Soiuri de plante – Acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante pentru soiul de cartofi Melrose – Neachitare în termen a taxei anuale – Anularea protecției – Cerere de restitutio in integrum – Competența camerei de recurs – Noțiunea «împrejurările respective» – Condiții de notificare a deciziilor și a comunicărilor OCSP

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șasea) 29 aprilie 2026 ( *1 ) „Soiuri de plante – Acordare a protecției comunitare a soiurilor de plante pentru soiul de cartofi Melrose – Neachitare în termen a taxei anuale – Anularea protecției – Cerere de restitutio in integrum – Competența camerei de recurs – Noțiunea «împrejurările respective» – Condiții de notificare a deciziilor și a comunicărilor OCSP” În cauza T‑573/24, Romagnoli Fratelli SpA, cu sediul în Bologna (Italia), reprezentată de E. Truffo și A. Iurato, avocați, reclamantă, împotriva Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP), reprezentat de M. García‑Moncó Fuente, M. Fortin, A. Christ și A. Pontecorvi, în calitate de agenți, pârât, TRIBUNALUL (Camera a șasea), compus din doamna P. Škvařilová‑Pelzl, președintă, și domnii I. Nõmm (raportor) și D. Kukovec, judecători, grefier: domnul V. Di Bucci, având în vedere faza scrisă a procedurii, în special măsura de organizare a procedurii din 26 noiembrie 2025 și răspunsurile reclamantei și ale OCSP, depuse la grefa Tribunalului la 12 și, respectiv, la 11 decembrie 2025, având în vedere că niciuna dintre părți nu a formulat, în termen de trei săptămâni de la comunicarea terminării fazei scrise a procedurii, o cerere de organizare a unei ședințe și întrucât a decis, în temeiul articolului 106 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii, pronunță prezenta Hotărâre 1 Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, Romagnoli Fratelli SpA, solicită anularea Deciziei camerei de recurs a Oficiului Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) din 3 august 2024 (cauza A001/2023) (denumită în continuare „decizia atacată”). Istoricul litigiului și situația de fapt ulterioară introducerii acțiunii 2 La 10 decembrie 2009, Meranini & C. Srl a depus la OCSP o cerere de protecție comunitară a unui soi de plante, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2100/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de instituire a unui sistem de protecție comunitară a soiurilor de plante (JO 1994, L 227, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 15, p. 197). Această cerere a fost înregistrată cu numărul 2009/2240. 3 Soiul de plante pentru care s‑a solicitat protecția comunitară este soiul de cartofi Melrose, aparținând speciei Solanum tuberosum L. 4 Prin Decizia OCSP din 20 februarie 2012, a fost acordată protecția comunitară soiului de plante în cauză. 5 Începând cu 24 aprilie 2018 și în urma unui transfer al protecției comunitare a soiului de plante în cauză, reclamanta a devenit titulara protecției comunitare a soiului de plante menționat. 6 La 27 octombrie 2021, o notă de debit referitoare la plata taxei anuale pentru protecția comunitară a soiului de plante în cauză a fost emisă și trimisă reclamantei de OCSP prin intermediul spațiului personal al acesteia din urmă, denumit „MyPVR”. 7 Întrucât nota de debit nu a fost plătită în termenul acordat, reclamantei i‑a fost trimisă o solicitare formală la 10 ianuarie 2022, conform articolului 83 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2100/94, prin intermediul spațiului personal MyPVR. În cadrul acestei solicitări, OCSP invita reclamanta să achite suma datorată cu titlu de taxă anuală în termen de o lună pentru a evita anularea protecției comunitare pentru soiul de plante în cauză în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) litera (c) din regulamentul menționat. 8 La 16 februarie 2022, întrucât documentele referitoare la taxa anuală nu au fost descărcate de reclamantă din spațiul personal MyPVR, OCSP i‑a trimis acesteia din urmă o altă solicitare prin e‑mail, fără a prelungi însă termenul de plată. 9 Întrucât taxa anuală nu a fost achitată în termenul acordat, OCSP a anulat protecția comunitară a soiului de plante în cauză printr‑o decizie din 21 martie 2022 (decizie denumită în continuare „decizia din 21 martie 2022”). Decizia referitoare la această anulare a fost notificată reclamantei la 22 martie 2022 și se consideră că a fost notificată la 30 martie 2022. 10 La 6 mai 2022, reclamanta a depus o cerere de restitutio in integrum, în temeiul articolului 80 din Regulamentul nr. 2100/94, în ceea ce privea termenul de plată a taxei anuale menționate anterior. 11 La 6 mai 2022, reclamanta a efectuat plata taxei anuale neplătite până atunci. 12 Printr‑o decizie din 7 noiembrie 2022, OCSP nu a admis cererea de restitutio in integrum a reclamantei (denumită în continuare „decizia din 7 noiembrie 2022”). 13 La 5 ianuarie 2023, reclamanta a introdus o acțiune în anulare la Tribunal, înregistrată cu numărul T‑2/23, împotriva deciziei din 7 noiembrie 2022. 14 La 6 ianuarie 2023, reclamanta a formulat recurs la camera de recurs a OCSP împotriva deciziei din 21 martie 2022 prin care OCSP anulase protecția comunitară a soiului de plante în cauză. 15 Tot la 6 ianuarie 2023, reclamanta a formulat o cerere de restitutio in integrum referitoare la termenul acordat pentru a putea formula un recurs împotriva deciziei din 21 martie 2022, dat fiind că termenul de două luni pentru introducerea unui recurs împotriva acestei decizii în fața camerei de recurs a OCSP, prevăzut la articolul 69 din Regulamentul nr. 2100/94, expirase. 