei măsuri de organizare a procedurii în această privință, reclamanta a răspuns că, în cursul procedurii administrative, și‑a justificat argumentul că ByteDance nu dispunea de un ecosistem prin trimitere la anumite documente pe care le prezentase în cursul procedurii menționate. 141 Cu toate acestea, trebuie să se constate că, în documentele în discuție, reclamanta s‑a limitat în esență să afirme că, spre deosebire de anumiți concurenți, în special Meta și Alphabet, ByteDance nu dispunea de un ecosistem, fără a prezenta însă elemente întemeiate care să permită să se considere că diferitele servicii digitale pe care ByteDance le furniza în Uniune nu se înscriau într‑un ecosistem având în vedere criteriile amintite la punctele 128 și 129 de mai sus. 142 Desigur, nu se poate impune întreprinderii în cauză ca, pentru a răsturna o prezumție, să efectueze demersuri excesive sau nerealiste (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 21 ianuarie 2016, Eturas și alții, C‑74/14, EU:C:2016:42, punctul 41). 143 Cu toate acestea, cerința de a‑și justifica afirmația că ByteDance nu dispunea de un ecosistem nu echivalează cu a impune reclamantei demersuri excesive sau nerealiste. Într‑adevăr, era cu totul posibil ca aceasta să explice care erau serviciile digitale pe care ByteDance le furniza în Uniune și să descrie raporturile dintre ele în lumina criteriilor amintite la punctele 128 și 129 de mai sus, cu atât mai mult cu cât, ca furnizor al acestor servicii, ea era cel mai bine plasată pentru a proceda astfel. 144 Așadar, trebuie să se constate, după cum arată în mod întemeiat Comisia în prezentul litigiu, că reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei, nu și‑a justificat argumentul că ByteDance nu dispunea de un ecosistem din care TikTok făcea parte. 145 În consecință, întrucât reclamanta nu a demonstrat premisa pe care se întemeiază întreaga sa argumentație referitoare la considerentele (127)-(133) ale deciziei atacate, această argumentație trebuie respinsă ca inoperantă, fără a fi necesar să se examineze dacă considerentul (132) al deciziei atacate este suficient motivat. 146 În al doilea rând și în orice caz, chiar presupunând că ByteDance nu dispune de un ecosistem, cum pretinde reclamanta, concluzia Comisiei rămâne totuși validă. 147 Desigur, după cum susține reclamanta, motivele expuse în considerentele (127)-(129) ale deciziei atacate nu răspund în totalitate argumentelor pe care le invocase în notificare. În fapt, din aceasta reiese că ea enumerase mai multe avantaje existente atunci când se dispune de un ecosistem, dintre care unul privea vânzarea de publicitate online. Rezultă că argumentația sa întemeiată pe pretinsa lipsă a unui ecosistem nu se limita la avantajele legate de vânzarea de publicitate online, contrar celor constatate de Comisie în considerentul (127) al deciziei menționate. Astfel, motivele expuse în considerentele (127)-(129) ale deciziei atacate rezultă dintr‑o interpretare incompletă a argumentelor reclamantei. 148 Totuși, trebuie să se constate că, după cum a arătat Comisia în considerentul (133) al deciziei atacate și fără ca reclamanta să conteste acest lucru, numărul utilizatorilor finali ai TikTok a crescut de la [> 45] de milioane în 2020 la 125 de milioane în 2022, atingând astfel, potrivit datelor de care dispunea Comisia, jumătate din dimensiunea Facebook și din cea a Instagram, și aceasta chiar în lipsa unui ecosistem sau cel puțin a unui ecosistem comparabil cu cel al Meta. 149 De asemenea, în considerentul (126) al deciziei atacate, Comisia a arătat că, la o scară absolută, în anul 2022, TikTok depășea în mod semnificativ pragurile de utilizatori prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD, cu peste [> 10000] de utilizatori comerciali și 125 de milioane de utilizatori finali. 150 Rezultă că TikTok, care a fost lansat în Uniune în versiunea sa actuală abia în august 2018, a reușit să atragă, într‑o perioadă scurtă de timp, un număr foarte mare de utilizatori finali, așa încât, în 2022, acest număr depășea de aproape trei ori pragul prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD, precum și un număr foarte mare de utilizatori comerciali, și anume mai mult de [> 10000] în 2022, depășind astfel cu foarte mult pragul de 10000 de utilizatori comerciali, prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD și ajungând într‑un interval scurt de timp la jumătate din dimensiunea Facebook și din cea a Instagram. 151 Acest lucru tinde să demonstreze că pretinsa lipsă a unui ecosistem nu a împiedicat în niciun fel TikTok să crească atât în termeni absoluți, cât și în termeni relativi, urmând o tendință exponențială de creștere în ceea ce privește numărul de utilizatori. 152 În al treilea rând, contrar celor susținute de reclamantă, lipsa unui ecosistem nu înseamnă nicidecum că SPE în cauză este lipsit de efecte de rețea puternice. 153 Într‑adevăr, efectele de rețea se produc atunci când valoarea unui produs sau a unui serviciu crește pe măsură ce îl utilizează mai multe persoane. Astfel, rețelele de socializare online generează efecte de rețea puternice, precum și avantaje legate de date atunci când, treptat, numărul lor de utilizatori crește întrucât, cu cât există mai mulți utilizatori, cu atât rețeaua respectivă este mai utilă pentru aceștia și valoarea sa crește în percepția acestor utilizatori, ceea ce, la rândul său, atrage mai mulți utilizatori. În plus, cu cât există mai mulți utilizatori finali ai unei rețele de socializare online, cu atât mai mulți utilizatori comerciali sunt atrași către ea (a se vedea în acest sens Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 15 decembrie 2020, intitulat „Raport privind evaluarea impactului care însoțește documentul Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind piețe contestabile și echitabile în sectorul digital (Regulamentul privind piețele digitale)” [SWD(2020) 363 final, punctele 130 și 386]). Astfel, o platformă de rețea de socializare online poate genera singură efecte de rețea puternice, chiar dacă nu ar face parte dintr‑un ecosistem. Într‑adevăr, RPD nu lasă să se înțeleagă prin nimic că un SPE nu poate produce efecte de rețea puternice decât atunci când există un ecosistem. Dimpotrivă, din considerentele (2) și (13) ale RPD rezultă că efectele de rețea puternice sunt o caracteristică a SPE diferită de cea referitoare la existența unei integrări verticale. 154 Or, trebuie să se constate că reclamanta nu prezintă niciun argument autonom de natură să sugereze că TikTok ar fi lipsit de efecte de rețea puternice. Astfel, argumentația sa se întemeiază pe premisa că pretinsa lipsă a unui ecosistem echivalează cu lipsa unor efecte de rețea puternice. Totuși, după cum s‑a demonstrat la punctele 152 și 153 de mai sus, această premisă este eronată. 155 În această privință, în cererea introductivă, reclamanta se limitează să menționeze fără alte precizări că „TikTok nu beneficiază de efecte de rețea asociate «grafului social» care caracterizează adevăratele rețele de socializare precum Facebook sau Instagram”. Or, acest argument nu este suficient de clar. 156 Pe de altă parte, în măsura în care acest argument pare să se întemeieze pe o distincție între un „graf social” și un „graf de conținut”, este suficient să se constate că, așa cum a arătat Comisia în considerentul (57) al deciziei atacate, fără ca acest lucru să fie contestat de reclamantă, RPD nu face referire la noțiunile respective și nu există o delimitare clară între ele. 157 De asemenea, reclamanta nu explică de ce faptul că TikTok nu se întemeiază pe un „graf social” are neapărat ca semnificație că este lipsit de efecte de rețea puternice. Dimpotrivă, datele amintite la punctele 33 și 107 de mai sus tind mai degrabă să demonstreze contrariul. 158 De altfel, după cum reiese din considerentele (38)-(66) ale deciziei atacate, Comisia a considerat că TikTok constituia un serviciu de rețele de socializare online în sensul articolului 2 punctul 7 din RPD, iar nu un serviciu de platformă de partajare a materialelor video în sensul articolului 2 punctul 8 din RPD. Reclamanta nu a contestat această calificare în cadrul prezentei acțiuni. Or, în realitate, prin argumentul său prezentat la punctul 155 de mai sus, ea repune în discuție această calificare fără a demonstra însă că sunt eronate considerațiile care figurează în considerentele (38)-(66) ale deciziei menționate. 159 În al patrulea rând, reclamanta susține că ceea ce contează pentru a desemna ByteDance drept controlor de acces nu este numărul de utilizatori ai TikTok, ci aspectul dacă aceștia sunt captivi în special ca urmare a existenței unui ecosistem, a unor efecte de rețea sau din alte motive. 160 Cu toate acestea, pretinsa lipsă a unui ecosistem nu înseamnă ca atare nici că utilizatorii TikTok nu sunt captivi (a se vedea punctul 179 de mai sus), nici că TikTok este lipsit de efecte de rețea puternice (a se vedea punctele 152-157 de mai sus), iar reclamanta nu prezintă elemente justificate care să permită să se considere altfel. În consecință, reclamanta nu demonstrează că utilizatorii TikTok nu ar fi captivi ca urmare a lipsei unui ecosistem sau a unor efecte de rețea puternice. 161 În consecință, chiar presupunând că ByteDance nu dispune de un ecosistem, această împrejurare nu se opune în sine, ținând seama de cele ce precedă, să se considere că TikTok este un punct de acces important în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din RPD, astfel încât Comisia putea să concluzioneze, fără a săvârși o eroare, că acest argument nu era de natură să pună în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD. 162 Prin urmare, prima critică din cadrul celui de al treilea aspect al primului motiv trebuie respinsă ca nefondată. b)   Cu privire la existența utilizării concomitente a mai multor platforme și pretinsa lipsă a unor efecte de captivitate 1) Argumentele părților 163 Reclamanta susține în esență că o parte importantă a utilizatorilor TikTok preferă să utilizeze concomitent mai multe platforme, ceea ce ar demonstra că nu există efecte de captivitate semnificative și că întreprinderile utilizatoare de TikTok nu depind de acest lucru pentru a ajunge la utilizatorii lor finali. În plus, faptul că TikTok investește în interoperabilitate și încurajează utilizarea concomitentă a mai multor platforme ar demonstra că reclamanta nu este un controlor de acces. 164 Comisia contestă argumentația reclamantei și reia în esență motivele prezentate în considerentele (134)-(142) ale deciziei atacate, al căror conținut este amintit în continuare. 2) Decizia atacată 165 În considerentul (134) al deciziei atacate, Comisia a recunoscut existența, în ceea ce privește TikTok și alte rețele de socializare online, a unui anumit grad de utilizare concomitentă a mai multor platforme de către utilizatorii finali și de către utilizatorii comerciali. Ea a considerat totuși că această împrejurare este insuficientă pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD pentru următoarele motive. 166 În primul rând, în considerentele (135) și (136) ale deciziei atacate, Comisia a arătat în esență că, deși neutilizarea în mod concomitent a mai multor platforme putea constitui un element relevant pentru a aprecia dacă un SPE este un punct de acces important, existența unui anumit grad de utilizare concomitentă a mai multor platforme nu indică în sine că un SPE nu este un astfel de punct de acces și nu înseamnă că contestabilitatea pieței nu este limitată sau că nu pot avea loc practici neloiale. 167 În al doilea rând, în considerentele (137)-(139) ale deciziei atacate, Comisia a constatat în esență că utilizarea în paralel a diferitelor servicii de rețele de socializare online de către utilizatorii comerciali și de către utilizatorii finali nu înseamnă utilizarea lor în mod egal, dat fiind că utilizatorii menționați le pot utiliza în mod asimetric. În orice caz, chiar presupunând că anumiți utilizatori finali sau utilizatori comerciali ar fi în mod similar activi pe mai multe rețele de socializare online, ceea ce reclamanta nu a demonstrat, aceasta nu ar însemna că un anumit serviciu de rețele de socializare online nu ar fi un punct de acces important care să permită utilizatorilor comerciali să ajungă la utilizatorii lor finali, de exemplu la anumite grupuri demografice de utilizatori finali. 168 În al treilea rând, în considerentul (140) al deciziei atacate, Comisia a arătat în esență că comparația dintre cheltuielile de publicitate efectuate de utilizatorii comerciali pe platformele TikTok, Meta și Alphabet prezentată de reclamantă nu putea pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD. 169 În al patrulea rând, în considerentul (141) al deciziei atacate, Comisia a constatat că valoarea probantă a datelor prezentate de reclamantă prin care urmărea să demonstreze că majoritatea utilizatorilor TikTok utilizează de asemenea Instagram și Facebook este limitată pentru motivul că acestea din urmă au un număr mai mare de utilizatori finali care au fost activi acolo înainte de TikTok, astfel încât, pe plan statistic, este de așteptat ca un număr mare de utilizatori ai Facebook și Instagram să utilizeze și TikTok. În plus, în opinia sa, aceste date nu reflectau intensitatea utilizării diferitor rețele de socializare online și a precizat că TikTok are o rată de angajament mai mare decât celelalte rețele de socializare în sensul că utilizatorii finali respectivi petrec mai mult timp pe TikTok decât pe alte platforme, cum este în special cazul tinerilor utilizatori. 