ra.de Urteile
EU-Rechtsprechung · Gericht der Europäischen Union
Trimitere preliminară – Fiscalitate – Accize – Armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice – Alcool etilic – Scutiri – Articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83/CEE – Noțiunea de «produse care nu sunt destinate consumului uman» – Criterii de apreciere
ECLI: ECLI:EU:T:2026:447Entscheidung vom: 08.07.2026
Ediție provizorie
HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea, judecând în complet de cinci judecători)
8 iulie 2026(*)
„ Trimitere preliminară – Fiscalitate – Accize – Armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice – Alcool etilic – Scutiri – Articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83/CEE – Noțiunea de «produse care nu sunt destinate consumului uman» – Criterii de apreciere ”
În cauza T‑381/25,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Naczelny Sąd Administracyjny (Curtea Administrativă Supremă, Polonia), prin decizia din 29 ianuarie 2025, primită de Curte la 27 mai 2025, în procedura
P. sp. z o.o.
împotriva
Dyrektor Izby Administracji Skarbowej w Łodzi,
cu participarea
Prokurator Krajowy,
TRIBUNALUL (Camera a cincea, judecând în complet de cinci judecători),
compus din domnul M. Sampol Pucurull, președinte, doamna T. Pynnä, domnul J. Laitenberger (raportor), doamna M. Stancu și domnul W. Valasidis, judecători,
avocat general: domnul J. Martín y Pérez de Nanclares,
grefier: domnul V. Di Bucci,
având în vedere transmiterea cererii preliminare de către Curte Tribunalului la 13 iunie 2025, în temeiul articolului 50b al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene,
având în vedere domeniul prevăzut la articolul 50b primul paragraf litera (b) din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și lipsa unei chestiuni independente de interpretare în sensul articolului 50b al doilea paragraf din statutul menționat,
având în vedere faza scrisă a procedurii,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru P., de M. Brończyk, radca prawny;
– pentru Dyrektor Izby Administracji Skarbowej w Łodzi, de E. Białas‑Giejbatow, în calitate de agentă;
– pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, în calitate de agent;
– pentru Comisia Europeană, de M. Björkland și B. Sasinowska, în calitate de agenți,
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO 1992, L 316, p. 21, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 152).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între P. sp. z o.o., o societate de drept polonez, pe de o parte, și Dyrektor Izby Administracji Skarbowej w Łodzi (directorul Camerei de Administrare Fiscală din Łódź, Polonia), pe de altă parte, în legătură cu exigibilitatea accizei armonizate în ceea ce privește două tipuri de diluanți alcoolici produși de această societate între lunile ianuarie și aprilie 2014.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
Directiva 92/83
3 Potrivit articolului 19 alineatul (1) din Directiva 92/83:
„Statele membre aplică o acciză la alcoolul etilic în conformitate cu prezenta directivă.”