16 Prin Hotărârea din 17 aprilie 2024, Romagnoli Fratelli/OCSP (Melrose) (T‑2/23, EU:T:2024:247), Tribunalul a respins acțiunea împotriva deciziei din 7 noiembrie 2022. La 14 iunie 2024, reclamanta a formulat recurs împotriva acestei hotărâri. 17 La 3 august 2024, camera de recurs a adoptat decizia atacată. În primul rând, aceasta a considerat că recursul împotriva deciziei din 21 martie 2022 era tardiv. Astfel, ea a amintit că se considera că decizia menționată a fost notificată reclamantei la 30 martie 2022, că termenul pentru formularea unui recurs expirase, așadar, la 30 mai 2022 și că recursul fusese introdus la mai mult de șapte luni după expirarea acestuia. În al doilea rând, camera de recurs a OCSP a apreciat că era competentă să se pronunțe ea însăși asupra cererii de restitutio in integrum. În al treilea rând, pe fond, aceasta a respins cererea de restitutio in integrum pentru motivul că reclamanta nu a demonstrat că s‑a confruntat cu împrejurările respective și nici că a depus toate eforturile necesare pentru ca cerințele prevăzute la articolul 80 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94 să fie îndeplinite. În sfârșit, în al patrulea rând, întemeindu‑se pe această respingere, a concluzionat că recursul împotriva deciziei din 21 martie 2022 trebuia respins ca inadmisibil. La 10 septembrie 2024, decizia atacată a fost notificată reclamantei. 18 Prin Hotărârea din 1 august 2025, Romagnoli Fratelli/OCSP (C‑426/24 P, nepublicată, EU:C:2025:619), Curtea a respins recursul împotriva Hotărârii din 17 aprilie 2024, Melrose (T‑2/23, EU:T:2024:247). Concluziile părților 19 Reclamanta solicită în esență Tribunalului: – anularea deciziei atacate; – declararea admisibilității cererii de restitutio in integrum în fața camerei de recurs a OCSP; – restabilirea protecției comunitare a soiului de plante în cauză; – obligarea OCSP la plata cheltuielilor de judecată. 20 OCSP solicită în esență Tribunalului: – respingerea acțiunii ca nefondată; – obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire la admisibilitatea elementelor de probă prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului 21 OCSP solicită în esență să fie declarate inadmisibile o parte din anexa 10, precum și anexele 11-14 și 16-18 la cererea introductivă pentru motivul că acestea nu ar fi fost prezentate de reclamantă în cursul procedurii administrative în fața sa. 22 Trebuie să se constate că anexele 10-14 (cu excepția organigramei reclamantei pentru anul 2022, care figurează pe a patra pagină din anexa 10) și anexele 16-18 la cererea introductivă nu figurează în dosarul procedurii în fața OCSP. 23 În această privință, trebuie amintit că, potrivit jurisprudenței, legalitatea unui act al Uniunii trebuie apreciată în funcție de informațiile de care instituția putea să dispună la momentul la care l‑a adoptat. Așadar, nimeni nu poate invoca în fața instanței Uniunii elemente de fapt care nu au fost invocate în cursul procedurii administrative (Hotărârea din 17 aprilie 2024, Melrose,T‑2/23, EU:T:2024:247, punctul 32; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea din 8 martie 2023, Novasol/ECHA, T‑70/22, nepublicată, EU:T:2023:106, punctul 22). 24 Prin urmare, întrucât anexele menționate la punctul 22 de mai sus au fost prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului, acestea nu pot fi luate în considerare în scopul controlului legalității deciziei atacate și, trebuie, așadar, înlăturate. Cu privire la fond 25 Cu titlu introductiv, trebuie arătat că este cert că recursul formulat în fața camerei de recurs a OCSP împotriva deciziei din 21 martie 2022 a fost introdus la mai mult de șapte luni după expirarea termenului de introducere a recursului. Cererea de restitutio in integrum introdusă de reclamantă la 6 ianuarie 2023 urmărea astfel să o restabilească pe aceasta în drepturile sale de a introduce un recurs împotriva deciziei din 21 martie 2022. 26 În această privință, camera de recurs a OCSP a arătat, la punctele 28 și 29 din decizia atacată, că termenul care expirase și care a condus la cererea de restitutio in integrum era un termen care trebuia respectat în privința sa, iar nu în privința organului de prim grad al OCSP. În consecință, ea a apreciat că recursul împotriva deciziei din 21 martie 2022 și cererea de restitutio in integrum erau indisociabile și că era, așadar, competentă să examineze această cerere. 27 Această concluzie a camerei de recurs a OCSP în ceea ce privește competența sa de a se pronunța asupra cererii de restitutio in integrum, la care subscriu de altfel părțile, trebuie aprobată. 28 În această privință, trebuie amintit că capitolul VI din partea a patra a Regulamentului nr. 2100/94 prevede o serie de „dispoziții privind procedura”. 29 Printre dispozițiile menționate la punctul 28 de mai sus figurează articolul 80 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94. Acesta prevede că, „[d]acă, în pofida tuturor eforturilor depuse în împrejurările respective, solicitantul protecției comunitare a soiurilor de plante sau titularul sau orice altă parte la o procedură inițiată în fața [o]ficiului nu este în măsură să respecte un termen în raport cu [acesta din urmă], acesta este, la cerere, repus în drepturile sale dacă această imposibilitate de a se conforma a avut drept consecință directă pierderea unui drept sau a unui mijloc de recurs, în temeiul dispozițiilor din regulament[ul menționat]”. 