170 În sfârșit, în considerentul (142) al deciziei atacate, Comisia a arătat în esență că argumentul reclamantei că TikTok, în calitate de nou-intrat pe piață, investește în interoperabilitate și încurajează utilizarea concomitentă a mai multor platforme era invocat în susținerea argumentației reclamantei privind această utilizare în general și trebuia, așadar, respins pentru aceleași considerații precum cele expuse în considerentele (134)-(141) ale deciziei menționate. 3) Aprecierea Tribunalului 171 Trebuie să se arate că, în contextul serviciilor digitale în general și al platformelor online în special, noțiunea de „utilizare concomitentă a mai multor platforme” descrie situația în care utilizatorii utilizează în paralel mai multe servicii digitale concurente, în speță servicii de rețele de socializare online. 172 Reiese din considerentul (2) al RPD că SPE se deosebesc de alte servicii digitale prin anumite caracteristici care permit întreprinderilor care le furnizează să le exploateze precum economiile lor de scară extreme ce rezultă adesea din costuri marginale aproape zero pentru adăugarea de utilizatori comerciali sau utilizatori finali, efectele lor de rețea foarte puternice, capacitatea de a face legătura între un număr mare de utilizatori comerciali și de utilizatori finali datorită caracterului multilateral al acestor servicii, un grad semnificativ de dependență atât a utilizatorilor comerciali, cât și a utilizatorilor finali, efectele de captivitate, neutilizarea în mod concomitent a mai multor platforme în același scop de către utilizatorii finali, integrarea verticală și avantajele bazate pe date. 173 Considerentul (13) al RPD explică faptul că nivelul scăzut de contestabilitate și practicile neloiale din sectorul digital sunt mai frecvente și mai pronunțate pentru anumite servicii digitale decât pentru altele și acest lucru este valabil mai ales pentru serviciile digitale larg răspândite și utilizate în mod curent care în general intermediază în mod direct între utilizatorii comerciali și utilizatorii finali și care sunt caracterizate în special de factori precum cei amintiți la punctul 172 de mai sus. 174 Rezultă că neutilizarea în mod concomitent a mai multor platforme și existența unor efecte de captivitate sunt printre alții factori relevanți de natură să caracterizeze un controlor de acces care furnizează un SPE ce constituie un punct de acces important. 175 Cu toate acestea, trebuie precizat, pe de o parte, că factorii enumerați cu titlu de exemplu în considerentele (2) și (13) ale RPD nu constituie condiții sine qua non pentru ca un SPE să poată fi considerat un punct de acces important. 176 Pe de altă parte, atunci când întreprinderea în cauză prezintă argumente referitoare la factorii enumerați cu titlu de exemplu în considerentele (2) și (13) ale RPD, trebuie să se țină seama, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din RPD, de circumstanțele în care funcționează SPE relevant. 177 Astfel, existența sau lipsa unei utilizări concomitente a mai multor platforme sau a unor efecte de captivitate nu trebuie examinată în mod abstract, ci în raport cu circumstanțele în care funcționează SPE relevant. 178 În plus, trebuie să se țină seama de caracteristicile specifice și concrete ale utilizării concomitente a mai multor platforme în cauză. Într‑adevăr, după cum reiese din considerentul (137) al deciziei atacate, fără ca acest lucru să fie contestat de reclamantă, simplul fapt că utilizatorii unei platforme de rețea de socializare online utilizează în paralel alte platforme de rețea de socializare online nu înseamnă că aceste platforme diferite au aceeași importanță pentru ei. Astfel, după cum reiese în esență din considerentele (138), (139) și (141) ale deciziei menționate, intensitatea utilizării respective, și anume timpul petrecut de un utilizator care interacționează pe platforma menționată sau chiar importanța unei asemenea platforme pentru anumite categorii de utilizatori, ar putea constitui, printre alți factori și după caz, factori relevanți care trebuie luați în considerare pentru a aprecia dacă existența unui anumit grad de utilizare concomitentă a mai multor platforme permite punerea în mod vădit sub semnul întrebării a prezumției că SPE în cauză constituie un punct de acces important. 179 Trebuie subliniat de asemenea că efectele de captivitate pe care o platformă de rețea de socializare online le poate genera față de utilizatorii săi sunt un factor distinct de cel referitor la existența sau la lipsa unei utilizări concomitente a mai multor platforme, după cum reiese din considerentele (2) și (13) ale RPD. Într‑adevăr, asemenea efecte s‑ar putea produce chiar și în lipsa unei utilizări concomitente a mai multor platforme în funcție, de exemplu, de efectele de rețea puternice generate de platforma în cauză, de intensitatea utilizării unei anumite platforme de rețea de socializare online, de angajamentul mai pronunțat al anumitor categorii de utilizatori față de platforma menționată sau chiar de prejudecățile comportamentale de care ar putea da dovadă anumite grupuri de utilizatori față de o asemenea platformă, de care ar putea fi legate în mod special. În plus, chiar și în cazul utilizării concomitente a mai multor platforme, anumiți utilizatori s‑ar putea confrunta cu costuri de schimbare atunci când își reorientează activitățile de pe o platformă pe alta, cum ar fi cele legate de adaptarea conținutului lor la formatul și la algoritmul diferitelor platforme, după cum a arătat în mod corect Comisia în considerentele (136)-(139) ale deciziei atacate. 180 Rezultă că, deși existența sau lipsa unei utilizări concomitente a mai multor platforme și lipsa efectelor de captivitate ar putea constitui, după caz, elemente relevante pentru a aprecia dacă prezumția că SPE în cauză constituie un punct de acces important poate fi pusă în mod vădit sub semnul întrebării, trebuie să se țină seama de caracteristicile specifice și concrete ale unei astfel de utilizări și de efectele de captivitate, astfel cum se manifestă în circumstanțele în care funcționează SPE relevant. 181 Argumentele reclamantei trebuie examinate în lumina considerațiilor care precedă. 182 În primul rând, din cuprinsul punctelor 174-177 de mai sus rezultă că Comisia a arătat în mod întemeiat în considerentele (135) și (136) ale deciziei atacate că, chiar dacă lipsa unei utilizări concomitente a mai multor platforme poate constitui un element relevant pentru a aprecia dacă un SPE este un punct de acces important, existența unui anumit grad de utilizare concomitentă a mai multor platforme nu indică în sine că un SPE nu constituie un asemenea punct de acces. Astfel, relevanța acestui factor, ca element care trebuie luat în considerare pentru a stabili dacă un SPE constituie un asemenea punct de acces, poate varia în funcție de diferitele categorii de SPE. 183 În această privință, așa cum a explicat Comisia în răspunsul său la o măsură de organizare a procedurii, fără ca acest lucru să fie contestat de reclamantă, pentru anumite categorii de SPE, cum ar fi serviciile de rețele de socializare online, utilizarea concomitentă a mai multor platforme este o practică răspândită. Or, dacă simpla existență a utilizării concomitente a mai multor platforme ar trebui să aibă o importanță deosebită pentru a stabili dacă o rețea de socializare online constituie un punct de acces important, acest lucru ar avea drept consecință faptul că niciunul sau aproape niciunul dintre serviciile de rețele de socializare online nu ar fi considerat a fi un astfel de punct de acces, ceea ce ar contraveni modului de redactare și ratio legis ale RPD, care include serviciile de rețele de socializare online printre SPE vizate de articolul 2 punctul 2 litera (c) din RPD. 184 Prevalența utilizării concomitente a mai multor platforme printre utilizatorii rețelelor de socializare online este ilustrată de datele prezentate de reclamanta însăși. Astfel, reiese de aici că toate rețelele de socializare online menționate de ea prezintă grade ridicate de utilizare concomitentă a mai multor platforme, întrucât peste 65 % dintre utilizatorii finali ai acestora utilizează simultan alte două platforme. 185 Rezultă că, ținând seama de caracteristicile SPE relevant, simpla existență a utilizării concomitente a mai multor platforme, chiar și de proporții semnificative, nu este suficientă în sine pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD. 186 În al doilea rând, după cum rezultă din cuprinsul punctului 178 de mai sus, aprecierile Comisiei care figurează în considerentele (137)-(139) ale deciziei atacate, potrivit cărora în esență utilizarea paralelă a diferitor servicii de rețele de socializare online nu presupune o utilizare egală, dat fiind că utilizatorii prezenți pe mai multe rețele de socializare le pot utiliza în mod asimetric, nu sunt viciate de vreo eroare. 187 În plus, după cum arată Comisia în considerentul (138) al deciziei atacate, faptul că majoritatea creatorilor de conținut de pe TikTok utilizează în mod concomitent mai multe platforme nu oferă nicio indicație cu privire la importanța fiecărei platforme, creatorii de conținut menționați putând, de exemplu, să fie activi în principal pe TikTok și să utilizeze alte platforme doar în mod limitat. Astfel, Comisia putea constata în mod întemeiat că, întrucât creatorii de conținut au un interes să își crească expunerea la un public cât mai larg posibil, faptul că aceștia utilizează concomitent mai multe platforme nu este surprinzător. De asemenea, aceasta putea evidenția în cunoștință de cauză că anumiți creatori de conținut, dat fiind că își concentrează majoritatea activităților pe o anumită platformă, s‑ar putea confrunta cu costuri de schimbare în cazul în care decid să își reorienteze activitățile către o altă platformă, costuri legate în special de necesitatea de a atrage un public sau de a‑și adapta conținutul la formatul și la algoritmul diferitelor platforme. 188 În sfârșit, după cum reiese din considerentele (139) și (141) ale deciziei atacate, în esență, chiar dacă anumiți utilizatori ar utiliza în mod similar mai multe rețele de socializare online, un anumit serviciu de rețele de socializare online ar putea constitui totuși un punct de acces important, prin faptul că ar permite utilizatorilor comerciali să ajungă în special la un anumit grup demografic de utilizatori finali, cum sunt cei mai tineri. 189 Or, trebuie arătat că argumentele și elementele de probă prezentate în cursul procedurii administrative de reclamantă, care are sarcina probei, se refereau doar la existența unei utilizări concomitente a mai multor platforme în general, iar nu la intensitatea utilizării diferitelor platforme de rețele de socializare online. 190 În prezenta acțiune, reclamanta, în plus, se limitează să afirme că Comisia ar fi trebuit să ia în considerare faptul că intensitatea utilizării TikTok „ca rețea de socializare” ar fi practic nulă, întrucât obiectivul principal al acestei platforme ar fi acela de a oferi servicii de partajare a materialelor video. 191 Or, acest argument nu poate fi decât respins. 192 Pe de o parte, în realitate, prin argumentul său prezentat la punctul 190 de mai sus, reclamanta repune în discuție calificarea TikTok drept serviciu de rețele de socializare online, fără a demonstra însă că sunt eronate considerațiile care figurează în considerentele (38)-(66) ale deciziei atacate. 193 Pe de altă parte, în conformitate cu articolul 2 punctul 7 din RPD, noțiunea de „serviciu de rețele de socializare online” este definită drept o platformă care le permite utilizatorilor finali să se conecteze și să comunice între ei, să partajeze conținut și să descopere alți utilizatori și alt conținut prin intermediul mai multor dispozitive și în special prin chat, postări, materiale video și recomandări. Rezultă că una dintre funcțiile esențiale ale unei rețele de socializare online este aceea de a permite partajarea și descoperirea de conținut și în special de materiale video. Astfel, elementele privind partajarea și descoperirea de materiale video pe TikTok sunt pe deplin pertinente pentru a aprecia intensitatea utilizării acestei platforme de către utilizatorii finali. 194 Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că aprecierile Comisiei cuprinse în considerentele (137)-(139) ale deciziei atacate nu sunt viciate de o eroare. 195 În al treilea rând, Comisia putea afirma în mod întemeiat în considerentul (141) al deciziei atacate că valoarea probantă a datelor prezentate de reclamantă, care arată că majoritatea utilizatorilor TikTok utilizează de asemenea Instagram și Facebook, era limitată. 196 În această privință, reclamanta prezintă date potrivit cărora aproximativ 82 % și 77 % dintre utilizatorii finali ai TikTok utilizează de asemenea Instagram și, respectiv, Facebook, în timp ce 38 % și 48 % dintre utilizatorii finali ai Facebook și, respectiv, Instagram utilizează și TikTok. Ea arată că natura asimetrică a utilizării concomitente a mai multor platforme demonstrează că, spre deosebire de „adevăratele rețele de socializare” precum Facebook sau Instagram, TikTok nu beneficiază de efecte de rețea și de captivitate. 197 Totuși, pe de o parte și așa cum s‑a arătat la punctul 184 de mai sus, datele prezentate de reclamantă indică grade ridicate de utilizare concomitentă printre toate platformele menționate, întrucât peste 65 % dintre utilizatorii finali ai acestora utilizează simultan alte două platforme. 198 Pe de altă parte și după cum s‑a explicat în considerentul (141) al deciziei atacate, caracterul asimetric al utilizării concomitente a mai multor platforme de către utilizatorii TikTok poate fi explicat prin contextul economic și istoric în care funcționează rețelele de socializare în Uniune. Într‑adevăr, este cert că Facebook și Instagram au fost active în Uniune cu mult timp înainte de TikTok și că aceste prime rețele dispuneau deja de o bază importantă de utilizatori în Uniune înainte de lansarea TikTok pe piața internă. În aceste împrejurări, era de așteptat ca o mare parte din utilizatorii TikTok să utilizeze deja Facebook și Instagram înainte de lansarea TikTok și să continue să le utilizeze simultan ulterior. 