4 Articolul 20 din Directiva 92/83 prevede:
„În sensul prezentei directive, termenul «alcool etilic» se referă la:
– toate produsele cu o tărie alcoolică reală pe volum de peste 1,2 % vol. și sub codurile NC 2207 și 2208, chiar dacă aceste produse sunt conținute în alt produs sub alt capitol din NC;
[…]”
5 Articolul 27 alineatul (1) din Directiva 92/83 este formulat astfel:
„Statele membre scutesc de accize produsele care intră sub incidența prezentei directive după îndeplinirea condițiilor stabilite de acestea în scopul asigurării aplicării corecte a respectivelor scutiri și al prevenirii oricărei evaziuni, evitări sau abuz:
[…]
(b) dacă sunt atât denaturate, în conformitate cu cerințele oricărui stat membru, cât și utilizate în prelucrarea oricărui produs cu excepția celor destinate consumului uman;
(c) atunci când sunt folosite pentru producerea oțetului sub codul NC 2[2]09;
[…]”
NC
6 Capitolul 22 din Nomenclatura combinată (denumită în continuare „NC”) care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO 1987, L 256, p. 1), în versiunea care rezultă din regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1101/2014 al Comisiei din 16 octombrie 2014 (JO 2014, L 312, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3), intitulat „Băuturi, lichide alcoolice și oțet”, cuprinde printre altele poziția 2207, care are următorul cuprins:
Codul NC
Denumirea mărfurilor
2207
Alcool etilic nedenaturat cu titru alcoolic volumic de minimum 80 % vol.; alcool etilic și alte distilate denaturate, cu orice titru:
[…]
[…]
2207 20 00
– Alcool etilic denaturat și alte distilate denaturate, cu orice titru
7 Capitolul 38 din NC, în versiunea aplicabilă litigiului principal, intitulat „Produse diverse ale industriei chimice”, cuprinde printre altele poziția 3814, care este formulată astfel:
Codul NC
Denumirea mărfurilor
3814 00
Solvenți și diluanți organici compoziți, nedenumiți și necuprinși în altă parte; preparate concepute pentru îndepărtarea lacurilor și vopselelor:
3814 00 10
– Pe bază de acetat de butil
3814 00 90
– Altele
Dreptul polonez
8 Articolul 32 alineatul 4 din Ustawa o podatku akcyzowym (Legea privind accizele) din 6 decembrie 2008 (Dz. U. din 2011, nr. 108, poziția 626), cu modificările ulterioare (denumită în continuare „Legea privind accizele”), prevede:
„[…]
4. Sunt de asemenea scutite de accize, în considerarea destinației lor, următoarele produse:
[…]
2) alcoolul etilic denaturat cu agenți denaturanți, specificați de ministrul responsabil cu finanțele publice dintre agenții autorizați pentru denaturarea alcoolului etilic în conformitate cu reglementările adoptate în temeiul Legii din 2 martie 2001 privind producția de alcool etilic și fabricarea produselor din tutun (Dz. U. din 2001, nr. 31, poziția 353), cu modificările ulterioare, și utilizați în prelucrarea unor produse care nu sunt destinate consumului uman, exclusiv în cazurile menționate la alineatul 3 punctul 1) sau 8), dacă sunt îndeplinite condițiile menționate la alineatele 5-13; în cazul utilizatorului, scutirea de accize se aplică cantităților care nu depășesc limitele de utilizare prevăzute la articolul 85 alineatul 1 punctul 2) litera b) și alineatul 2 punctul 1) litera b).”
Litigiul principal și întrebările preliminare
9 În urma unui control fiscal care viza P. pentru perioada cuprinsă între lunile ianuarie și aprilie 2014, Naczelnik Drugiego Urzędu Skarbowego L. (directorul celui de al doilea oficiu fiscal din L., Polonia) (denumit în continuare „autoritatea fiscală de prim grad”) a constatat că produsele fabricate de P. și desemnate drept diluanți sub denumirile „RRK 5” și „RRK 12”, care rezultă din adăugarea a 1 % propilenglicol în masă la alcool parțial denaturat, constituiau alcool denaturat și, prin urmare, ar fi trebuit să fie clasificate la poziția 2207 20 00 din NC. Autoritatea fiscală de prim grad a apreciat, așadar, că P. a săvârșit o eroare atunci când a clasificat aceste produse la poziția 3814 00 90 din NC și a considerat că ele nu erau destinate consumului uman. Pe de altă parte, această autoritate a considerat că, în cazul în care un contribuabil declară că alcoolul etilic parțial denaturat în discuție era utilizat pentru a fabrica produse care nu sunt destinate consumului uman, în condițiile în care, în realitate, alcoolul era utilizat pentru fabricarea unui produs care rămânea alcool etilic, astfel cum ar reieși din NC, această împrejurare aduce atingere obiectivului scutirii prevăzute la articolul 32 alineatul 4 punctul 2) din Legea privind accizele.