30 Trebuie subliniat că, spre deosebire de alte dispoziții care reglementează procedura care figurează în capitolul VI din partea a patra a Regulamentului nr. 2100/94, precum articolul 77 din regulamentul menționat, care disting procedura „în fața [o]ficiului” de cea „în fața camerelor de recurs”, nimic nu indică, la articolul 80 alineatul (1) din acest regulament, că noțiunea de „[o]ficiu” cuprinsă în acesta ar exclude camera de recurs. Astfel, asemenea domeniului de aplicare al articolului 75 din Regulamentul nr. 2100/94, care prevede că „[d]eciziile [o]ficiului sunt motivate”, domeniul de aplicare al articolului 80 alineatul (1) din același regulament poate fi înțeles în sensul că include camera de recurs. 31 Faptul că nicio dispoziție din Regulamentul nr. 2100/94 nu prevede în mod explicit că, atunci când o cerere de restitutio in integrum privește un termen pe care un solicitant nu a fost în măsură să îl respecte în fața camerei de recurs a OCSP, aceasta din urmă este competentă să se pronunțe asupra cererii menționate nu înseamnă că respectiva cameră nu ar dispune de o asemenea competență. 32 Astfel, în primul rând, trebuie subliniat că articolul 35 din Regulamentul nr. 2100/1994, care privește repartizarea internă a competențelor în ceea ce privește deciziile adoptate de OCSP, prevede la alineatul (1) o competență de principiu a președintelui OCSP pentru toate deciziile care nu țin de competența camerelor de recurs și, la alineatul (2), o competență atribuită pentru un comitet. 33 Articolul 81 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94 prevede că, în absența dispozițiilor de procedură din regulamentul menționat sau a dispozițiilor adoptate în temeiul acestuia, OCSP aplică principiile codului de procedură general admise în statele membre. Or, în materie de restitutio in integrum, organul competent să se pronunțe cu privire la cerere este, în principiu și în temeiul principiului paralelismului competențelor, cel care era competent să constate nerespectarea termenului. 34 Coroborarea articolelor 35 și 81 din Regulamentul nr. 2100/1994 poate conduce astfel la recunoașterea faptului că legiuitorul Uniunii a intenționat în mod implicit să permită camerei de recurs a OCSP să examineze o cerere de restitutio in integrum care privește un termen pe care un solicitant nu a fost în măsură să îl respecte în fața sa. 35 În al doilea rând, articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 874/2009 al Comisiei din 17 septembrie 2009 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 2100/94 al Consiliului privind procedura în fața OCSP (JO 2009, L 251, p. 3) prevede, desigur, că comitetele se pronunță asupra problemelor referitoare la restitutio in integrum menționat la articolul 80 din Regulamentul nr. 2100/94. Articolul 7 din Regulamentul nr. 874/2009 prevede însă că examinarea acestor probleme se adaugă deciziilor pe care comitetele le adoptă în temeiul competenței atribuite lor în temeiul articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2100/94. Astfel, interpretat în lumina acestei din urmă dispoziții, articolul 7 din Regulamentul nr. 874/2009 poate fi interpretat în sensul că nu conferă comitetelor competența de a se pronunța asupra problemelor referitoare la restitutio in integrum decât în materiile în care au o competență atribuită în temeiul articolului 35 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2100/94. O asemenea interpretare este conformă cu principiul potrivit căruia un regulament de punere în aplicare trebuie să facă, în măsura posibilului, obiectul unei interpretări conforme cu dispozițiile regulamentului de bază (Hotărârea din 24 iunie 1993, Dr Tretter,C‑90/92, EU:C:1993:264, punctul 11, și Hotărârea din 10 septembrie 1996, Comisia/Germania, C‑61/94, EU:C:1996:313, punctul 52). Or, potrivit unei astfel de interpretări a articolului 7 din Regulamentul nr. 874/2009, problema restitutio in integrum referitoare la un termen pe care un solicitant nu a fost în măsură să îl respecte în fața camerei de recurs a OCSP nu este de competența comitetelor. 36 Trebuie adăugat că rațiunea de a fi a articolului 7 din Regulamentul nr. 874/2009 constă în necesitatea de a identifica, la nivelul OCSP, persoana competentă (și anume președintele sau o persoană aflată sub autoritatea sa) ori comitetul competent să se pronunțe asupra cererii de restitutio in integrum atunci când nerespectarea termenului s‑a produs în fața acestui organ. În schimb, o asemenea identificare în regulamentul menționat nu are nicio utilitate atunci când este vorba despre o cerere de restitutio in integrum referitoare la un termen care nu a fost respectat în fața camerei de recurs a OCSP. Astfel, aceasta din urmă este tocmai singura competentă să soluționeze problema și, prin urmare, nu este necesar să fie identificată în această privință în mod explicit în Regulamentul nr. 2100/94. 37 În al treilea rând, după cum reiese din al douăzeci și șaselea considerent al Regulamentului nr. 2100/94, „obligațiile și competențele [OCSP], inclusiv ale camerelor sale de recurs, privind acordarea, anularea sau verificarea titlurilor de protecție comunitară a soiurilor de plante, precum și publicarea, trebuie să se inspire pe cât posibil din normele stabilite pentru alte sisteme, același lucru fiind valabil pentru structura [o]ficiului și a regulamentului acestuia de procedură, cooperarea cu Comisia și cu statele membre, în special prin intermediul unui consiliu de administrație, participarea oficiilor de examinare la examinarea tehnică și, în plus, măsurile bugetare necesare”. 