199 În plus, după cum a arătat Comisia în considerentul (141) al deciziei atacate, fără ca acest lucru să fie contestat de reclamantă, datele prezentate de ea nu reflectă intensitatea utilizării diferitelor rețele de socializare online, cu atât mai mult cu cât, după cum a arătat de asemenea Comisia în acest cadru, TikTok beneficia de o rată de angajament mai ridicată decât celelalte rețele de socializare, utilizatorii finali, în special cei tineri, petrecând mai mult timp pe TikTok decât pe alte rețele de socializare. 200 În orice caz, reclamanta nu a demonstrat că natura asimetrică a utilizării concomitente a mai multor platforme de către utilizatorii TikTok, pe de o parte, și ai Facebook și Instagram, pe de altă parte, nu se datora contextului economic și istoric în care funcționează rețelele de socializare online în Uniune (a se vedea punctul 198 de mai sus), ci lipsei unor efecte de rețea și de captivitate asupra TikTok. 201 Pe de altă parte, după cum s‑a arătat la punctele 152-157 de mai sus, reclamanta nu a prezentat elemente întemeiate care să permită să se considere că TikTok nu beneficia de efecte de rețea puternice. 202 Pe de altă parte, reclamanta nu prezintă niciun argument autonom referitor la pretinsa lipsă a unor efecte de captivitate asociate TikTok. Astfel, argumentația sa se întemeiază pe premisa că existența unui grad important de utilizare concomitentă a mai multor platforme demonstrează în sine lipsa unor efecte de captivitate. Totuși, pentru motivele prezentate la punctul 179 de mai sus, această premisă este eronată. 203 De asemenea, referirea la faptul că TikTok nu funcționează pe baza unui „grafic social” nu poate fi admisă pentru motivele prezentate la punctele 155-157 de mai sus. 204 În al patrulea rând, reclamanta arată că ByteDance a instituit, pe TikTok, mai multe mecanisme pentru a permite utilizatorilor săi să republice și să publice simultan conținut pe alte platforme, precum și să își conecteze conturile de pe alte platforme la conturile lor pe TikTok. În opinia sa, faptul de a fi încurajat utilizarea concomitentă a mai multor platforme demonstrează că ea este un nou-intrat pe piață care urmărește să atragă mai mulți utilizatori și nu este un controlor de acces care dispune de un SPE care este un punct de acces important. 205 În considerentul (142) al deciziei atacate, Comisia a respins în mod întemeiat acest argument pentru aceleași motive precum cele care justifică respingerea argumentelor sale referitoare la existența unei utilizări concomitente a mai multor platforme. 206 Într‑adevăr, instituirea unor asemenea mecanisme se poate explica în special prin faptul că, în Uniune, TikTok a fost lansat în versiunea sa actuală abia în august 2018 și, prin urmare, a încercat să atragă mai mulți utilizatori care foloseau deja alte platforme. În plus, după cum a confirmat reclamanta în ședință, și alte servicii de rețele de socializare online le permit utilizatorilor lor să republice și să publice simultan pe platforme concurente. 207 În aceste condiții, faptul că ByteDance permite utilizatorilor TikTok să republice și să publice simultan conținut pe alte platforme, dar și să își conecteze conturile pe alte platforme la conturile lor de pe TikTok nu este suficient pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD. 208 În al cincilea rând, reclamanta arată că argumentele sale demonstrează la modul general că utilizatorii comerciali ai TikTok nu „depind” de această platformă pentru a ajunge la utilizatorii lor finali, întrucât dispun de mijloace alternative pentru a face acest lucru, după cum o confirmă faptul că o mare parte dintre ei utilizează în mod concomitent mai multe platforme. Aceasta ar însemna că TikTok nu este un punct de acces important în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din RPD. 209 În această privință, din considerentul (20) al RPD că reiese în esență trebuie în principiu să se considere că un utilizator comercial furnizează un SPE care constituie un punct de acces important atunci când SPE respectiv are un număr foarte mare de utilizatori comerciali care depind de acest SPE pentru a ajunge la un număr foarte mare de utilizatori finali, întrucât această împrejurare permite întreprinderii care furnizează serviciul respectiv să influențeze în avantajul său operațiunile unei părți substanțiale a acestor utilizatori comerciali. 210 Totuși, pentru a considera că utilizatorii comerciali ai unui SPE „depind” de furnizorul serviciului pentru a ajunge la utilizatorii lor finali nu este necesar ca SPE menționat să fie singurul canal prin care aceste întreprinderi pot ajunge la utilizatorii respectivi. Este suficient să fie vorba despre un canal important în acest scop la care utilizatorii comerciali menționați să nu poată avea acces decât dacă dispun de un cont la acest SPE. 211 Tocmai aceasta este situația în speță. Pe de o parte, nu se contestă că TikTok dispune de un număr foarte mare de utilizatori comerciali și de utilizatori finali. Pe de altă parte, nu se contestă nici, după cum a confirmat reclamanta în ședință, că un utilizator comercial al TikTok nu poate avea acces la utilizatorii săi finali decât dacă este el însuși înregistrat pe TikTok. Astfel, printre altele, acest utilizator comercial nu poate avea acces la utilizatorii finali respectivi din contul său înregistrat pe o altă platformă. 212 Argumentul reclamantei întemeiat pe lipsa de „dependență” a utilizatorilor comerciali ai TikTok pentru a ajunge pe această platformă la utilizatorii finali trebuie, așadar, respins. 213 În sfârșit, argumentul reclamantei referitor la cheltuielile de publicitate ale clienților de publicitate pe TikTok în raport cu cele ale clienților de publicitate pe platformele Alphabet și Meta, la care Comisia a răspuns în considerentul (140) al deciziei atacate, se suprapune cu argumentele sale, analizate într‑o parte distinctă a deciziei atacate, referitoare la pretinsa interacțiune slabă a clienților de publicitate cu platforma TikTok, și vor fi, așadar, examinate la punctele 248-285 de mai jos. 214 Rezultă că Comisia nu a săvârșit o eroare atunci când a respins argumentele și dovezile reclamantei referitoare la existența utilizării concomitente a mai multor platforme și la pretinsa lipsă a unor efecte de captivitate pentru motivul că nu erau justificate în mod suficient pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD. 215 În consecință, a doua critică din cadrul celui de al treilea aspect al primului motiv trebuie respinsă ca nefondată. c)   Cu privire la dimensiunea mai mică a TikTok în comparație cu cea a altor platforme și numărul mare de concurenți 1) Argumentele părților 216 Reclamanta susține în esență că TikTok are o dimensiune mai mică decât cea a anumitor alte servicii de rețele de socializare online, precum Facebook și Instagram, și trebuie să se confrunte cu un număr mare de concurenți. 217 Comisia contestă argumentația reclamantei și reia în esență motivele care figurează în considerentele (143)-(146) ale deciziei atacate, al căror conținut este amintit în continuare. 2) Decizia atacată 218 În primul rând, în considerentele (143)-(146) ale deciziei atacate, Comisia a considerat că argumentul reclamantei că dimensiunea TikTok în Uniune era mai mică decât cea a altor platforme în ceea ce privește veniturile, numărul de utilizatori finali și veniturile medii pe fiecare utilizator (denumită în continuare „ARPU”) nu putea pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD. 219 În această privință, primo, în considerentele (144) și (145) ale deciziei atacate, Comisia a arătat că argumentul reclamantei referitor la dimensiunea TikTok în ceea ce privește veniturile și ARPU era lipsit de relevanță, întrucât se referea la veniturile obținute din publicitatea online, și scara relativă măsurată pe baza veniturilor și a ARPU nu era un indicator bun pentru a aprecia dacă un SPE constituia un punct de acces important. 220 Secundo, în considerentul (146) al deciziei atacate, Comisia a constatat că dimensiunea absolută a TikTok în ceea ce privește numărul de utilizatori finali și de utilizatori comerciali în Uniune depășea cu mult pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD și că dimensiunea relativă a TikTok, și anume dimensiunea TikTok în raport cu cea a altor servicii de rețele de socializare online în ceea ce privește numărul de utilizatori finali, nu era mică, fiind de aproximativ jumătate din dimensiunea Facebook și a Instagram. Aceasta a adăugat că simplul fapt că TikTok este mai mică decât alte platforme nu era suficient pentru a răsturna prezumția prevăzută de dispoziția menționată, întrucât numărul de utilizatori finali ai TikTok în Uniune a crescut în anii precedenți, iar TikTok beneficia de o rată de angajament mai mare decât alte rețele de socializare online, în special în rândul tinerilor utilizatori. 221 În al doilea rând, în considerentele (150)-(154) ale deciziei atacate, Comisia a respins argumentul reclamantei că, în esență, TikTok trebuia să se confrunte cu un număr mare de concurenți, dintre care unii dispuneau de ecosisteme consacrate. 3) Aprecierea Tribunalului 222 Printre elementele menționate în considerentul (23) al RPD pe care Comisia le poate lua în considerare la examinarea argumentelor prezentate de întreprinderea în cauză pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD figurează printre altele „importanța [SPE] al întreprinderii [în cauză], având în vedere dimensiunea generală a activităților respectivului [SPE]”. Acest considerent nu precizează însă parametrii pe baza cărora trebuie măsurate importanța și dimensiunea SPE în cauză. 223 În speță, reclamanta susține că TikTok nu constituie un punct de acces important în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din RPD, pentru motivul că TikTok ar avea o dimensiunea mai mică decât cea a altor platforme consacrate în ceea ce privește, pe de o parte, veniturile din publicitate și ARPU și, pe de altă parte, numărul de utilizatori finali. 224 În această privință, în primul rând, Comisia a apreciat, în considerentul (146) al deciziei atacate, fără a săvârși o eroare și fără ca reclamanta să conteste datele menționate de Comisie în acest considerent, că dimensiunea absolută a TikTok în ceea ce privește numărul de utilizatori finali și de utilizatori comerciali în Uniune depășea cu mult pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD și că dimensiunea relativă a TikTok nu era mică, întrucât aceasta atinsese aproximativ jumătate din dimensiunea Facebook și din cea a Instagram. În plus, numărul de utilizatori ai TikTok în Uniune nu a încetat să crească în ultimii ani. 225 De asemenea, în considerentul (153) al deciziei atacate, Comisia a arătat, fără ca acest lucru să fie contestat de reclamantă, că numărul utilizatorilor comerciali ai TikTok în Uniune a crescut de asemenea în mod semnificativ începând cu anul 2020, depășind cu mult pragul prevăzut la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD, ceea ce arată că și importanța TikTok pentru utilizatorii comerciali a crescut din anul 2020. 226 În cadrul prezentei acțiuni, reclamanta furnizează argumente și date noi, pe care nu le‑a prezentat în cursul procedurii administrative, pentru a demonstra pretinsa dimensiune redusă a TikTok în raport cu alte platforme online. 227 Mai întâi, reclamanta arată că numărul utilizatorilor finali ai TikTok în Uniune în anul 2022 nu reprezenta decât [5-10] % din numărul total combinat de utilizatori finali ai următoarelor platforme online: Facebook, Instagram, YouTube, Snapchat, Twitter, Pinterest, LinkedIn, Reddit și TikTok. 228 În continuare, reclamanta arată că, în decizia atacată, contrar celor menționate în considerentul (23) al RPD, Comisia nu a comparat TikTok cu dimensiunea generală a activităților serviciilor de rețele de socializare online, ci s‑a limitat să o compare cu Instagram și Facebook. 229 În sfârșit, reclamanta susține că Comisia ar fi trebuit să țină seama și de serviciile de partajare a materialelor video online, în special de DailyMotion și de Vimeo. 230 Pe bază acestei comparații, reclamanta consideră că Comisia ar fi trebuit să concluzioneze că dimensiunea relativă redusă a TikTok demonstra că ea nu constituie un punct de acces important, la fel cum a concluzionat în Decizia C(2023) 6078 final din 5 septembrie 2023, în cauzele DMA.100015, DMA.100028 și DMA.100034, din care ar reieși că faptul că Bing reprezenta 10 % din căutările pe calculator și că Edge reprezenta o cotă de piață de 12 %, în comparație cu cota de piață de 60,5 % a Chrome, era suficient pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD. 231 Cu toate acestea, primo, trebuie arătat că, în cursul procedurii administrative, reclamanta nu a comparat numărul de utilizatori finali ai TikTok cu dimensiunea generală a activităților serviciilor de rețele de socializare online și nu a prezentat deloc date referitoare la dimensiunea generală a activităților respective. De asemenea, ea nu a comparat nici numărul de utilizatori finali ai TikTok cu cei ai Pinterest, LinkedIn, Reddit, DailyMotion sau Vimeo și nu a furnizat nicio informație în această privință. 