10 În plus, autoritatea fiscală de prim grad a constatat că numai trei cocontractanți ai P. utilizaseră ei înșiși produsul RRK 12 și indicaseră destinația acestuia. În ceea ce îi privește, ceilalți șase cocontractanți au revândut produsul într‑un mod care a făcut imposibilă identificarea destinatarilor prin intermediul bonurilor de casă. În aceste condiții, autoritatea menționată a stabilit, prin decizia din 26 august 2019, acciza datorată de P. pentru lunile ianuarie-aprilie 2014.
11 În urma contestației introduse de P., directorul Camerei de Administrare Fiscală din Łódź a confirmat, prin decizia din 22 noiembrie 2019, decizia autorității fiscale de prim grad. P. a introdus o acțiune împotriva acestei decizii.
12 Prin hotărârea din 25 februarie 2021, Wojewódzki Sąd Administracyjny w Łodzi (Tribunalul Administrativ Voievodal din Łódź, Polonia) a respins această acțiune.
13 La 12 mai 2021, P. a formulat recurs împotriva acestei hotărâri la Naczelny Sąd Administracyjny (Curtea Administrativă Supremă, Polonia), și anume instanța de trimitere.
14 Pe de o parte, instanța de trimitere consideră că jurisprudența existentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene nu permite să se răspundă în mod univoc la întrebarea dacă este posibil să se interpreteze articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83 în sensul că, în ceea ce privește condiția scutirii referitoare la utilizarea produsului în cauză în prelucrarea oricărui produs cu excepția celor destinate consumului uman, prelucrarea menționată trebuie să fie confirmată prin clasificarea produselor respective la un alt cod tarifar decât poziția 2207 din NC, astfel încât lipsa clasificării produsului la acest cod este suficientă pentru a refuza aplicarea scutirii prevăzute de dispoziția menționată.
15 Pe de altă parte, dacă nu aceasta ar fi situația, instanța de trimitere ridică în esență problema dacă refuzul de a scuti de acciza armonizată produsele care, potrivit fabricantului, nu sunt destinate consumului uman poate depinde de împrejurările care însoțesc vânzarea acestor produse și în special de diligența acestui producător în cadrul activităților sale.
16 În aceste condiții, Naczelny Sąd Administracyjny (Curtea Administrativă Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Faptul că un produs accizabil sub formă de alcool etilic denaturat cu propilenglicol este clasificat la codul tarifar NC 2207 20 este suficient pentru a refuza aplicarea scutirii prevăzute la articolul 27 alineatul (1) litera (b) din [Directiva 92/83]?
2) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, refuzul de a aplica scutirea menționată necesită ca autoritățile fiscale să demonstreze că un contribuabil care fabrică produse accizabile care nu sunt destinate consumului uman știe că acestea sunt utilizate pentru un asemenea consum sau este suficient ca autoritățile să demonstreze existența unor împrejurări care le permit să considere că respectivul contribuabil ar trebui să cunoască acest lucru?”
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la prima întrebare
17 Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83 trebuie interpretat în sensul că se opune subordonării scutirii de accize la alcoolul etilic denaturat și care intră în compoziția unor produse care nu sunt destinate consumului uman, în special condiției ca destinația acestor produse să fi fost stabilită prin clasificarea lor la o altă poziție din NC decât poziția 2207.
18 Trebuie amintit că, în vederea interpretării unei dispoziții de drept al Uniunii, precum articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83, trebuie să se țină seama nu numai de formularea acesteia, ci și de contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție [a se vedea Hotărârea din 17 iunie 2010, British American Tobacco (Germany), C‑550/08, EU:C:2010:349, punctul 35 și jurisprudența citată].
19 În primul rând, din modul de redactare a articolului 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83 reiese că scutirea prevăzută la articolul menționat depinde de respectarea a două condiții cumulative, și anume, pe de o parte, ca alcoolul să fie denaturat în conformitate cu cerințele oricărui stat membru și, pe de altă parte, să fie utilizat în prelucrarea oricărui produs cu excepția celor destinate consumului uman.