38 În această privință, camerei de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) i s‑a atribuit competența de a soluționa o cerere de restitutio in integrum atunci când actul neîndeplinit care face obiectul cererii respective privește o cale de atac introdusă tardiv în fața sa. Astfel, Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1) prevede la articolul 104 alineatul (4), intitulat „Restitutio in integrum”, că „[o]rganul care are competența de a statua în ceea ce privește actul neîndeplinit se pronunță asupra cererii”, în conformitate cu principiul paralelismului competențelor amintit la punctul 33 de mai sus. 39 În acest sens, trebuie de asemenea ca, în măsura posibilului, competențele OCSP, inclusiv ale camerelor sale de recurs, să fie interpretate pe baza exemplului normelor sus‑menționate stabilite pentru EUIPO prin Regulamentul 2017/1001, ceea ce conduce de asemenea la concluzia că camera de recurs a OCSP ar trebui să fie competentă să examineze o cerere de restitutio in integrum privind un termen pe care un solicitant nu a fost în măsură să îl respecte în fața sa. 40 Din cuprinsul punctelor 28-39 de mai sus rezultă că camera de recurs a OCSP a considerat în mod întemeiat că era competentă să se pronunțe asupra cererii de restitutio in integrum, care se întemeia pe nerespectarea de către reclamantă a termenului de introducere a recursului în fața sa. 41 Acțiunea se întemeiază pe patru motive, întemeiate, primul, pe o apreciere eronată a existenței unui caz de forță majoră cauzată de pandemia de COVID-19, al doilea, pe o apreciere eronată a existenței unei erori scuzabile, al treilea, pe o interpretare eronată sau imprecisă a elementelor de probă și, al patrulea, pe o încălcare a articolului 65 din Regulamentul nr. 874/2009. 42 Tribunalul consideră oportun să examineze împreună primele trei motive și să efectueze apoi analiza celui de al patrulea motiv. Cu privire la primul, la al doilea și la al treilea motiv, întemeiate pe o apreciere eronată a existenței unui caz de forță majoră cauzată de pandemia de COVID‑19, pe o apreciere eronată a existenței unei erori scuzabile și, respectiv, pe o interpretare eronată sau imprecisă a elementelor de probă 43 Prin intermediul primului, al celui de al doilea și al celui de al treilea motiv, reclamanta reproșează în esență camerei de recurs a OCSP că a ignorat faptul că se confrunta cu un caz de forță majoră cauzat de pandemia de COVID-19. Astfel, aceasta apreciază că respectiva cameră de recurs nu a efectuat o apreciere întemeiată pe fapte, ci s‑a limitat să considere că elementele de probă prezentate nu erau concludente. Or, în primul rând, reclamanta se prevalează de numeroasele absențe din motive medicale ale membrilor personalului său. Aceasta evidențiază în special lipsa unicului angajat însărcinat cu contactele și corespondența cu OCSP. În al doilea rând, aceasta arată că, având în vedere situația sa de întreprindere agricolă de dimensiune medie, orice formă de deficit de personal constituia pentru ea un caz de forță majoră. Adaugă în acest context că obstacole atât financiare, cât și legale au împiedicat‑o să remedieze deficitul de personal. 44 OCSP contestă argumentația invocată în susținerea acestor motive. 45 Potrivit articolului 80 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94, dacă, în pofida tuturor eforturilor depuse în împrejurările respective, solicitantul protecției comunitare a soiurilor de plante sau titularul sau orice altă parte la o procedură inițiată în fața OCSP nu este în măsură să respecte un termen în raport cu acesta din urmă, el este, la cerere, repus în drepturile sale dacă această imposibilitate de a se conforma a avut drept consecință directă pierderea unui drept sau a unui mijloc de recurs, în temeiul dispozițiilor din regulamentul menționat. 46 Din articolul 80 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2100/94 rezultă că restitutio in integrum este supusă îndeplinirii a două condiții cumulative, prima fiind ca persoana în cauză să fi depus toate eforturile necesare în raport cu împrejurările respective și, cea de a doua, ca imposibilitatea de a se conforma a persoanei menționate să fi avut drept consecință directă pierderea unui drept sau a unui mijloc de recurs [a se vedea prin analogie Hotărârea din 15 septembrie 2011, Prinz Sobieski zu Schwarzenberg/OAPI – British‑American Tobacco Polska (Romuald Prinz Sobieski zu Schwarzenberg), T‑271/09, nepublicată, EU:T:2011:478, punctul 53 și jurisprudența citată]. 47 În plus, respectarea termenelor este de ordine publică, iar restitutio in integrum poate afecta securitatea juridică. În consecință, condițiile de aplicare a restitutio in integrum trebuie interpretate în mod strict (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 9 decembrie 2022, AMO Development/EUIPO (Instrumente medicale), T‑311/22, nepublicată, EU:T:2022:822, punctul 20 și jurisprudența citată). 48 În speță, în cadrul celor trei motive invocate în mod cumulativ, reclamanta contestă aprecierea camerei de recurs a OCSP cu privire la prima condiție menționată la punctul 46 de mai sus, în măsura în care această cameră a concluzionat că reclamanta nu dovedise, pe de o parte, că se confrunta cu împrejurările respective și, pe de altă parte, că depusese toate eforturile necesare în aceste împrejurări. 