232 Or, în cadrul prezentei acțiuni în anulare, rolul Tribunalului constă în a stabili dacă Comisia a săvârșit erori în aprecierea sa cu privire la argumentele prezentate de întreprinderea în cauză în cursul procedurii administrative pentru a răsturna prezumțiile, iar nu în a examina dacă prezumțiile menționate ar putea fi răsturnate în lumina unor argumente și elemente de probă noi prezentate de întreprinderea respectivă pentru prima dată în fața sa. 233 În fapt, trebuie arătat că RPD a instituit un cadru normativ specific care reglementează desemnarea controlorilor de acces, care se distinge prin particularități proprii. Astfel, pentru a garanta aplicarea efectivă a RPD, Comisia trebuie să procedeze, în termen scurt, la desemnarea controlorilor de acces. În acest scop, RPD a instituit prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD pentru a facilita procesul de desemnare. În ceea ce privește posibilitatea de a le răsturna, aceasta este supusă unor cerințe stricte atât la nivel procedural, cât și în ceea ce privește sarcina și nivelul probatoriu. Astfel, articolul 3 alineatul (5) din RPD prevede că întreprinderea în cauză poate prezenta, „împreună cu notificarea sa”, argumente justificate în mod suficient pentru a pune sub semnul întrebării prezumțiile respective. În plus, articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/814 al Comisiei din 14 aprilie 2023 privind modalitățile detaliate de desfășurare a anumitor proceduri de către Comisie în temeiul [RPD] (JO 2023, L 102, p. 6) impune întreprinderii în cauză să își prezinte argumentele într‑o anexă la notificarea sa, indicând în mod clar la care dintre cele trei cerințe cumulative prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din RPD se referă argumentele sale și, pentru fiecare argument, să explice motivele pentru care, cu titlu excepțional, SPE relevant nu îndeplinește această cerință, în pofida faptului că atinge pragul corespunzător prevăzut la articolul 3 alineatul (2) din RPD. 234 În consecință, întreprinderea în cauză nu poate prezenta pentru prima dată în fața Tribunalului, în temeiul articolului 3 alineatul (5) din RPD, argumente sau elemente de probă pe care nu le‑a prezentat în cursul procedurii administrative pentru a răsturna prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD, cu excepția cazului în care, prin aceste argumente sau elemente, urmărește să conteste o chestiune de drept sau de fapt identificată în decizia atacată în legătură cu care nu a putut să ia poziție în cursul procedurii respective. Or, nu aceasta este situația în speță în ceea ce privește argumentele prezentate la punctele 227-229 de mai sus. 235 Rezultă că aceste argumente sunt inadmisibile. 236 Această concluzie nu este repusă în discuție de argumentul reclamantei că, prin trimiterile făcute la anumite hotărâri privind dreptul concurenței și ajutoarele de stat, asemenea argumente și elemente de probă ar fi admisibile, chiar dacă sunt prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului. Ea citează în această privință mai multe hotărâri precum Hotărârea din 1 iulie 2010, Knauf Gips/Comisia (C‑407/08 P, EU:C:2010:389, punctele 89-92), Hotărârea din 21 septembrie 2005, EDP/Comisia (T‑87/05, EU:T:2005:333, punctul 158), și Hotărârea din 10 mai 2023, Ryanair și Condor Flugdienst/Comisia (Lufthansa; COVID-19) (T‑34/21 și T‑87/21, atacată cu recurs, EU:T:2023:248, punctul 86). 237 Totuși, această jurisprudență privește cadre legislative și domenii de drept distincte ale RPD care este caracterizat, după cum s‑a amintit la punctul 233 de mai sus, prin cerințe stricte ce reglementează răsturnarea prezumțiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD atât sub aspect procedural, cât și sub aspectul sarcinii și al nivelului probatoriu, astfel încât jurisprudența menționată nu este aplicabilă în speță. 238 Secundo, în orice caz, trebuie subliniat, astfel cum a procedat și Comisia, că argumentele prezentate de reclamantă pentru prima dată în fața Tribunalului se întemeiază pe o bază comparativă eronată. Astfel, unele dintre platformele online citate de reclamantă în scopul acestei comparații nu sunt rețele de socializare online, ci aparțin altor categorii de SPE, în timp ce, în conformitate cu considerentul (23) al RPD, trebuie examinată importanța SPE al întreprinderii ținând seama de dimensiunea generală a activităților SPE în discuție. Aceasta este în special situația YouTube, care a fost desemnată de Comisie ca fiind un SPE care constă într‑o platformă de partajare a materialelor video, și a DailyMotion și a Vimeo, descrise de reclamantă ca fiind platforme de partajare a materialelor video. 239 În plus și la fel cum a considerat Comisia în considerentul (146) al deciziei atacate, dimensiunea TikTok nu poate fi examinată în mod static, ci trebuie să se țină seama de creșterea rapidă și semnificativă a numărului de utilizatori finali în Uniune, întrucât în câțiva ani a atins aproximativ jumătate din dimensiunea Facebook și a Instagram. 240 Pentru aceleași motive, trimiterea efectuată de reclamantă la decizia Comisiei privind serviciile Bing și Edge (a se vedea punctul 230 de mai sus) nu poate conduce la o concluzie diferită. Astfel, pe lângă faptul că instanța Uniunii nu este ținută de practica administrativă a Comisiei, reclamanta nu dovedește că ByteDance se afla într‑o situație comparabilă cu cea a Microsoft. Într‑adevăr, decizia Comisiei citată de reclamantă se referea la alte categorii de SPE, iar nu la servicii de rețele de socializare online și reclamanta nu explică motivele pentru care împrejurările în care funcționează aceste alte categorii de SPE ar fi comparabile cu cele în care funcționează un serviciu de rețele de socializare online precum TikTok. În plus, în decizia menționată, Comisia a arătat că Microsoft a prezentat date care arată în special că Bing reprezenta doar 3,6 % din dimensiunea generală a activităților în domeniul motoarelor de căutare online și era de 25 de ori mai mică decât Google Search, iar Edge reprezenta doar 5,8 % din dimensiunea generală a activităților în domeniul browserelor web și era de 10 ori mai mică decât Google Chrome. Or, în speță, reclamanta nu a prezentat în notificare date comparabile cu acestea în ceea ce privește dimensiunea TikTok. În realitate, faptul că dimensiunea relativă a TikTok a ajuns la aproximativ jumătate din cea a Facebook și a Instagram distinge prezenta cauză de cele citate anterior. 241 În al doilea rând, reclamanta nu poate reproșa Comisiei nici că s‑a întemeiat, în considerentul (146) al deciziei atacate, pe creșterea numărului de utilizatori finali ai TikTok în Uniune între anii 2020 și 2022, fără să o fi comparat cu cea a platformelor Meta și Alphabet sau cu ritmul în care s‑au dezvoltat serviciile Meta și Alphabet care imită TikTok. 242 Într‑adevăr, reclamanta, căreia îi incumbă sarcina probei, trebuia să prezinte Comisiei, în cursul procedurii administrative, date care să înfățișeze o asemenea comparație, ceea ce nu a făcut. Prin urmare, astfel de argumente, prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului, sunt inadmisibile pentru motivele expuse la punctele 232-237 de mai sus. 243 În al treilea rând, trebuie respins argumentul reclamantei că TikTok nu poate fi comparată cu platformele Meta sau cu alte rețele de socializare online pentru motivul că obiectivul principal al TikTok ar fi acela de a oferi servicii de partajare a materialelor video, iar nu servicii de rețele de socializare online. Acest argument este, pe de o parte, contradictoriu, întrucât reclamanta însăși compară ByteDance în mai multe rânduri cu Facebook și cu Instagram. Pe de altă parte, oricum acest argument trebuie înlăturat pentru aceleași motive precum cele prezentate la punctele 190-193 de mai sus. 244 În sfârșit, reclamanta nu formulează niciun argument împotriva considerentelor (151)-(154) ale deciziei atacate, din care reiese în special că și numărul de utilizatori comerciali ai TikTok în Uniune a crescut foarte mult din anul 2020 (a se vedea punctul 225 de mai sus), că utilizatorii comerciali care s‑au autoidentificat ca atare și dispun deci de conturi profesionale autoidentificate în Uniune au acces la funcționalități destinate în mod specific întreprinderilor, cum ar fi informații privind performanța, instrumente creative și opțiuni de cont exclusiv, iar ByteDance continuă să dezvolte noi funcționalități pentru utilizatorii comerciali. Aceste împrejurări, luate în considerare împreună, demonstrează că serviciul de rețele de socializare TikTok este un serviciu important pentru întreprinderile menționate. 245 Prin urmare, trebuie să se concluzioneze că Comisia a considerat în mod întemeiat că argumentele prezentate de reclamantă referitoare la dimensiunea TikTok, din perspectiva numărului de utilizatori finali, în raport cu cea a altor platforme de rețele de socializare online, precum și la existența unui număr mare de concurenți nu erau justificate în mod suficient pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD. 246 În ceea ce privește argumentația reclamantei referitoare la dimensiunea relativă a TikTok în legătură cu veniturile din publicitate și cu ARPU, aceasta se suprapune cu cea referitoare la nivelul de interacțiune a clienților de publicitate de pe TikTok și va fi, așadar, examinată la punctele 248-285 de mai jos. 247 În consecință, a treia critică din cadrul celui de al treilea aspect al primului motiv trebuie respinsă ca nefondată. d)   Cu privire la veniturile din publicitate și la nivelul de interacțiune a utilizatorilor comerciali înregistrați pe TikTok 1) Argumentele părților 248 Reclamanta susține în esență că faptul că veniturile sale din publicitate, ARPU sau chiar nivelul de interacțiune a clienților de publicitate și a utilizatorilor comerciali înregistrați pe TikTok sunt scăzute și mai scăzute decât cele ale anumitor alte platforme demonstrează că TikTok nu este un punct de acces important. 249 Comisia contestă argumentația reclamantei reluând în esență motivele care figurează în considerentele (127)-(129), (140), (144), (145) și (147)-(151) ale deciziei atacate, al căror conținut este amintit în continuare. 2) Decizia atacată 250 În decizia atacată, Comisia a respins argumentele reclamantei referitoare la veniturile din publicitate ale ByteDance, la ARPU sau chiar la presupusul nivel scăzut de interacțiune dintre clienții de publicitate și utilizatorii comerciali înregistrați pe TikTok, pentru motivul că, pe de o parte, acestea erau irelevante și, pe de altă parte, erau, în orice caz, justificate în mod insuficient pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD. 251 Astfel, Comisia a respins aceste argumente considerând că erau irelevante întrucât în esență, după cum reiese din considerentele (127)-(129), (140), (144), (147) și (150) ale deciziei atacate, ele priveau o altă categorie de SPE, și anume serviciile de publicitate online, iar nu serviciile de rețele de socializare online, iar utilizatorii comerciali ai acestor două categorii de SPE erau definiți în mod distinct în partea E, intitulată „Definiții specifice”, din anexa la RPD. 252 În plus, Comisia a arătat în considerentul (145) al deciziei atacate că veniturile din publicitate și ARPU nu constituiau indicatori adecvați pentru a aprecia dacă un anumit SPE constituie un punct de acces important. 253 În plus, Comisia a adăugat în considerentul (148) al deciziei atacate că, în orice caz, chiar dacă unii clienți de publicitate de pe TikTok ar putea fi și utilizatori comerciali ai serviciilor de rețele de socializare online, pentru efectuarea evaluării în temeiul articolului 3 alineatul (2) litera (b) din RPD, era necesar să fie luați în considerare toți utilizatorii comerciali, iar nu doar cei care erau clienți de publicitate plătitori, întrucât utilizatorii comerciali care nu plăteau pentru a plasa reclame pe platforma respectivă puteau totuși să depindă de aceasta pentru a câștiga vizibilitate pentru activitățile lor. În plus, în considerentul (149) al deciziei atacate, Comisia a constatat că datele privind interacțiunea dintre utilizatorii comerciali înregistrați prezentați de reclamantă nu erau reprezentative. 254 În sfârșit, în considerentul (151) al deciziei atacate, Comisia a arătat că era inadecvat să se compare datele referitoare la publicitatea online a ByteDance cu cele ale societăților Alphabet, Meta și Amazon, întrucât aceste ultime întreprinderi ofereau o gamă mai largă de servicii decât TikTok, în privința cărora publicitatea putea fi afișată. 3) Aprecierea Tribunalului 255 În primul rând, trebuie să se examineze dacă Comisia putea, fără a săvârși o eroare, să înlăture, pentru motivele prezentate la punctele 251 de mai sus, argumentele reclamantei referitoare la publicitatea online ca fiind lipsite de orice relevanță pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD. 256 Cu titlu introductiv, trebuie amintit, după cum s‑a arătat la punctul 53 de mai sus, că, în decizia atacată, Comisia a considerat că, cu excepția argumentelor „suplimentare” ale reclamantei, toate celelalte argumente și elemente de probă prezentate de ea pentru a răsturna prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD, inclusiv, așadar, cele referitoare la publicitatea online, aveau o legătură directă, în sensul considerentului (23) al RPD, cu criteriile cantitative care stau la baza prezumțiilor respective. 257 În ceea ce privește pertinența acestor din urmă argumente, este adevărat, după cum arată Comisia, că serviciile de rețele de socializare online și de publicitate online constituie două categorii distincte de SPE, potrivit articolului 2 punctul 2 literele (c) și (j) și punctul 7 din RPD. 258 De asemenea, Comisia a observat în mod întemeiat că noțiunea de „utilizatori comerciali” este definită în mod diferit în partea E, intitulată „Definiții specifice”, din anexa la RPD, în ceea ce privește, pe de o parte, serviciile de rețele de socializare online și, pe de altă parte, serviciile de publicitate online. Astfel, primele sunt definite în esență ca fiind întreprinderile înscrise pe lista întreprinderilor sau care dispun de un cont de întreprindere în rețeaua socială, în timp ce celelalte sunt definite ca fiind în esență clienții de publicitate. 