20 În această privință, problema clasificării produsului în cauză la un anumit cod NC nu este menționată în textul articolului 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83, astfel încât din acesta din urmă nu se poate deduce că legiuitorul Uniunii a intenționat să definească clasificarea la un anumit cod NC ca fiind în sine un criteriu pentru aplicarea scutirii în discuție.
21 În al doilea rând, în ceea ce privește contextul în care se înscrie articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83, trebuie arătat că acesta face parte dintr‑o serie de scutiri obligatorii aplicabile alcoolului și băuturilor alcoolice ce aparțin anumitor categorii particulare care fac obiectul unor utilizări specifice.
22 Curtea a statuat deja, în această privință, că scutirea produselor care sunt vizate la articolul 27 alineatul (1) literele (a) și (b) din Directiva 92/83 constituie principiul, iar refuzul său excepția. Pe de altă parte, posibilitatea recunoscută statelor membre la articolul 27 alineatul (1) din Directiva 92/83 de a stabili condițiile acestei scutiri „în scopul asigurării aplicării corecte a respectivelor scutiri și al prevenirii oricărei evaziuni, evitări sau abuz” nu poate pune în discuție caracterul necondiționat al obligației de scutire prevăzute de dispoziția menționată (a se vedea Hotărârea din 7 decembrie 2000, Italia/Comisia, C‑482/98, EU:C:2000:672, punctul 50 și jurisprudența citată).
23 Mai precis, Curtea a statuat deja că alcoolul etilic conținut într‑un produs care nu este destinat consumului uman și care a fost denaturat printr‑o metodă aprobată într‑un stat membru beneficiază de scutirea prevăzută la articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83 (a se vedea Hotărârea din 28 februarie 2019, Bene Factum, C‑567/17, EU:C:2019:158, punctul 21 și jurisprudența citată).
24 Prin urmare, în cazul în care alcoolul este deja încorporat într‑un produs care nu este destinat consumului uman, acordarea sau refuzul scutirii în temeiul articolului 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83 depinde de metoda denaturării (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 decembrie 2000, Italia/Comisia, C‑482/98, EU:C:2000:672, punctele 40 și 41).
25 În sfârșit, Curtea a apreciat că este contrar Directivei 92/83 să se refuze scutirea pentru un produs care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 27 alineatul (1) litera (b) din această directivă pentru simplul motiv că s‑a constatat că destinația sa reală nu corespunde denumirii date de operator (a se vedea Hotărârea din 28 februarie 2019, Bene Factum, C‑567/17, EU:C:2019:158, punctul 22 și jurisprudența citată).
26 Reiese, așadar, din jurisprudența Curții că aceasta se opune aplicării unor criterii sau condiții care nu reies în sine din modul de redactare a articolului 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83. Trebuie, dimpotrivă, să se examineze, pe baza unor elemente concrete, dacă cerința privind utilizarea alcoolului etilic în prelucrarea oricărui produs cu excepția celor destinate consumului uman este îndeplinită în mod obiectiv, fără ca această examinare să se poată limita doar la constatarea unei clasificări la un anumit cod NC.
27 Pe de altă parte, o astfel de interpretare este susținută și de modul de redactare a articolului 20 prima liniuță din Directiva 92/83. Acest articol, care furnizează o definiție a noțiunii de „alcool etilic” în sensul Directivei 92/83, prevede că intră sub incidența acestei noțiuni, printre altele, toate produsele care se încadrează la poziția 2207 din NC și care au o tărie alcoolică de peste 1,2 % vol., „chiar dacă aceste produse sunt conținute în alt produs sub alt capitol din NC”. Or, deși faptul că alcoolul etilic este încorporat într‑un produs care se încadrează într‑un alt capitol din NC nu se opune calificării sale drept alcool etilic în sensul articolului 20 prima liniuță din Directiva 92/83, aceasta nu poate însemna totuși că clasificarea acestui produs într‑un alt capitol din NC constituie o condiție în această privință. Prin urmare, astfel cum este formulat, articolul 20 prima liniuță din Directiva 92/83 nu exclude posibilitatea ca, în vederea aplicării acestei directive, alcoolul etilic să fie încorporat într‑un produs clasificat în același capitol din NC sau chiar la aceeași poziție din NC, și anume poziția 2207.