49 În primul rând, trebuie analizat argumentul întemeiat pe absențele membrilor personalului reclamantei care decurg din pandemia de COVID-19. 50 Primo, camera de recurs a apreciat în mod întemeiat că reclamanta nu a prezentat argumente convingătoare care să permită să se considere că absențele în cauză explicau motivul pentru care termenul de introducere a recursului în fața sa nu fusese respectat. 51 Astfel, reclamanta nu contestă că a primit decizia din 21 martie 2022 la data de 30 martie 2022. Prin urmare, îi revenea sarcina de a demonstra în mod concret motivul pentru care nu a fost în măsură să respecte termenul de introducere a recursului care curgea în perioada cuprinsă între 30 martie și 30 mai 2022. 52 Or, reclamanta nu a prezentat niciun element de probă care să demonstreze că absențele din motive medicale ale membrilor personalului său s‑au produs în perioada cuprinsă între 30 martie și 30 mai 2022. 53 Secundo, în ceea ce privește argumentul mai specific întemeiat pe lipsa singurei angajate care ar fi fost însărcinată cu corespondența cu OCSP, mai întâi, din declarația persoanei interesate reiese că perioada de absență care o privea a vizat mai degrabă luna ianuarie 2022. Reclamanta nu a prezentat niciun document care să indice perioada în care această angajată, care ar fi fost însărcinată cu corespondența cu OCSP, ar fi fost absentă și, așadar, incapabilă să îndeplinească sarcinile care i‑ar fi fost încredințate, referitoare la corespondența menționată. 54 Prin urmare, reclamanta nu a prezentat elemente de probă care să permită să se demonstreze că angajata însărcinată cu corespondența cu OCSP a fost absentă în perioada cuprinsă între lunile martie și mai 2022 și că s‑a confruntat astfel cu împrejurări speciale din cauza pandemiei de COVID-19 care îl împiedicau să respecte termenul de introducere a recursului, în fața camerei de recurs a OCSP, împotriva deciziei din 21 martie 2022. 55 În continuare, chiar presupunând că această angajată a fost absentă în perioada cuprinsă între 30 martie și 30 mai 2022, reclamanta nu a prezentat niciun element care să permită să se justifice că angajata respectivă nu putea fi înlocuită. 56 În sfârșit, este necesar să se constate că reclamanta nu a explicat motivele pentru care nu fuseseră aplicate alte soluții posibile pentru a suplini absența angajatei sale care ar fi fost responsabilă de corespondența cu OCSP. De exemplu, chiar dacă lipsa acestei angajate ar fi fost dovedită, ceea ce nu este cazul în speță, reclamanta nu a explicat și nici nu a susținut în niciun mod cu elemente de probă ce a împiedicat‑o să transmită sarcinile angajatei respective și datele de acces care să îi permită accesul la spațiul personal MyPVR unui alt membru al personalului său pentru perioada în cauză. 57 În această privință, Tribunalul a statuat deja că, presupunând că este dovedită, indisponibilitatea unei persoane în cadrul unei societăți, chiar dacă aceasta era însărcinată cu corespondența cu o instituție, nu poate fi considerată o împrejurare străină reclamantului [a se vedea în acest sens Ordonanța din 24 martie 2022, Cheers Interactive (India)/EUIPO – Furrion Property (Reprezentarea a trei benzi negre orizontale), T‑544/21, nepublicată, EU:T:2022:202, punctul 36]. 58 Tertio, în ceea ce privește argumentul întemeiat pe atacul cibernetic suferit de o societate parteneră, a cărui victimă colaterală ar fi fost reclamanta, reclamanta nu a indicat și nici, a fortiori, nu a demonstrat în ce mod un atac cibernetic intervenit la sfârșitul lunii decembrie 2021 și care a făcut obiectul unei plângeri adresate procurorului Republicii în Italia la 7 ianuarie 2022 putea justifica nerespectarea unui termen care expira cinci luni mai târziu, cu atât mai mult cu cât nu se contestă că reclamanta a primit decizia din 21 martie 2022 la 30 martie 2022. 59 Quarto, trebuie respins argumentul reclamantei potrivit căruia în esență OCSP nu ar fi informat‑o în mod corespunzător cu privire la normele aplicabile și la posibilitățile de a introduce un recurs. Mai întâi, în decizia din 21 martie 2022, OCSP a atras în mod clar atenția reclamantei asupra posibilității de a formula un recurs împotriva acestei decizii în termen de două luni de la intrarea sa în vigoare. 60 În continuare, astfel cum subliniază foarte corect OCSP, reclamanta a fost informată în mod clar, printr‑un e‑mail din partea sa din 5 mai 2022, cu privire la posibilitatea de a formula un recurs și la condițiile pentru a face acest lucru. OCSP a precizat chiar condițiile care trebuie îndeplinite pentru a introduce atât o acțiune în anulare, cât și o cerere de restitutio in integrum. 61 În sfârșit, nicio prevedere nu impune OCSP obligația de a informa o parte cu privire la procedurile pe care le are la dispoziție și nici, cu atât mai mult, de a recomanda părții respective să urmeze vreo cale procedurală [a se vedea prin analogie Hotărârea din 4 mai 2018, Skyleader/EUIPO – Sky International (SKYLEADER), T‑34/17, nepublicată, EU:T:2018:256, punctul 43]. 62 În al doilea rând, reclamanta arată fără succes că, ținând seama de dimensiunea sa medie, nu dispunea de suficiente mijloace financiare pentru a angaja personal suplimentar în vederea înlocuirii personalului aflat în concediu medical. Tot fără succes invocă obstacole legale care ar fi împiedicat‑o să recruteze personal. 