259 Totuși, aceste diferențe nu permit în sine înlăturarea ca lipsite de orice relevanță a argumentelor sau a elementelor de probă referitoare la publicitatea online pe platforma TikTok, atunci când se examinează dacă această rețea de socializare online constituie un punct de acces important. 260 Astfel, pe de o parte, părțile nu contestă, după cum au confirmat în răspunsurile lor la o măsură de organizare a procedurii, că serviciile de rețele de socializare online și serviciile de publicitate online, chiar dacă se încadrează în două categorii distincte de SPES, sunt furnizate, în împrejurările speței, pe aceeași platformă, și anume pe platforma TikTok. Astfel, după cum explică reclamanta, TikTok constituie o platformă unică pe care, pe de o parte, utilizatorii interacționează în special prin partajarea și vizualizarea de materiale video, în timp ce, pe de altă parte, clienții de publicitate plătesc pentru a publica anunțuri care se intercalează în general între materialele video vizualizate de utilizatorii respectivi. 261 Pe de altă parte, părțile nu contestă nici faptul că, după cum reiese din considerentul (148) al deciziei atacate și după cum au confirmat în răspunsurile lor la o măsură de organizare a procedurii, există o anumită suprapunere între utilizatorii comerciali ai unei rețele de socializare online și utilizatorii comerciali ai unui serviciu de publicitate online, dat fiind că anumiți clienți de publicitate pot corespunde și definiției utilizatorilor comerciali ai serviciilor de rețele de socializare online. 262 Astfel, nu se poate contesta că veniturile din publicitate sau ARPU generate de TikTok ar putea constitui în principiu un indiciu printre altele al importanței pe care această platformă o reprezintă pentru utilizatorii comerciali ai platformei menționate pentru a ajunge la utilizatorii finali, întrucât publicitatea este, într‑adevăr, unul dintre mijloacele utilizate în mod obișnuit de utilizatorii comerciali respectivi pentru a ajunge la clienții lor. 263 Prin urmare, Comisia nu putea, fără a săvârși o eroare, să înlăture argumentele și elementele de probă referitoare la publicitatea online prezentate de reclamantă ca fiind lipsite de orice relevanță pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD. 264 De altfel, în răspunsul său la o măsură de organizare a procedurii, Comisia a recunoscut că asemenea argumente și elemente de probă ar putea fi în principiu invocate pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD. 265 În aceste condiții, este necesar să se arate că Comisia a respins argumentele și elementele de probă ale reclamantei referitoare la publicitatea online și pentru un alt motiv care a fost prezentat în decizia atacată, și anume că aceste argumente și elemente de probă nu erau în orice caz justificate în mod suficient pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD. 266 Astfel, trebuie să se examineze în al doilea rând dacă Comisia putea, fără a săvârși o eroare, să respingă aceste argumente și elemente de probă pentru un asemenea motiv. 267 În această privință, primo, Comisia a observat în mod întemeiat în considerentul (145) al deciziei atacate în esență că dimensiunea relativă măsurată pe baza veniturilor și a ARPU, independent de alți factori, nu este un bun indicator pentru a evalua dacă un SPE constituie un punct de acces important pentru motivul că diferitele modele de afaceri își monetizează serviciile în mod diferit. 268 Astfel, după cum a explicat Comisia în răspunsul său la o măsură de organizare a procedurii, rețelele de socializare urmează adesea o strategie de întreprindere care urmărește extinderea bazei lor de utilizatori și, prin aceasta, crearea de efecte de rețea din ce în ce mai puternice, strategie care le poate determina, pentru o anumită perioadă, să favorizeze creșterea numărului de utilizatori în raport cu monetizarea lor. 269 Secundo, Comisia a arătat în cunoștință de cauză, în considerentul (148) al deciziei atacate, că, deși unii clienți de publicitate de pe TikTok puteau corespunde și definiției „utilizatorilor comerciali” ai serviciilor de rețele de socializare online, totuși aceștia din urmă constituiau o categorie mai largă decât cea a clienților. În același considerent, Comisia a subliniat în mod întemeiat că, pentru a examina dacă TikTok constituia un punct de acces important, trebuia să se țină seama nu numai de clienții de publicitate plătitori, ci și de utilizatorii comerciali care nu plăteau pentru a plasa reclame pe această platformă, întrucât aceștia din urmă puteau totuși să depindă de TikTok pentru a câștiga vizibilitate pentru activitățile lor, aspect necontestat de altfel de reclamantă. 270 În această privință, Comisia a mai explicat în considerentul (148) al deciziei atacate, fără a fi contrazisă de reclamantă în acest sens, că mai multe caracteristici ale TikTok au fost dezvoltate și orientate în mod specific înspre nevoile utilizatorilor comerciali care nu sunt neapărat clienți de publicitate plătitori, cum ar fi descoperirea și partajarea de conținut prin intermediul mai multor dispozitive și în special prin conversații online, prin postări, prin materiale video și recomandări, pentru a le permite să își dezvolte activitățile (de exemplu prin intermediul mai multor instrumente creative), să crească prezența mărcilor lor (de exemplu prin intermediul automesageriei sau „post scheduler”) și să își crească vânzările grație unor modalități „business‑friendly” (prietenoase pentru afaceri), de exemplu prin link‑uri în secțiunea biografică, prin date de contact și prin instrumente de „lead generation” (generare de prospecte). 271 Din aceste considerații reiese că, pe lângă publicitate, există și alte mijloace care permit utilizatorilor comerciali ai TikTok să câștige vizibilitate pe această platformă pentru activitățile lor și să ajungă astfel la utilizatorii lor finali, de exemplu prin publicarea de materiale video în conturile lor de întreprindere sau prin încheierea de acorduri cu creatori de conținut sau cu influenceri pentru a‑și promova mărcile. 272 Or, trebuie să se constate că argumentele și elementele de probă prezentate de reclamantă nu furnizau niciun fel de informații cu privire la importanța pe care TikTok o putea avea pentru utilizatorii comerciali ai platformei care doreau să ajungă la utilizatorii finali prin alte mijloace decât prin reclame. 273 Tertio, după cum arată în esență Comisia în considerentul (149) al deciziei atacate, datele prezentate de reclamantă cu privire la interacțiunea dintre „utilizatorii comerciali înregistrați” ai TikTok și platformă se referă doar la o mică parte din toți utilizatorii comerciali, așa încât aceste date nu sunt suficient de reprezentative pentru a stabili dacă TikTok constituie un punct de acces important. 274 Astfel, după cum reiese din considerentul (77) al deciziei atacate, „utilizatorii comerciali înregistrați” ai TikTok sunt cei care au „conturi de întreprindere înregistrate” pe platformă. Această noțiune include, așadar, numai întreprinderile care au fost înregistrate ca „întreprindere” pe TikTok, în special prin prezentarea datelor lor de contact și a numărului licenței de operare. 275 Or, în considerentele (83)-(87) ale deciziei atacate, Comisia a explicat motivele pentru care, în opinia sa, luarea în considerare a numărului de „utilizatori comerciali înregistrați” nu este o metodă fiabilă pentru contabilizarea numărului de utilizatori comerciali din rețeaua de socializare TikTok, în temeiul articolului 3 alineatul (2) litera (b) din RPD, și conduce la o subestimare semnificativă a acestora din urmă. În special, ea a arătat că posibilitatea de a se înregistra ca „utilizator comercial înregistrat” a fost introdusă abia în anul 2022 și într‑un număr limitat de state membre și că o astfel de înregistrare nu era obligatorie. 276 Din acest motiv, pentru a stabili numărul de utilizatori comerciali ai TikTok în temeiul articolului 3 alineatul (2) litera (b) din RPD, Comisia nu s‑a întemeiat pe numărul de „utilizatori comerciali înregistrați”, ci pe un criteriu diferit, și anume numărul de conturi profesionale autoidentificate în Uniune. În această privință, din tabelele 2 și 3 din decizia atacată, care figurează în considerentele (78) și (79) ale acesteia, reiese că există pentru TikTok diferențe foarte mari între numărul de „utilizatori comerciali înregistrați” și numărul de conturi profesionale autoidentificate în Uniune. Astfel, de exemplu, în anul 2022, numărul de conturi profesionale autoidentificate în Uniune pe TikTok era de [> 10000], în timp ce numărul „utilizatorilor comerciali înregistrați” era de [> 10000]. 277 Or, reclamanta nu contestă în prezenta acțiune metoda urmată de Comisie în decizia atacată pentru a determina numărul de utilizatori comerciali ai TikTok în temeiul articolului 3 alineatul (2) litera (b) din RPD și în special aprecierea care figurează în considerentele (83)-(87) ale deciziei menționate. 278 Rezultă că argumentele invocate și datele furnizate de reclamantă nu erau suficient de reprezentative pentru toți utilizatorii comerciali ai TikTok, după cum a arătat în mod întemeiat Comisia. 279 Quarto, în considerentul (151) al deciziei atacate, Comisia a arătat, fără ca acest lucru să fie contestat de reclamantă, că nu era adecvat să se compare datele referitoare la publicitatea online a ByteDance cu cele ale Alphabet, Meta și Amazon, întrucât aceste ultime întreprinderi ofereau o gamă mai largă de servicii decât TikTok, în privința cărora publicitatea putea fi afișată. 280 De altfel, trebuie să se constate că datele privind publicitatea online furnizate de reclamantă, chiar presupunând că sunt suficient de reprezentative, nu confirmă argumentul său că TikTok nu constituie un punct de acces important. Astfel, de exemplu, nivelul ARPU generat de această platformă pare, în termeni absoluți, unul ridicat și îl atinge deja aproape [confidențial] pe cel al Instagram. 281 Rezultă că Comisia a putut concluziona fără a săvârși o eroare că argumentele și elementele de probă referitoare la veniturile și la cheltuielile de publicitate, la ARPU și la interacțiunea pretins limitată dintre „utilizatorii comerciali înregistrați” ai TikTok nu erau justificate în mod întemeiat pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD. 282 În aceste condiții, eroarea săvârșită de Comisie, menționată la punctul 263 de mai sus, nu afectează legalitatea deciziei atacate. 283 În consecință, a patra critică din cadrul celui de al treilea aspect al primului motiv trebuie respinsă ca nefondată. 284 În plus, în ceea ce privește chestiunea nivelului probatoriu aplicat în mod real de Comisie cu ocazia examinării argumentelor și elementelor de probă prezentate de reclamantă pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD (a se vedea punctul 72 de mai sus), din toate considerațiile care precedă și în special din cuprinsul punctelor 119-283 de mai sus reiese că niciun element din analiza Comisiei nu lasă să se înțeleagă că nivelul probatoriu pe care aceasta l‑a aplicat în mod real era mai ridicat decât cel stabilit la articolul 3 alineatul (5) din RPD. Astfel, Comisia a respins argumentele reclamantei fie pentru că acestea erau lipsite de relevanță, fie pentru că nu erau justificate în mod suficient pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD. 285 Prin urmare, având în vedere considerațiile enunțate la punctele 59-72 de mai sus, trebuie de asemenea respinsă ca nefondată a doua critică din cadrul primului aspect al primului motiv, prin care reclamanta reproșează Comisiei că a impus, în decizia atacată, un nivel probatoriu prea ridicat care constă în solicitarea unor dovezi „convingătoare”. 6.   Cu privire la punerea sub semnul întrebării a prezumției că ByteDance beneficia de o poziție solidă și durabilă (al patrulea aspect al primului motiv) a)   Argumentele părților 286 Reclamanta susține că, în considerentele (155)-(160) ale deciziei atacate, Comisia a încălcat articolul 3 alineatul (1) litera (c) și alineatul (5) din RPD prin faptul că i‑a respins argumentele prin care urmărea să demonstreze că nu beneficia de o poziție solidă și durabilă. 287 Reclamanta susține în esență că poziția ByteDance pe piață a fost contestată cu succes de concurenți precum Meta și Alphabet, care au lansat servicii noi, și anume Reels și, respectiv, Shorts, care, imitând caracteristicile principale ale TikTok, mai precis formatul unor materiale video scurte, au cunoscut o creștere rapidă în detrimentul TikTok. De asemenea, aceasta arată că nivelul de dezabonare de la TikTok, mai exact numărul de clienți de publicitate și de utilizatori finali care ar fi părăsit TikTok pentru alte platforme, este unul semnificativ. Astfel, aceasta afirmă că ByteDance este un nou-intrat pe piață, iar nu un controlor de acces, aceste două noțiuni excluzându‑se, în opinia sa, reciproc. 288 Comisia contestă argumentația reclamantei și reia în esență motivele care figurează în considerentele (155)-(160) ale deciziei atacate, al căror conținut este amintit în continuare. b)   Decizia atacată 289 În considerentele (155)-(160) ale deciziei atacate, Comisia a respins argumentele și elementele de probă prezentate de reclamantă pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (c) din DMA că aceasta beneficia de o poziție solidă și durabilă. 290 În considerentul (156) al deciziei atacate, Comisia a arătat că, prin invocarea faptului că poziția TikTok nu era „inatacabilă”, reclamanta a încercat să introducă o condiție care depășește cerința ca poziția întreprinderii în cauză să fie solidă și durabilă, situație care se regăsește în special atunci când contestabilitatea este limitată. 