28 Această interpretare este confirmată de economia articolului 27 alineatul (1) din Directiva 92/83. Articolul 27 alineatul (1) litera (c) din Directiva 93/82 prevede astfel, la rândul său, scutirea alcoolului etilic utilizat „pentru producerea oțetului sub codul NC 2209”. Dacă legiuitorul ar fi dorit să adauge, pentru scutirea produselor denaturate în conformitate cu cerințele oricărui stat membru și utilizate în prelucrarea oricărui produs cu excepția celor destinate consumului uman, o condiție referitoare la excluderea unui anumit cod tarifar, ar fi făcut acest lucru în mod explicit la articolul 27 alineatul (1) litera (b) din directiva menționată.
29 În al treilea rând, în ceea ce privește obiectivele urmărite de Directiva 92/83, scutirile prevăzute de aceasta din urmă urmăresc printre altele să neutralizeze impactul accizelor asupra alcoolului ca produs intermediar care intră în compoziția altor produse comerciale sau industriale (a se vedea Hotărârea din 22 decembrie 2022, Quadrant Amroq Beverages, C‑332/21, EU:C:2022:1031, punctul 47 și jurisprudența citată).
30 Prin urmare, din articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83 coroborat cu al douăzecilea considerent al acesteia rezultă că aplicarea scutirii prevăzute de această dispoziție de către un stat membru depinde de utilizarea finală a produselor în cauză (a se vedea prin analogie Hotărârea din 9 decembrie 2010, Repertoire Culinaire, C‑163/09, EU:C:2010:752, punctul 49).
31 Or, interpretarea potrivit căreia ar trebui să se refuze aplicarea scutirii prevăzute la articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83 alcoolului etilic denaturat în conformitate cu cerințele oricărui stat membru și utilizat în prelucrarea oricărui produs cu excepția celor destinate consumului uman pentru simplul motiv că produsele pentru fabricarea cărora a fost utilizat se încadrează la un anumit cod NC poate aduce atingere obiectivului de neutralizare a impactului accizelor asupra alcoolului etilic ca produs intermediar care intră în compoziția altor produse comerciale sau industriale. Astfel, în măsura în care produsele care nu sunt destinate consumului uman sunt vândute unor persoane în vederea unei utilizări în scopuri care exclud orice consum uman, alcoolul etilic denaturat în conformitate cu cerințele oricărui stat membru care intră în compoziția produselor menționate ar fi supus accizelor, chiar dacă este utilizat efectiv în astfel de scopuri.
32 Pe de altă parte, deși este adevărat că, în temeiul articolului 27 alineatul (1) din Directiva 92/83 coroborat cu al douăzeci și doilea considerent al acestei directive, statele membre pot stabili condiții în scopul asigurării aplicării corecte a scutirilor prevăzute de această dispoziție, precum și al prevenirii oricărei evaziuni, evitări sau abuz, reiese din jurisprudență că, în cadrul exercitării acestei posibilități, revine statelor membre în cauză sarcina de a invoca elemente concrete, obiective și verificabile care dovedesc existența unui risc serios de evaziune, evitare sau abuz și de a se asigura că condițiile pe care le stabilesc în temeiul acestei posibilități nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menționat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 decembrie 2010, Repertoire Culinaire, C‑163/09, EU:C:2010:752, punctul 52 și jurisprudența citată). Rezultă că statele membre nu pot condiționa aplicarea scutirii prevăzute la articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83 de respectarea unor condiții cu privire la care nu se dovedește, în temeiul unor elemente concrete, obiective și verificabile, că sunt necesare în scopul asigurării aplicării corecte și directe a scutirii menționate, precum și al prevenirii unor evaziuni, evitări sau abuzuri (a se vedea prin analogie Hotărârea din 9 decembrie 2010, Repertoire Culinaire, C‑163/09, EU:C:2010:752, punctul 53).