63 Astfel, primo, argumentația vagă a reclamantei echivalează cu a considera că orice formă de deficit de personal pentru o întreprindere agricolă de dimensiune medie ar trebui considerată un caz de forță majoră. 64 Un asemenea raționament nu poate fi suficient pentru a demonstra în mod concret că sunt îndeplinite condițiile de aplicare a restitutio in integrum și că OCSP a săvârșit o eroare de apreciere în această privință. După cum s‑a subliniat la punctul 47 de mai sus, trebuie amintit că aceste condiții trebuie interpretate în mod strict. 65 Secundo, argumentul potrivit căruia recurenta ar fi fost împiedicată din punct de vedere legal să recruteze personal ca urmare a legislației italiene este invocat pentru prima dată în fața Tribunalului. 66 Or, legalitatea deciziei atacate trebuie apreciată de instanța Uniunii în funcție de elementele de care OCSP putea dispune la momentul la care a adoptat‑o (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 septembrie 2025, AQ/ECHA, T‑1101/23, nepublicată, EU:T:2025:894, punctul 33). 67 În plus, actul legislativ pe care reclamanta își întemeiază raționamentul nu a fost anexat la cererea introductivă. Cererea respectivă nu menționează o dispoziție a acestei legislații decât în mod vag și fără a o contextualiza și nu conține astfel nicio explicație concretă care să permită să se determine dacă și în ce mod legislația în discuție și‑ar fi găsit efectiv aplicarea în speță. 68 În consecință, după ce a luat în considerare elementele de fapt care îi fuseseră furnizate la momentul cererii de restitutio in integrum, OCSP a concluzionat în mod întemeiat că reclamanta nu dovedise că se confruntase cu împrejurări speciale și nici că depusese toate eforturile necesare având în vedere aceste elemente. 69 Rezultă că primele trei motive trebuie respinse ca nefondate. Cu privire la al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 65 din Regulamentul nr. 874/2009 70 Prin intermediul celui de al patrulea motiv, în primul rând, reclamanta susține că nu a primit solicitarea trimisă de OCSP la 10 ianuarie 2022 cu privire la taxa anuală neplătită. Ea reproșează acestuia din urmă că a încălcat articolul 65 din Regulamentul nr. 874/2009, întrucât nu a făcut dovada notificării efective și a primirii acestei solicitări. În al doilea rând, ea contestă în esență considerarea spațiului personal MyPVR drept o cale oficială de notificare a documentelor sau a deciziilor în sensul Regulamentului nr. 2100/94 și al Regulamentului nr. 874/2009 și, în consecință, repune în discuție aplicabilitatea condițiilor generale referitoare la utilizarea sistemelor electronice de comunicații provenite de la OCSP și destinate acestuia din urmă (denumite în continuare „condițiile generale ale MyPVR”), astfel cum sunt definite în Decizia din 20 decembrie 2016 a președintelui OCSP. 71 OCSP contestă argumentația invocată în susținerea acestui motiv. 72 În prealabil, trebuie subliniat că argumentele invocate în susținerea celui de al patrulea motiv sunt în esență identice cu cele prezentate în cadrul celui de al doilea motiv invocat în cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 17 aprilie 2024, Melrose (T‑2/23, EU:T:2024:247), care a fost confirmată în recurs prin Hotărârea din 1 august 2025, Romagnoli Fratelli/OCSP (C‑426/24 P, nepublicată, EU:C:2025:619). Este necesar să li se ofere același răspuns. 73 În primul rând, spațiul personal MyPVR constituie o cale oficială de notificare validă pentru nota de debit din 27 octombrie 2021 și pentru solicitarea din 10 ianuarie 2022 (Hotărârea din 17 aprilie 2024, Melrose, T‑2/23, EU:T:2024:247, punctele 52-65). 74 Astfel, potrivit articolului 79 din Regulamentul nr. 2100/94, OCSP notifică din oficiu toate deciziile și citațiile, precum și notificările și comunicările care implică un termen sau a căror notificare este impusă de alte dispoziții ale regulamentului menționat sau de alte dispoziții adoptate în temeiul regulamentului menționat sau la ordinul președintelui OCSP. Notificarea poate fi făcută prin intermediul oficiilor competente pentru soiuri ale statelor membre. 75 Trebuie arătat că în speță, dat fiind că atât nota de debit din 27 octombrie 2021, cât și solicitarea din 10 ianuarie 2022 au stabilit un termen care trebuia respectat de reclamantă, este necesar ca acestea să fie considerate drept „notificări [sau] comunicări care implică un termen” în sensul articolului 79 din Regulamentul nr. 2100/94. 76 Potrivit articolului 64 alineatul (4) din Regulamentul nr. 874/2009, documentele sau copiile acestora care se referă la acțiuni pentru care notificările sunt prevăzute la articolul 79 din Regulamentul nr. 2100/94 se notifică prin mijloace electronice care se stabilesc de către președintele OCSP sau pe cale poștală, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. 77 Din modul de redactare a articolului 64 alineatul (4) din Regulamentul nr. 874/2009 reiese că, pe de o parte, comunicările și notificările OCSP care implică un termen în sensul articolului 79 din Regulamentul nr. 2100/94 pot fi notificate prin mijloace electronice și că, pe de altă parte, modalitățile notificării menționate prin mijloace electronice sunt stabilite de președintele OCSP. 78 În conformitate cu articolul 64 alineatul (4) din Regulamentul nr. 874/2009, la 20 decembrie 2016, președintele OCSP a adoptat o decizie privind comunicațiile electronice provenite de la OCSP și destinate acestuia din urmă. 79 Articolul 3 primul paragraf din Decizia din 20 decembrie 2016 a președintelui OCSP prevede că OCSP va pune la dispoziție o platformă de comunicare electronică pe site‑ul său internet www.cpvo.europa.eu, care va permite utilizatorilor să primească, să vizualizeze, să imprime și să înregistreze toate documentele și notificările disponibile prin mijloace electronice transmise de OCSP, precum și răspunsul la notificările și la cererile de dosar și la alte documente. Acest spațiu de comunicare electronică (sau „Spațiu personal”) este un sistem restrâns și va fi numit „MyPVR”. 