291 În considerentele (157) și (158) ale deciziei atacate, Comisia a constatat că, în orice caz, potrivit considerentului (21) al RPD, este probabil ca nivelul de contestabilitate să fie limitat atunci când o întreprindere a furnizat un SPE unui număr foarte mare de utilizatori comerciali și de utilizatori finali în cel puțin trei state membre pentru o perioadă de cel puțin trei ani și că această situație se regăsea în speță. În plus, Comisia a adăugat că dimensiunea și creșterea semnificativă ale TikTok în ceea ce privește numărul de utilizatori comerciali și de utilizatori finali în ultimii ani, care urmează o traiectorie ascendentă, confirmau că ByteDance beneficia de o poziție solidă și durabilă. Rezulta, în opinia sa, că argumentele reclamantei privind rata de dezabonare de la TikTok nu pot pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (c) din RPD. 292 În considerentele (159) și (160) ale deciziei atacate, Comisia a explicat că nicio dispoziție din RPD nu sugerează că o întreprindere nu poate fi simultan un nou‑intrat pe piață și un controlor de acces și faptul că anumiți concurenți ai ByteDance precum Meta și Alphabet au imitat unele produse ale TikTok nu era unul neobișnuit pe piețele digitale și, prin urmare, nu era susceptibil ca atare să răstoarne prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (c) din RPD. c)   Aprecierea Tribunalului 293 Articolul 3 alineatul (1) litera (c) din RPD prevede două criterii alternative pentru ca o întreprindere să poată fi desemnată drept controlor de acces, și anume să beneficieze de o poziție solidă și durabilă în ceea ce privește operațiunile sale sau să fie previzibil că va beneficia de o astfel de poziție în viitorul apropiat. 294 În speță, astfel cum a confirmat Comisia în răspunsul său la o măsură de organizare a procedurii, din decizia atacată reiese că Comisia a considerat că ByteDance beneficia de o poziție solidă și durabilă în ceea ce privește operațiunile sale și că, prin urmare, primul criteriu al articolului 3 alineatul (1) litera (c) din RPD era îndeplinit. 295 În plus, trebuie să se constate că, deși RPD nu definește noțiunea de „poziție solidă și durabilă”, acesta conține elemente care permit să fie delimitată. 296 În această privință, din coroborarea articolului 3 alineatul (1) litera (c) cu alineatul (2) litera (c) din RPD, raportat la considerentul (21) al RPD, reiese că poziția unei întreprinderi este considerată „solidă și durabilă” în cazul în care nivelul de contestabilitate a acestei poziții este limitat. Aceasta ar putea fi situația dacă întreprinderea respectivă ar fi furnizat un SPE unui număr foarte mare de utilizatori comerciali și de utilizatori finali în cel puțin trei state membre pentru o perioadă de cel puțin trei ani. 297 Astfel, noțiunea de poziție „solidă și durabilă” urmărește să cuprindă nivelul scăzut de contestabilitate a poziției întreprinderii în cauză și stabilitatea în timp a acestei poziții. 298 În plus, noțiunea de „poziție solidă și durabilă” de care beneficiază un controlor de acces nu se suprapune obligatoriu cu noțiunea de „poziție dominantă” în sensul articolului 102 TFUE. Acest lucru este confirmat de faptul că legiuitorul Uniunii a ales în mod conștient să utilizeze o nouă noțiune, diferită de cea de „poziție dominantă”, și să includă în domeniul de aplicare personal al RPD controlorii de acces care nu sunt neapărat dominanți din perspectiva dreptului concurenței, după cum rezultă din considerentul (5) al RPD, amintit la punctul 19 de mai sus. 299 Acestea sunt considerațiile în lumina cărora trebuie examinate argumentele reclamantei. 300 În primul rând, Comisia a considerat în mod întemeiat, în considerentul (156) al deciziei atacate, că RPD nu impune ca poziția întreprinderii în cauză să fie „inatacabilă”. Într‑adevăr, după cum s‑a arătat la punctul 296 de mai sus, noțiunea de „poziție solidă și durabilă” implică în special un nivel limitat de contestabilitate a poziției întreprinderii care furnizează SPE. Astfel, această noțiune nu exclude existența unui anumit grad de contestabilitate. 301 În al doilea rând, Comisia nu a săvârșit o eroare atunci când a respins, în considerentele (157) și (158) ale deciziei atacate, argumentul reclamantei întemeiat pe rata de dezabonare de la TikTok, având în vedere numărul foarte mare de utilizatori finali și de utilizatori comerciali ai TikTok, dimensiunea și creșterea sa semnificative în ultimii ani urmând o traiectorie stabilă ascendentă. 302 Astfel, deși este adevărat că, după cum reiese din datele prezentate de reclamantă, unii clienți de publicitate și utilizatori finali ai TikTok s‑au „dezabonat” de la platforma respectivă, nu este mai puțin adevărat că, concomitent, mulți alții s‑au „abonat” la TikTok. Acest lucru este dovedit de faptul că, în perioada cuprinsă între 2021 și 2022, atât veniturile, cât și numărul de utilizatori finali ai TikTok au continuat să crească în mod exponențial (a se vedea punctele 33, 84 și 107 de mai sus). Rezultă astfel că numărul de clienți de publicitate și de utilizatori finali dezabonați a fost compensat sau chiar depășit de numărul de clienți de publicitate noi și de utilizatori finali care s‑au înregistrat pe TikTok în aceeași perioadă, ceea ce tinde mai degrabă să demonstreze că poziția ByteDance este una solidă și durabilă. 303 În al treilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei întemeiat pe faptul că anumite servicii concurente ale TikTok, în special Reels al Meta și Shorts al Alphabet, au imitat anumite caracteristici ale TikTok și au cunoscut o creștere rapidă în ceea ce privește numărul de utilizatori, depășindu‑l chiar pe cel al TikTok, trebuie să se arate următoarele. 304 Primo, după cum s‑a amintit la punctul 301 de mai sus, în considerentul (158) al deciziei atacate, Comisia a subliniat creșterea semnificativă a TikTok urmând o traiectorie stabilă ascendentă și, în considerentul (160) al deciziei menționate, ea a arătat că nu este neobișnuit pe piețele digitale ca anumite caracteristici de succes ale unui serviciu să fie imitate rapid de alte servicii. 305 Pe această bază, Comisia a putut considera în mod întemeiat că faptul că anumite platforme ale altor controlori de acces au putut să lanseze servicii care imitau anumite caracteristici ale TikTok și să aibă o creștere semnificativă nu înseamnă că poziția ByteDance nu era solidă și durabilă, dat fiind că aceasta nu a încetat să crească independent de împrejurările sus‑menționate. 306 Secundo, trebuie remarcat că argumentul reclamantei este întemeiat pe faptul că alți controlori de acces din aceeași categorie de SPE, și anume Meta și Alphabet, au contestat poziția ByteDance, ceea ce ar demonstra, în opinia reclamantei, că această poziție nu era solidă și durabilă. 307 Totuși, RPD are ca obiectiv să asigure contestabilitatea poziției controlorilor de acces nu numai de către alți controlori de acces, ci și sau mai ales de către alți operatori care nu sunt controlori de acces pentru un anumit SPE. 308 Astfel, în conformitate cu articolul 1 alineatul (1), obiectivul RPD este de a contribui la buna funcționare a pieței interne prin stabilirea de norme armonizate care să le asigure „tuturor entităților comerciale” piețe contestabile și echitabile în sectorul digital din întreaga Uniune unde sunt prezenți controlori de acces, în beneficiul utilizatorilor comerciali și al utilizatorilor finali. 309 În această privință, considerentul (32) al RPD enunță că contestabilitatea ar trebui să se refere la capacitatea întreprinderilor de a depăși în mod eficace barierele din calea intrării lor pe piață și a extinderii lor și de a face concurență în mod eficace controlorului de acces pe baza meritelor produselor și serviciilor lor. Făcând referire la barierele din calea intrării lor pe piață și a extinderii lor, precum și la capacitatea întreprinderilor de a face concurență controlorului de acces, acest considerent stabilește că noțiunea de „contestabilitate” se referă mai ales la capacitatea întreprinderilor care nu sunt controlori de acces pentru un anumit SPE de a le face concurență acestora din urmă pe baza meritelor produselor și serviciilor lor. 310 În plus, tot potrivit considerentului (32) al RPD, contestabilitatea serviciilor în sectorul digital poate fi de asemenea limitată dacă există mai mult de un controlor de acces pentru un SPE. Rezultă în mod implicit, dar necesar, că faptul că poate exista un grad de concurență între mai mulți controlori de acces pentru un SPE nu înseamnă că contestabilitatea SPE respectiv nu este limitată. 311 În consecință, argumentele reclamantei evocate anterior, fiind întemeiate pe faptul că poziția ByteDance ar fi fost contestată de alți controlori de acces, nu pot servi drept bază pentru a concluziona că contestabilitatea poziției acesteia din urmă nu este limitată, astfel încât să fie aplicabil RPD, și că poziția menționată nu este, din acest motiv, solidă și durabilă. 312 În ședință, reclamanta a mai susținut că poziția ByteDance fusese contestată și de alte întreprinderi care nu erau controlori de acces. În această privință, ea a făcut referire la tabelul 6 care figurează la punctul 125 din cererea introductivă. 313 Totuși, tabelul 6 care figurează la punctul 125 din cererea introductivă nu a fost prezentat în cursul procedurii administrative, astfel încât acesta trebuie respins ca inadmisibil pentru motivele prezentate la punctele 232-237 de mai sus. Desigur, o parte dintre datele care se regăsesc în acest tabel fuseseră înregistrate într‑un alt tabel care se află în partea din notificare referitoare la prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din DMA, pentru a susține argumentul reclamantei că TikTok trebuia să facă față unui număr mare de concurenți. De altfel, Comisia a răspuns la această argumentație cu privire la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD în considerentele (150)-(154) ale deciziei atacate, care nu au fost contestate de reclamantă. Cu toate acestea, în cursul procedurii administrative, reclamanta nu s‑a întemeiat pe acest alt tabel pentru a susține că ByteDance nu beneficia de o poziție solidă și durabilă în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (c) din RPD. Or, trebuie amintit că, după cum s‑a arătat la punctul 233 de mai sus, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare 2023/814, întreprinderea în cauză trebuie să își prezinte argumentele într‑o anexă la notificarea sa, indicând în mod clar la care dintre cele trei cerințe cumulative prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din RPD se referă argumentele sale și, pentru fiecare argument, să explice motivele pentru care, cu titlu excepțional, SPE relevant nu îndeplinește această cerință, în pofida faptului că atinge pragul corespunzător prevăzut la articolul 3 alineatul (2) din RPD. 314 În plus și în orice caz, acest argument nu este justificat în mod suficient. Astfel, tabelul 6 care figurează la punctul 125 din cererea introductivă se limitează la a indica anul în care a fost lansat un serviciu care imită TikTok, fără a furniza nicio informație specifică privind dimensiunea acestor servicii sau a altor date relevante. 315 În al patrulea rând, reclamanta descrie poziția ByteDance ca fiind cea a unui „nou intrat pe piață” care contestă poziția controlorilor de acces și consideră că această noțiunea și cea de „controlor de acces” se exclud reciproc, contrar celor arătate de Comisie în considerentul (159) al deciziei atacate. 316 În această privință, este suficient să se arate că, deși, într‑adevăr, în anul 2018, TikTok era un nou-intrat pe piața internă care urmărea să conteste poziția operatorilor consacrați precum Meta și Alphabet, nu este mai puțin adevărat că ulterior poziția sa s‑a consolidat rapid, depășind cu mult pragurile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD și beneficiind de o rată de creștere exponențială, atât în ceea ce privește veniturile, cât și numărul de utilizatori, astfel încât dimensiunea relativă a TikTok a atins, după cum reiese din considerentul (159) al deciziei atacate, fără ca acest lucru să fie contestat de reclamantă, jumătate din dimensiunea Facebook și din cea a Instagram, care erau totuși prezente pe piața internă de mult timp. 317 Aceste împrejurări tind să ilustreze că o întreprindere care era, într‑o primă etapă, un nou-intrat pe piața internă și care urmărea să conteste poziția controlorilor de acces poate deveni ulterior ea însăși controlor de acces. 318 În sfârșit, reclamanta reproșează Comisiei că a omis să explice motivele pentru care numărul de utilizatori ai TikTok demonstrează că poziția ByteDance era solidă, în condițiile în care nu avea un ecosistem și nu beneficia de efecte de captivitate. 319 În această privință, este suficient să se arate că argumentele reclamantei referitoare la lipsa unui ecosistem sau a unor efecte de captivitate au fost examinate și respinse în mod întemeiat de Comisie în partea din decizia atacată referitoare la prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD (a se vedea punctele 121-215 de mai sus). 320 În consecință, având în vedere cele ce precedă, este necesar să se respingă argumentele prezentate de reclamantă pentru a răsturna prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (c) din RPD. 7.   