33 Or, din informațiile transmise de instanța de trimitere pare să reiasă că cerința prevăzută de autoritățile fiscale naționale în discuție în cadrul litigiului principal, și anume confirmarea destinației produsului care nu este destinat consumului uman prin clasificarea sa la un alt cod decât poziția 2207 din NC, nu este necesară nici în scopul asigurării aplicării corecte a scutirii prevăzute la articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83, nici al prevenirii unor evaziuni, evitări sau abuzuri, aspect a cărui verificare revine însă instanței de trimitere, pe baza elementelor concrete, obiective și verificabile de care dispune.
34 Ținând seama de ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83 trebuie interpretat în sensul că se opune subordonării scutirii de accize pentru alcoolul etilic denaturat în conformitate cu cerințele oricărui stat membru și care intră în compoziția unor produse care nu sunt destinate consumului uman condiției ca destinația acestor produse să fi fost stabilită prin clasificarea lor la o altă poziție din NC decât poziția 2207, cu excepția cazului în care rezultă din elemente concrete, obiective și verificabile că această condiție este necesară în scopul asigurării aplicării corecte a scutirii menționate, precum și al prevenirii unor evaziuni, evitări sau abuzuri.
Cu privire la a doua întrebare
35 Prin intermediul celei de a doua întrebări, adresată numai în cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă, pentru a refuza beneficiul scutirii în temeiul articolului 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83, autoritățile fiscale trebuie să demonstreze că persoana impozabilă care prelucrează produse care nu sunt destinate consumului uman care conțin alcool etilic supus accizelor știa că acestea erau utilizate pentru consumul uman sau dacă este suficient să stabilească existența unor elemente care să permită să se concluzioneze că ar fi trebuit să aibă cunoștință de această utilizare.
36 Astfel cum este adresată, întrebarea se referă numai la împrejurarea specifică a cunoașterii sau a posibilității cunoașterii de către persoana impozabilă care prelucrează produsele în cauză a unui eventual consum ulterior al acestor produse care nu este conform cu destinația lor inițială. În schimb, aceasta nu evocă împrejurări care țin de cazuri de evaziune, evitare sau abuz care să justifice aplicarea articolului 27 alineatul (5) din Directiva 92/83. Această întrebare se întemeiază, așadar, pe premisa că cunoașterea sau posibilitatea cunoașterii de către persoana impozabilă care prelucrează produsele în cauză a unui eventual consum ulterior al acestor produse care nu este conform cu destinația lor inițială este un motiv suficient ca atare pentru a refuza beneficiul scutirii prevăzute la articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83.
37 În această privință, trebuie amintit, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 23 de mai sus, că alcoolul etilic conținut într‑un produs care nu este destinat consumului uman și care a fost denaturat printr‑o metodă aprobată într‑un stat membru beneficiază de scutirea prevăzută la articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83 (a se vedea Hotărârea din 28 februarie 2019, Bene Factum, C‑567/17, EU:C:2019:158, punctul 21 și jurisprudența citată).
38 În plus, din cuprinsul punctului 25 de mai sus reiese că este contrar Directivei 92/83 să se refuze scutirea unui produs care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 27 alineatul (1) litera (b) din aceasta pentru simplul motiv că destinația sa reală nu corespunde denumirii date de operator (a se vedea Hotărârea din 28 februarie 2019, Bene Factum, C‑567/17, EU:C:2019:158, punctul 22 și jurisprudența citată).
39 Din cele ce precedă rezultă că alcoolul etilic denaturat în conformitate cu cerințele oricărui stat membru, conținut în produse prezentate ca fiind diluanți și, prin urmare, ca fiind produse care nu sunt destinate consumului uman, nu poate fi lipsit de scutirea de acciza armonizată prevăzută la articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83 pentru motivul că aceste produse sunt, cel puțin parțial, utilizate pentru consumul uman (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 februarie 2019, Bene Factum, C‑567/17, EU:C:2019:158, punctul 23).