80 Articolul 3 al patrulea paragraf din decizia din 20 decembrie 2016 a președintelui OCSP prevede că, odată finalizată dezvoltarea sa, MyPVR va propune posibilitatea de a primi prin mijloace electronice toate comunicările provenite de la OCSP. Dacă utilizatorul alege această opțiune, OCSP va trimite toate notificările sub formă electronică prin intermediul acestui spațiu personal, în afară de cazul unei imposibilități tehnice. 81 Potrivit articolului 4 primul paragraf din Decizia din 20 decembrie 2016 a președintelui OCSP, de îndată ce utilizatorul activează opțiunea de a comunica cu OCSP prin mijloace electronice, toate notificările oficiale ale OCSP disponibile în format electronic îi sunt transmise prin intermediul MyPVR. Documentele care conțin acte pentru care articolul 79 din Regulamentul nr. 2100/94 prevede o notificare din oficiu sunt notificate prin intermediul MyPVR. 82 Potrivit articolului 6 din Decizia din 20 decembrie 2016 a președintelui OCSP, „condițiile generale de utilizare care figurează pe site‑ul internet al [OCSP] referitoare la comunicațiile electronice provenite de la [OCSP] și destinate acestuia din urmă, efectuate prin intermediul MyPVR, vor preciza mai detaliat demersurile electronice, condițiile aferente acestora și modalitățile tehnice aplicabile notificărilor și/sau comunicațiilor electronice provenite de la [OCSP] și destinate acestuia din urmă, precum și angajamentele de utilizare la care trebuie să subscrie utilizatorii”. 83 Din articolul 3 primul și al patrulea paragraf și din articolul 4 primul paragraf din Decizia din 20 decembrie 2016 a președintelui OCSP, menționate la punctele 79-81 de mai sus, reiese că toate comunicările și notificările, inclusiv cele care intră sub incidența articolului 79 din Regulamentul nr. 2100/94, pot fi efectuate prin intermediul spațiului personal MyPVR, cu condiția ca utilizatorul să fi activat opțiunea care permite OCSP să comunice cu el prin mijloace electronice. 84 În plus, articolul 6 din decizia din 20 decembrie 2016 a președintelui OCSP, menționată la punctul 82 de mai sus, prevede că condițiile generale ale MyPVR vor preciza mai detaliat demersurile electronice, condițiile aferente acestora și modalitățile tehnice aplicabile notificărilor și/sau comunicațiilor electronice provenite de la OCSP. În consecință, nici aplicabilitatea acestor condiții generale nu poate fi repusă în discuție. 85 Pe de altă parte, punctul 4 litera (b) din versiunea 3.0 a condițiilor generale ale MyPVR reafirmă că, atunci când utilizatorul a optat pentru comunicarea electronică, OCSP îi notifică în mod valabil deciziile, comunicările și celelalte documente prin mijloace electronice prin intermediul spațiului personal, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește imposibil din motive tehnice sau în cazul în care anumite funcționalități ale spațiului respectiv sunt în curs de dezvoltare. În aceste ipoteze, comunicațiile electronice prin e‑mail sau prin orice alt mijloc de comunicare valabil pot fi admise ca mijloc de notificare autorizat. 86 În consecință, critica referitoare în esență la nelegalitatea spațiului personal MyPVR ca una dintre căile de notificare oficiale nu poate fi admisă. 87 Cu toate acestea, din articolul 3 al patrulea paragraf și din articolul 4 primul paragraf din Decizia din 20 decembrie 2016 a președintelui OCSP, precum și din cuprinsul punctului 4 litera (b) din versiunea 3.0 a condițiilor generale ale MyPVR reiese că utilizarea MyPVR drept cale oficială de notificare este supusă condiției ca utilizatorul să fi activat opțiunea care permite OCSP să comunice cu acesta prin mijloace electronice. 88 În această privință, trebuie să se observe că reclamanta nu contestă că a optat pentru comunicarea pe cale electronică prin intermediul MyPVR, în sensul dispozițiilor menționate la punctul 87 de mai sus, și că acceptase versiunea 3.0 a condițiilor generale ale MyPVR, confirmând astfel decizia sa de a opta pentru comunicarea pe cale electronică. 89 Potrivit punctului 2 din versiunea 3.0 a condițiilor generale ale MyPVR, utilizatorii se angajează să utilizeze spațiul personal pentru a primi printre altele notificări și documente transmise de OCSP. Comunicațiile electronice prin e‑mail nu pot fi admise ca mijloc de comunicare autorizat decât în cazurile în care platforma nu ar fi adecvată. În plus, punctul 2 al doilea paragraf din versiunea 3.0 a condițiilor generale ale MyPVR prevede că, utilizând spațiul personal, utilizatorul se angajează să respecte obligațiile prevăzute la punctul 2 primul paragraf din respectivele condiții generale. 90 Prin urmare, nu există nicio îndoială că, utilizând spațiul personal și acceptând condițiile generale ale MyPVR, reclamanta a acceptat să primească comunicări și notificări din partea OCSP prin intermediul spațiului personal MyPVR. 