Cu privire la respingerea argumentelor „suplimentare” ale reclamantei (prima critică din cadrul primului aspect al primului motiv) a)   Argumentele părților 321 După cum s‑a arătat la punctele 52-56 de mai sus, reclamanta susține, astfel cum a precizat în ședință, că în mod eronat Comisia i‑a respins, în considerentul (161) al deciziei atacate, argumentele „suplimentare”, pentru motivul că nu aveau o legătură directă cu criteriile cantitative în sensul considerentului (23) al RPD. 322 Comisia contestă argumentele reclamantei. b)   Aprecierea Tribunalului 323 Trebuie arătat că, în notificare, reclamanta, după ce a prezentat toate argumentele și elementele sale de probă pentru a răsturna fiecare dintre cele trei prezumții prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD, a invocat, într‑o nouă parte intitulată „Desemnare contrară obiectivelor politice ale [RPD]”, argumente „suplimentare” prin care susținea în esență că desemnarea ByteDance drept controlor de acces ar contraveni obiectivelor urmărite de RPD. 324 În special, după cum reiese din cuprinsul punctului 5.1.3.1.4 din decizia atacată, precum și din scrisoarea reclamantei din 2 august 2023 (a se vedea punctul 6 de mai sus), prin argumentele sale „suplimentare”, reclamanta a susținut în esență, în primul rând, că aplicarea RPD trebuia să permită ca noii intrați pe piață, cum ar fi TikTok, să poată concura platforme consacrate, în al doilea rând, că desemnarea ByteDance drept controlor de acces impunea un cost de asigurare a conformității semnificativ unui nou-intrat pe piață deja [confidențial] cum era aceasta și limita capacitatea sa de a intra pe noi piețe și, în al treilea rând, că Comisia nu a aplicat în mod corect cadrul juridic material și procedural prevăzut la articolul 3 alineatul (5) din RPD, întrucât, mai întâi, aceasta a interpretat prea restrictiv dispoziția menționată și considerentul (23) al RPD, privând astfel „procesul de răsturnare a prezumțiilor” de obiectivul său care constă în eliminarea „falsului pozitiv”, în continuare, aceasta a înlăturat ca irelevante împrejurările în care funcționa TikTok, fără a o informa însă care ar fi cele considerate relevante, lăsând fără obiect procesul respectiv cu încălcarea drepturilor sale, și, în sfârșit, aceasta a încălcat principiile proporționalității și bunei administrări, dat fiind că, în opinia sa, aceasta trebuia să deschidă o investigație de piață în temeiul articolului 3 alineatul (5) al treilea paragraf și al articolului 17 alineatul (3) din RPD. 325 Comisia a respins argumentele „suplimentare” în considerentul (161) al deciziei atacate pentru motivul că nu aveau o legătură directă cu pragurile cantitative prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD, în sensul considerentului (23) al RPD. 326 În această privință, trebuie să se constate că argumentele „suplimentare” ale reclamantei nu urmăreau să răstoarne în mod concret și specific una dintre cele trei prezumții prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD, ci constau în afirmații generale privind obiectivele urmărite de RPD, obiectul articolului 3 alineatul (5) din RPD și efectul util al acestei ultime dispoziții. 327 Prin urmare, Comisia a constatat în mod neeronat că acestea nu se refereau direct la prezumțiile menționate și trebuiau, așadar, să fie înlăturate pentru acest motiv. 328 În consecință, având în vedere considerațiile enunțate la punctele 39-56 de mai sus, prima critică din cadrul primului aspect al primului motiv trebuie respinsă ca nefondată. 8.   Cu privire la aprecierea globală a probelor prezentate de reclamantă (al cincilea aspect al primului motiv) a)   Argumentele părților 329 Reclamanta susține că, în decizia atacată, Comisia a urmat o abordare fragmentată și compartimentată, omițând să efectueze o apreciere globală a elementelor de probă pe care le prezentase pentru a răsturna prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD. În opinia sa, aceste elemente de probă, luate în ansamblu, ar demonstra că ea nu este un controlor de acces sau cel puțin că Comisia ar fi trebuit să deschidă o investigație de piață pentru a stabili dacă aceasta era situația. 330 Comisia contestă argumentele reclamantei. b)   Aprecierea Tribunalului 331 În decizia atacată, Comisia a respins toate argumentele și elementele de probă prezentate de reclamantă, concluzionând, pentru fiecare dintre prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD, că nu erau justificate în mod suficient pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării respectivele prezumții, după cum reiese din considerentele (120), (125) și (155) ale deciziei atacate. 332 În continuare, în considerentul (163) al deciziei atacate, Comisia a concluzionat că, pentru motivele expuse în considerentele (120)-(162) ale deciziei menționate, argumentele prezentate de reclamantă nu erau justificate în mod suficient pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD. 333 Rezultă că, întrucât a respins fiecare dintre argumentele invocate de reclamantă, Comisia a considerat că acestea, privite individual sau în ansamblu în cadrul fiecăreia dintre prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD, nu erau justificate în mod suficient pentru a le pune în mod vădit sub semnul întrebării. 334 Făcând trimitere la considerentele (130) și (135) ale deciziei atacate, în care Comisia a subliniat că existența unui ecosistem nu este o condiție indispensabilă pentru desemnarea drept controlor de acces și că utilizarea concomitentă a mai multor platforme nu este ca atare un indiciu că SPE în cauză nu constituia un punct de acces important, reclamanta reproșează Comisiei că nu a efectuat o apreciere globală a argumentelor menționate. 335 Cu toate acestea, Comisia nu a respins argumentele reclamantei întemeiate pe lipsa unui ecosistem și pe utilizarea concomitentă a mai multor platforme pentru simplul motiv că existența unui ecosistem nu este o condiție indispensabilă pentru desemnarea drept controlor de acces și că utilizarea concomitentă a mai multor platforme nu este ca atare un indiciu că SPE în cauză nu constituia un punct de acces important. Astfel, Comisia a respins aceste argumente și pe baza altor motive, expuse în considerentele (127)-(142) ale deciziei atacate, întemeiate în special pe faptul că acestea nu erau justificate în mod întemeiat pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD, după cum reiese din cuprinsul punctelor 121-215 de mai sus. 336 Or, reclamanta nu prezintă niciun alt argument specific de natură să demonstreze că concluzia la care a ajuns Comisia ar fi fost diferită dacă aceasta ar fi examinat argumentele și elementele de probă în ansamblul lor. 337 În consecință, al cincilea aspect al primului motiv trebuie respins ca nefondat. B. Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare 1.   Argumentele părților 338 Reclamanta susține că Comisia a încălcat articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) pentru motivul că, în decizia atacată, s‑a întemeiat pe elemente de fapt și de drept cu privire la care nu ea avusese ocazia să își prezinte observațiile în cursul procedurii administrative. În opinia sa, pentru Comisie, aceste elemente au fost esențiale pentru a răspunde la argumentele pe care ea le prezentase pentru a răsturna prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD. 339 Comisia contestă argumentele reclamantei. 2.   Aprecierea Tribunalului 340 Articolul 34 alineatul (1) din RPD, intitulat „Dreptul de a fi ascultat și dreptul de acces la dosar”, prevede îndeosebi obligația Comisiei de a oferi întreprinderii în cauză, înainte de adoptarea unei decizii în temeiul articolului 8, al articolului 9 alineatul (1), al articolului 10 alineatul (1), al articolelor 17, 18, 24, 25, 29 și 30 și al articolului 31 alineatul (2), posibilitatea de a fi ascultată cu privire la constatările preliminare ale Comisiei. 341 Întrucât deciziile adoptate în temeiul articolului 3 alineatul (5) al doilea paragraf din RPD, cu alte cuvinte deciziile în care Comisia desemnează o întreprindere drept controlor de acces respingându‑i argumentele prin care pune sub semnul întrebării prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD, fără a deschide o investigație de piață, nu sunt menționate în textul articolului 34 alineatul (1) din RPD, trebuie subliniat că această ultimă dispoziție nu era aplicabilă în speță. 342 Cu toate acestea, articolul 34 alineatul (4) din RPD prevede că dreptul la apărare al controlorului de acces, al întreprinderii ori al asocierii de întreprinderi în cauză este pe deplin respectat în cadrul tuturor procedurilor. Considerentul (109) al RPD prevede printre altele că RPD respectă drepturile fundamentale și principiile consacrate în cartă și că, prin urmare, interpretarea și aplicarea RPD ar trebui să respecte drepturile și principiile respective. 343 În plus, potrivit jurisprudenței, dreptul la apărare este un drept fundamental care face parte integrantă din principiile generale de drept a căror respectare este asigurată de instanța Uniunii. Acest principiu general al dreptului Uniunii este consacrat, în cadrul dreptului la bună administrare, de articolul 41 alineatul (2) literele (a) și (b) din cartă și își găsește aplicarea atunci când administrația își propune să adopte față de o persoană un act care îi cauzează prejudicii (a se vedea Hotărârea din 25 martie 2021, Slovak Telekom/Comisia,C‑165/19 P, EU:C:2021:239, punctul 80 și jurisprudența citată). Astfel, se impune respectarea dreptului de a fi ascultat chiar în cazul în care reglementarea aplicabilă nu prevede în mod expres o asemenea formalitate (a se vedea Hotărârea din 22 noiembrie 2012, M., C‑277/11, EU:C:2012:744, punctul 86 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 18 iunie 2020, Comisia/RQ, C‑831/18 P, EU:C:2020:481, punctul 67 și jurisprudența citată). 344 Astfel, potrivit articolului 41 din cartă, orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într‑un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, ceea ce include în principal dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere. Potrivit jurisprudenței, dreptul menționat garantează oricărei persoane posibilitatea să își exprime în mod util și efectiv punctul de vedere în cursul procedurii administrative și înainte de adoptarea oricărei decizii susceptibile să îi afecteze în mod defavorabil interesele (a se vedea Hotărârea din 18 iunie 2020, Comisia/RQ, C‑831/18 P, EU:C:2020:481, punctul 67 și jurisprudența citată). 345 În speță, reiese din dosar că, înainte de adoptarea deciziei atacate, reclamanta a fost ascultată în mai multe rânduri. Astfel, mai întâi, chiar înainte de notificare, au existat cel puțin patru reuniuni între reclamantă și Comisie la 15 decembrie 2022 și la 23 martie, la 2 mai și la 13 iunie 2023. În continuare, după prezentarea notificării, la 3 iulie 2023, Comisia i‑a comunicat reclamantei, la 26 iulie 2023, avizul preliminar și i‑a oferit posibilitatea să își susțină poziția, ceea ce aceasta din urmă a făcut prin scrisoarea din 2 august 2023. În sfârșit, la 17 august 2023, a avut loc o altă reuniune între reclamantă și Comisie. 346 Reclamanta susține totuși că, în pofida acestor multiple schimburi, nu a avut ocazia să își prezinte observațiile cu privire la patru elemente de fapt și de drept specifice reținute în privința sa în decizia atacată. 347 În primul rând, reclamanta susține că nu a fost ascultată în cursul procedurii administrative cu privire la pretinsa excludere a elementelor de probă „calitative” în virtutea considerentului (23) al RPD. 348 Cu toate acestea, reiese din dosar că, contrar celor susținute de reclamantă, ea a avut ocazia să își prezinte observațiile cu privire la interpretarea considerentului (23) al RPD înainte de adoptarea deciziei atacate. Astfel, dintr‑un proces‑verbal al reuniunii dintre reclamantă și Comisie din 17 august 2023, redactat chiar de reclamantă, reiese că interpretarea menționată, precum și legătura dintre considerentul respectiv și articolul 3 din RPD au făcut obiectul unor discuții. 349 În orice caz, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că, deși dreptul de a fi ascultat este aplicabil în ceea ce privește toate elementele de fapt sau de drept care constituie temeiul actului decizional, acesta nu este aplicabil și în ceea ce privește poziția finală pe care administrația intenționează să o adopte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 martie 2020, Tulliallan Burlington/EUIPO, C‑155/18 P‑C‑158/18 P, EU:C:2020:151, punctul 94, și Hotărârea din 1 februarie 2023, SJ/Comisia, T‑659/20, nepublicată, EU:T:2023:32, punctul 11). 350 În al doilea rând, reclamanta reproșează Comisiei că nu a ascultat‑o în cursul procedurii administrative cu privire la afirmația care figurează în considerentul (128) al deciziei atacate, potrivit căreia dimensiunea relativă a TikTok în raport cu cea a altor servicii de rețele de socializare online este determinantă pentru desemnarea unui controlor de acces. 351 În această privință, trebuie precizat de la bun început că, în considerentul (128) al deciziei atacate, Comisia nu a considerat că dimensiunea relativă a TikTok în raport cu cea a altor servicii de rețele de socializare online este „determinantă pentru desemnarea unui controlor de acces”, așa cum pretinde reclamanta, ci s‑a limitat să sublinieze că, în speță, „comparația relevantă este cea dintre dimensiunea serviciului de rețele de socializare online al ByteDance, TikTok și cea a altor furnizori de servicii similare, independent de amploarea activităților lor de publicitate online”. Pe de altă parte, reiese chiar din modul de redactare a considerentului (23) al RPD că trebuie să se țină seama în special de „importanța [SPE] al întreprinderii, având în vedere dimensiunea generală a activităților respectivului [SPE]”, reamintindu‑se faptul că, după cum s‑a arătat la punctul 348 de mai sus, reclamanta a avut ocazia de a prezenta observații cu privire la interpretarea acestui din urmă considerent înainte de adoptarea deciziei menționate. 