40 În speță, deși instanța de trimitere arată în esență că împrejurarea că P. a dat dovadă de o lipsă de diligență cu ocazia vânzării produselor pe care le prelucra a putut determina utilizarea acestor produse pentru consumul uman, din cererea de decizie preliminară reiese de asemenea că produsele menționate, vândute de P. sub denumirile „RRK 5” și „RRK 12”, erau vândute ca diluanți. Pe de altă parte, sub rezerva verificării de către instanța de trimitere, nimic nu pare să indice că persoanele care le cumpărau, eventual, pentru consumul uman nu știau că cumpărau produse comercializate ca diluanți.
41 Astfel, măsurile luate de P. în cadrul comercializării produselor în discuție în litigiul principal nu par să fi împiedicat prezentarea acestora ca diluanți care nu sunt destinați consumului uman, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere.
42 Or, sub rezerva cazurilor de evaziune, evitare sau abuz care justifică aplicarea articolului 27 alineatul (5) din Directiva 92/83, eventualele măsuri luate de fabricantul produselor în cauză în ceea ce privește comercializarea lor, atât timp cât nu împiedică prezentarea lor ca produse care nu sunt destinate consumului uman, nu pot priva acest fabricant de beneficiul scutirii prevăzute la alineatul (1) litera (b) al aceluiași articol (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 februarie 2019, Bene Factum, C‑567/17, EU:C:2019:158, punctul 30). Astfel, dispozițiile referitoare la cazurile de evaziune, evitare sau abuz sunt cele care permit să se facă față unor situații în care destinația reală a produselor în cauză diferă de destinația prevăzută a acestora.
43 Rezultă că articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83 trebuie interpretat în sensul că beneficiul scutirii de acciza armonizată pe care o prevede nu poate fi refuzat unei persoane impozabile care prelucrează produse care nu sunt destinate consumului uman care conțin alcool etilic supus accizelor, precum diluanții, pentru simplul motiv că această persoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că produsele menționate erau utilizate pentru consumul uman.
Cu privire la cheltuielile de judecată
44 Întrucât, în privința părților din acțiunea principală, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Tribunalului, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a cincea, judecând în complet de cinci judecători)
declară:
1) Articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice
trebuie interpretat în sensul că
se opune subordonării scutirii de accize pentru alcoolul etilic denaturat în conformitate cu cerințele oricărui stat membru și care intră în compoziția unor produse care nu sunt destinate consumului uman condiției ca destinația acestor produse să fi fost stabilită prin clasificarea lor la o altă poziție din Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun decât poziția 2207, cu excepția cazului în care rezultă din elemente concrete, obiective și verificabile că această condiție este necesară în scopul asigurării aplicării corecte a scutirii menționate, precum și al prevenirii unor evaziuni, evitări sau abuzuri.
2) Articolul 27 alineatul (1) litera (b) din Directiva 92/83
trebuie interpretat în sensul că
beneficiul scutirii de acciza armonizată pe care o prevede nu poate fi refuzat unei persoane impozabile care prelucrează produse care nu sunt destinate consumului uman care conțin alcool etilic supus accizelor, precum diluanții, pentru simplul motiv că această persoană impozabilă știa sau ar fi trebuit să știe că produsele menționate erau utilizate pentru consumul uman.
Sampol Pucurull
Pynnä
Laitenberger
Stancu
Valasidis
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 8 iulie 2026.
Semnături
* Limba de procedură: polona.
Amtliche Sprachfassungen
Diese Entscheidung liegt in folgenden Amtssprachen der Union vor — alle gleichermaßen verbindlich.
ČeštinaΕλληνικάEnglishEspañolFrançaisItalianoNederlandsPolskiPortuguêsRomână