91 Având în vedere ceea ce precedă, este necesar să se respingă critica referitoare la nelegalitatea MyPVR drept cale de notificare oficială în ceea ce o privește pe reclamantă. 92 În al doilea rând, în ceea ce privește critica întemeiată pe pretinsa încălcare a articolului 65 din Regulamentul nr. 874/2009 în măsura în care OCSP nu a făcut dovada notificării efective și a primirii solicitării trimise la 10 ianuarie 2022, aceasta trebuie respinsă pentru aceleași motive precum cele care figurează în Hotărârea din 17 aprilie 2024, Melrose (T‑2/23, EU:T:2024:247, punctele 71-77). 93 Astfel, trebuie subliniat că solicitarea din 10 ianuarie 2022 a fost trimisă prin intermediul MyPVR. Prin urmare, articolul 65 din Regulamentul nr. 874/2009, referitor la notificările pe cale poștală, nu se poate aplica în speță. În această privință, trebuie să se facă trimitere la articolul 64a din Regulamentul nr. 874/2009, referitor la notificările prin mijloace electronice sau prin alte mijloace tehnice. 94 Articolul 64a alineatul (1) din Regulamentul nr. 874/2009 prevede că notificarea prin mijloace electronice se efectuează prin transmiterea unei copii digitale a documentului de notificat. Notificarea este considerată a fi avut loc la data la care comunicarea a fost primită de destinatar. Președintele OCSP stabilește detaliile privind notificarea prin mijloace electronice. Potrivit articolului 64a alineatul (3) din același regulament, președintele OCSP stabilește detaliile privind notificarea prin orice alte mijloace tehnice de comunicare. 95 Astfel cum s‑a constatat deja la punctele 88-90 de mai sus, reclamanta nu contestă că a acceptat să primească comunicările și notificările OCSP prin intermediul MyPVR. În acest sens, trebuie amintit de asemenea că, potrivit articolului 4 primul paragraf din Decizia din 20 decembrie 2016 a președintelui OCSP, de îndată ce utilizatorul a activat opțiunea de a comunica cu OCSP prin mijloace electronice, toate notificările oficiale ale OCSP disponibile în format electronic, inclusiv documentele care conțin acte pentru care este prevăzută o notificare în temeiul articolului 79 din Regulamentul nr. 2100/94, îi sunt notificate prin intermediul MyPVR. Prin urmare, MyPVR ar trebui considerată singura cale oficială de comunicare a notificărilor oficiale, inclusiv cele prevăzute la articolul 79 din Regulamentul nr. 2100/94. 96 În consecință, în temeiul articolului 4 primul paragraf din Decizia din 20 decembrie 2016 a președintelui OCSP, OCSP a notificat reclamantei prin intermediul MyPVR, în primul rând, la 27 octombrie 2021, o notă de debit privind plata taxei anuale, urmată, la 28 octombrie 2021, de un e‑mail automat și, în al doilea rând, la 10 ianuarie 2022, solicitarea în cauză prin care o invita să achite taxa neplătită în conformitate cu articolul 83 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2100/94, urmată, la 11 ianuarie 2022, de un e‑mail automat. 97 În ceea ce privește notificarea efectivă a solicitării din 10 ianuarie 2022, articolul 4 al patrulea paragraf din Decizia din 20 decembrie 2016 a președintelui OCSP precizează că se consideră că o decizie sau orice alt document a fost notificat la expirarea celei de a șaptea zile care urmează celei în cursul căreia a fost trimis un mesaj electronic utilizatorului pentru a‑l avertiza că OCSP a încărcat în spațiul personal copia digitală a deciziei sau a documentului. În speță, rezultă că trebuie să se considere că solicitarea din 10 ianuarie 2022 a fost notificată la 18 ianuarie 2022, și anume la șapte zile după 11 ianuarie 2022, data trimiterii e‑mailului automat prin care reclamanta era informată cu privire la încărcarea documentului în cauză în spațiul personal MyPVR. 98 În plus, conform articolului 4 al cincilea paragraf din Decizia din 20 decembrie 2016 a președintelui OCSP, în cazul în care un utilizator nu reușește să consulte o decizie sau orice alt document, îi revine obligația de a informa fără întârziere OCSP cu privire la aceasta. Trebuie să se constate că în speță reclamanta nu a informat OCSP cu privire la vreo problemă de acces la documentele în cauză. 99 În consecință, nu se poate reproșa OCSP că nu a notificat solicitarea din 10 ianuarie 2022. În lipsa unei probe contrare din partea reclamantei, se consideră că solicitarea în cauză a fost primită de aceasta din urmă la 18 ianuarie 2022. Prin urmare, și această critică trebuie respinsă ca fiind nefondată. 100 În lumina celor de mai sus, este necesar să se respingă al patrulea motiv și, în consecință, acțiunea în totalitate ca nefondate, fără a fi necesară pronunțarea nici cu privire la cel de al doilea capăt de cerere al reclamantei, prin care se solicită în esență ca Tribunalul să admită cererea de restitutio in integrum examinată de camera de recurs, nici cu privire la al treilea capăt de cerere al reclamantei, prin care se solicită ca Tribunalul să restabilească protecția comunitară a soiului de plante în cauză. Cu privire la cheltuielile de judecată 101 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. 102 Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu concluziile OCSP. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL (Camera a șasea) declară și hotărăște: 1) Respinge acțiunea. 2) Obligă Romagnoli Fratelli SpA la plata cheltuielilor de judecată. Škvařilová‑Pelzl Nõmm Kukovec Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 29 aprilie 2026. Semnături ( *1 ) Limba de procedură: engleza.