352 În orice caz, trebuie arătat că problema dimensiunii relative a TikTok în comparație cu cea a altor servicii de rețele de socializare online a fost discutată în cursul procedurii administrative. Astfel, în avizul preliminar, Comisia a precizat că afirmația reclamantei că TikTok se confrunta cu un număr mare de concurenți în domeniul rețelelor de socializare online nu ținea cont de faptul că dimensiunea TikTok era substanțială, inclusiv în comparație cu alte servicii de rețele de socializare online, dimensiunea TikTok în Uniune corespunzând aproximativ unei jumătăți din cea a Facebook și Instagram, ceea ce ar dovedi că dimensiunea TikTok nu era nesemnificativă. Reclamanta a răspuns la această observație în special la punctele 32 și 42 din scrisoarea sa din 2 august 2023. 353 În al treilea rând, trebuie să se constate în schimb că, după cum susține reclamanta și fără ca acest lucru să fie contestat în mod serios de Comisie, reclamanta nu a avut oportunitatea de a‑și prezenta în cursul procedurii administrative observațiile cu privire la constatarea efectuată de Comisie în considerentul (132) al deciziei atacate, potrivit căreia ByteDance deținea propriul ecosistem, așa încât dreptul său de a fi ascultată a fost încălcat. Astfel, deși lipsa unui ecosistem și consecințele acestuia asupra desemnării ByteDance drept controlor de acces făcuseră, desigur, obiectul unor discuții între părți, Comisia nu o informase pe reclamantă cu privire la opinia sa că ByteDance dispunea în fapt de un ecosistem. 354 Comisia susține totuși că această constatare care figurează în considerentul (132) al deciziei atacate nu era decisivă, ci avea un caracter secundar în economia deciziei și că reclamanta nu a demonstrat că și‑ar fi putut realiza mai bine apărarea în lipsa neregularității constatate. 355 Potrivit unei jurisprudențe constante, o încălcare a dreptului de a fi ascultat nu implică în mod automat anularea actului atacat. Astfel, este necesar și ca reclamanta să demonstreze nu că decizia Comisiei ar fi fost diferită în lipsa neregularității procedurale în cauză, ci doar că o astfel de ipoteză nu este complet exclusă, din moment ce această parte și‑ar fi putut realiza mai bine apărarea în lipsa respectivei neregularități (a se vedea Hotărârea din 5 mai 2022, Zhejiang Jiuli Hi‑Tech Metals/Comisia, C‑718/20 P, EU:C:2022:362, punctul 49 și jurisprudența citată). 356 În speță, cu excepția considerentului (132) al deciziei atacate, respingerea de către Comisie a argumentelor întemeiate de reclamantă pe pretinsa lipsă a unui ecosistem are la bază mai multe motive întemeiate pe ipoteza cea mai favorabilă reclamantei, și anume că ByteDance nu dispunea de un ecosistem. Or, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 121-162 de mai sus, aceste motive erau suficiente în sine, independent de constatarea efectuată în considerentul (132) menționat, pentru a susține concluzia Comisiei că argumentele respective nu erau justificate în mod suficient pentru a pune în mod vădit sub semnul întrebării prezumția prevăzută la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din RPD. 357 În aceste împrejurări, reclamanta nu a demonstrat că nu era exclus ca, în lipsa neregularității constatate, decizia Comisiei să fi fost diferită. 358 În al patrulea și ultimul rând, reclamanta reproșează Comisiei că nu a ascultat‑o, în cursul procedurii administrative, cu privire la constatările efectuate în considerentele (54) și (141) ale deciziei atacate, potrivit cărora intensitatea utilizării TikTok ar fi mai ridicată decât cea observată pe alte platforme de rețele de socializare online. 359 În această privință, primo, trebuie arătat că considerentul (54) al deciziei atacate face parte din cuprinsul punctului 5.1.1 din decizia menționată, intitulat „Calificarea și delimitarea SPE” [considerentele (25)-(66) ale acestei decizii], în care Comisia a prezentat motivele pentru care TikTok trebuia considerată un serviciu de rețele de socializare online în sensul articolului 2 punctul 7 din RPD. 360 Or, dat fiind că, în cadrul prezentei acțiuni, reclamanta nu contestă calificarea TikTok drept serviciu de rețele de socializare online, argumentul său, întemeiat pe o presupusă încălcare a dreptului său de a fi ascultată în legătură cu aprecierile Comisiei care figurează în considerentul (54) al deciziei atacate, nu poate decât să fie respins ca inoperant. 361 Secundo, în ceea ce privește considerentul (141) al deciziei atacate, Comisia nu contestă faptul că nu a ascultat reclamanta în mod specific cu privire la problema intensității utilizării TikTok, dar arată că acest aspect a avut doar un caracter secundar în economia deciziei și că reclamanta nu demonstrează că s‑ar fi putut apăra mai bine dacă ar fi fost ascultată. 362 În considerentul (141) al deciziei atacate, Comisia a constatat că datele prezentate de reclamantă pentru a dovedi că utilizatorii TikTok optau pentru o utilizare concomitentă a mai multor platforme în proporții mai mari decât cele constatate în rândul utilizatorilor Facebook și Instagram aveau o valoare probantă limitată deoarece Facebook și Instagram erau active în Uniune înainte de lansarea TikTok și aveau o bază de utilizatori finali mai mare decât cea a TikTok. Ea a adăugat că, „în plus”, datele respective nu reflectau intensitatea utilizării acestor platforme diferite. În această ultimă privință, Comisia a observat că s‑a constatat, în repetate rânduri, că TikTok avea o rată de angajament mult mai ridicată decât alte servicii de rețele de socializare online, că utilizatorii finali petreceau în mod semnificativ mai mult timp pe TikTok decât în alte servicii de rețele de socializare online și că acest lucru era valabil în special pentru utilizatorii finali mai tineri. Pentru a susține aceste afirmații, Comisia a făcut referire la două articole publicate online, citate la notele de subsol 152 și 153 din decizia menționată. 363 Astfel, pe de o parte, din cuprinsul considerentului (141) al deciziei atacate reiese că Comisia a apreciat că valoarea probantă a datelor prezentate de reclamantă în susținerea argumentului său referitor la utilizarea concomitentă a mai multor platforme era limitată deoarece erau explicabile prin simplul fapt că Facebook și Instagram erau active în Uniune înainte de sosirea TikTok și dispuneau deja de un număr mai mare de utilizatori finali. Motivul întemeiat pe faptul că acestea nu reflectau intensitatea utilizării diferitelor platforme de rețele de socializare online avea astfel un caracter suplimentar care demonstra valoarea probantă scăzută a datelor respective, după cum dovedește utilizarea sintagmei „în plus”. 364 De asemenea, partea criticată din considerentul (141) in fine al deciziei atacate nu reprezintă decât unul dintre motivele care au permis Comisiei să respingă argumentele reclamantei întemeiate pe utilizarea concomitentă a mai multor platforme de către utilizatorii săi. 365 Pe de altă parte, întrebată în cadrul unei măsuri de organizare a procedurii dacă, în prezenta acțiune, contesta însăși substanța constatărilor cuprinse în considerentul (141) in fine al deciziei atacate, efectuate în legătură cu intensitatea utilizării, și dacă și‑ar fi putut realiza mai bine apărarea în lipsa neregularității invocate, reclamanta a răspuns afirmativ. În această privință, ea a făcut referire la argumentele sale prezentate în cererea introductivă referitoare la cheltuielile publicitare ale clienților de publicitate și la cheltuielile utilizatorilor comerciali înregistrați pe TikTok, care ar demonstra că nivelul de interacțiune dintre aceste două categorii de utilizatori era unul scăzut. Totuși, considerentul (141) privește intensitatea utilizării de către utilizatorii finali, iar nu de către clienții de publicitate sau de către utilizatorii comerciali. 366 Reclamanta a mai făcut referire, în răspunsul său, la argumentul pe care l‑a invocat în cererea introductivă, potrivit căruia TikTok este puțin sau deloc utilizată „ca rețea de socializare”, în timp ce Comisia s‑a întemeiat în decizia atacată pe date care înregistrează timpul pe care utilizatorii îl petrec pe TikTok vizionând pasiv materiale video, iar nu interacționând în cadrul unei rețele de socializare online. În opinia sa, timpul petrecut pentru a viziona materiale video nu ar fi un criteriu adecvat pentru a măsura interacțiunea utilizatorilor TikTok în raport cu cea a utilizatorilor unor rețele de socializare precum Facebook, Instagram, LinkedIn sau altele. 367 Astfel, trebuie să se constate că nici în cererea introductivă, nici în răspunsul dat la întrebările Tribunalului reclamanta nu a contestat corectitudinea faptului, menționat în considerentul (141) al deciziei atacate, că utilizatorii finali, în special tinerii, petrec semnificativ mai mult timp pe TikTok în comparație cu timpul petrecut pe alte platforme de rețele de socializare online. 368 Astfel, reclamanta se limitează să susțină că timpul petrecut de utilizatorii finali pe TikTok constă în principal în vizionarea de materiale video și, din acest motiv, nu este vorba despre un criteriu adecvat pentru a măsura intensitatea utilizării TikTok ca serviciu de rețele de socializare online. Cu toate acestea, după cum s‑a amintit la punctul 193 de mai sus, în conformitate cu articolul 2 punctul 7 din RPD, un serviciu de rețele de socializare online înseamnă o platformă care le permite utilizatorilor finali să se conecteze și să comunice între ei, să partajeze conținut și să descopere alți utilizatori și alt conținut prin intermediul mai multor dispozitive și în special prin materiale video. Prin urmare, descoperirea și partajarea de materiale video ar putea fi una dintre funcționalitățile esențiale ale unei platforme de rețele de socializare online, astfel încât timpul petrecut pentru vizionarea de materiale video pe o astfel de platformă constituie un criteriu relevant pentru a măsura intensitatea folosirii de către utilizatorii săi. 369 De altfel, în considerentele (42) și (49) ale deciziei atacate, Comisia a considerat că una dintre funcționalitățile esențiale ale TikTok constă în punerea la dispoziția publicului a materialelor video generate de utilizatori și că funcționalitățile sale le depășesc pe cele specifice unei platforme de partajare a materialelor video, astfel încât TikTok trebuia calificată drept serviciu de rețele de socializare online. Or, reclamanta nu contestă în prezenta acțiune nici considerentele (42) și (49), nici calificarea TikTok drept serviciu de rețele de socializare online. În consecință, întrucât punerea la dispoziția publicului a materialelor video generate de utilizatori este una dintre funcționalitățile esențiale ale TikTok ca serviciu de rețele de socializare online, reclamanta nu poate contesta că, în ceea ce privește TikTok, timpul petrecut pentru vizionarea de materiale video de către utilizatorii săi constituie un parametru adecvat pentru a măsura intensitatea utilizării platformei de către aceștia. 370 În aceste împrejurări, reclamanta nu a demonstrat, conform jurisprudenței menționate la punctul 355 de mai sus, că nu este exclus ca decizia Comisiei să fi fost diferită dacă ar fi avut ocazia să își prezinte observațiile cu privire la constatările cuprinse în considerentul (141) in fine al deciziei atacate efectuate cu privire la intensitatea utilizării TikTok. 371 În consecință, al doilea motiv trebuie respins ca nefondat. C. Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament 1.   Argumentele părților 372 Reclamanta susține în esență că Comisia a încălcat principiul egalității de tratament întrucât i‑a respins, în decizia atacată, argumentele „calitative”, în condițiile în care, în alte decizii, Comisia a admis acest tip de argumente. 373 Comisia contestă argumentele reclamantei. 2.   Aprecierea Tribunalului 374 Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamanta invocă o inegalitate de tratament care decurge din practica decizională a Comisiei. 375 Cu toate acestea, după cum s‑a arătat la punctul 68 de mai sus, Comisia este obligată să efectueze o analiză individualizată a împrejurărilor proprii fiecărei cauze, fără a fi ținută de decizii anterioare care privesc alți operatori economici sau alte SPE. 376 În orice caz, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, principiul egalității de tratament, care constituie un principiu general al dreptului Uniunii, consacrat la articolele 20 și 21 din cartă, impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv (a se vedea Hotărârea din 16 iunie 2022, Sony Optiarc și Sony Optiarc America/Comisia, C‑698/19 P, EU:C:2022:480, punctul 153 și jurisprudența citată). 377 De asemenea, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) primul paragraf din RPD, examinarea argumentelor prezentate de întreprinderea în cauză pentru a răsturna prezumțiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) din RPD trebuie să țină seama de „circumstanțel[e] în care funcționează [SPE] relevant”. 378 În speță, este suficient să se constate că considerentele deciziilor Comisiei evocate de reclamantă în cererea introductivă priveau alte categorii de SPE, iar nu servicii de rețele de socializare online. Or, reclamanta nu explică motivul pentru care împrejurările în care funcționează aceste alte categorii de SPE ar fi comparabile cu cele în care funcționează un serviciu de rețele de socializare online precum TikTok. 379 Prin urmare, al treilea motiv trebuie respins ca nefondat și, în consecință, acțiunea în totalitate. IV. Cu privire la cheltuielile de judecată 380 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. 381 Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor Comisiei, inclusiv a celor aferente procedurii măsurilor provizorii. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL (Camera a opta extinsă) declară și hotărăște: 1) Respinge acțiunea. 2) Obligă Bytedance Ltd la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii măsurilor provizorii. Kornezov De Baere Petrlík Kecsmár Kingston Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 17 iulie 2024. Semnături ( *1 ) Limba de procedură: engleza. ( 1 ) Date confidențiale ocultate.