Trimitere preliminară – Fiscalitate – Sistemul comun al TVA‑ului – Locul unei achiziții intracomunitare de bunuri – Articolele 40 și 41 din Directiva 2006/112/CE – Persoană obligată la plata TVA‑ului – Articolul 203 din Directiva 2006/112 – Principiul neutralității fiscale – Principiul proporționalității – Achiziții intracomunitare efectuate sub un număr de identificare în scopuri de TVA emis de statul membru de proveniență a bunurilor – Menționarea eronată a TVA‑ului pe facturile aferente livrărilor intracomunitare corespunzătoare

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de trimiteri preliminare) 25 februarie 2026 ( *1 ) „Trimitere preliminară – Fiscalitate – Sistemul comun al TVA‑ului – Locul unei achiziții intracomunitare de bunuri – Articolele 40 și 41 din Directiva 2006/112/CE – Persoană obligată la plata TVA‑ului – Articolul 203 din Directiva 2006/112 – Principiul neutralității fiscale – Principiul proporționalității – Achiziții intracomunitare efectuate sub un număr de identificare în scopuri de TVA emis de statul membru de proveniență a bunurilor – Menționarea eronată a TVA‑ului pe facturile aferente livrărilor intracomunitare corespunzătoare” În cauza T‑638/24, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Verwaltungsgerichtshof (Curtea Administrativă, Austria), prin decizia din 23 octombrie 2024, primită de Curte la 22 noiembrie 2024, în procedura Finanzamt Österreich împotriva D GmbH, TRIBUNALUL (Camera de trimiteri preliminare), compus, la momentul deliberării, din domnul S. Papasavvas, președinte, doamna N. Półtorak, și domnii M. Sampol Pucurull, D. Petrlík (raportor) și W. Valasidis, judecători, avocat general: domnul J. Martín y Pérez de Nanclares, grefier: domnul V. Di Bucci, având în vedere transmiterea cererii preliminare de către Curte Tribunalului la 10 decembrie 2024, în temeiul articolului 50b al treilea paragraf din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene, având în vedere domeniul prevăzut la articolul 50b primul paragraf litera (a) din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și lipsa unei chestiuni independente de interpretare în sensul articolului 50b al doilea paragraf din statutul menționat, având în vedere faza scrisă a procedurii, luând în considerare observațiile prezentate: – pentru guvernul austriac, de A. Posch. J. Schmoll și F. Koppensteiner, în calitate de agenți; – pentru Comisia Europeană, de P. Carlin și L. Hohenecker, în calitate de agenți, după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 29 octombrie 2025, pronunță prezenta Hotărâre 1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 40, 41 și 203 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO 2006, L 347, p. 1, Ediție specială, 9/vol. 03, p. 7, denumită în continuare „Directiva TVA”), precum și a principiilor neutralității taxei pe valoarea adăugată (TVA) și proporționalității. 2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Finanzamt Österreich (administrația fiscală din Austria, denumită în continuare „administrația fiscală”), pe de o parte, și D GmbH, pe de altă parte, în legătură cu stabilirea TVA‑ului datorat de această societate pentru exercițiile fiscale 2011-2015. Cadrul juridic Dreptul Uniunii 3 Articolul 2 alineatul (1) din Directiva TVA prevede: „Următoarele operațiuni sunt supuse TVA: […] (b) achiziția intracomunitară de bunuri efectuată cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de către: (i) o persoană impozabilă care acționează ca atare […]; […]” 4 Articolul 20 primul paragraf din Directiva TVA are următorul cuprins: „«Achiziție intracomunitară de bunuri» înseamnă obținerea dreptului de a dispune, ca și un proprietar, de bunuri mobile corporale expediate sau transportate către persoana care achiziționează aceste bunuri, de către furnizor, sau de către persoana care achiziționează bunurile sau în numele acestora, într‑un alt stat membru decât cel in care a început expedierea sau transportul bunurilor.” 5 Articolul 40 din Directiva TVA prevede: „Locul unei achiziții intracomunitare de bunuri este considerat a fi locul unde se încheie expedierea sau transportul bunurilor către persoana care le achiziționează.” 6 Articolul 41 din Directiva TVA are următorul cuprins: „Fără să aducă atingere articolului 40, locul unei achiziții intracomunitare de bunuri menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i) este considerat a fi situat pe teritoriul statului membru care a emis numărul de identificare în scopuri de TVA sub care a efectuat achiziția persoana care a achiziționat bunurile, cu excepția cazului în care persoana care achiziționează bunurile dovedește că achiziția a fost supusă TVA în conformitate cu articolul 40. În cazul în care achiziția este supusă TVA în conformitate cu primul paragraf, ulterior în temeiul articolului 40 achiziția fiind supusă TVA în statul membru în care se încheie transportul sau expediția bunurilor, baza de impozitare se reduce în mod corespunzător în statul membru care a emis numărul de identificare în scopuri de TVA sub care a efectuat achiziția persoana care a achiziționat bunurile.” 7 Articolul 138 alineatul (1) din Directiva TVA, înainte de adoptarea Directivei (UE) 2018/1910 a Consiliului din 4 decembrie 2018 (JO 2018, L 311, p. 39), prevedea următoarele: „Statele membre scutesc livrarea de bunuri expediate sau transportate către o destinație aflată în afara teritoriului lor respectiv, dar în cadrul [Uniunii Europene], de către vânzător sau persoana care achiziționează bunurile sau în numele acestora, pentru o altă persoană impozabilă […] care acționează ca atare într‑un alt stat membru decât cel în care începe expedierea sau transportul bunurilor.” 8 Articolul 203 din Directiva TVA prevede: „TVA este datorată de orice persoană ce menționează această taxă pe o factură.” Dreptul austriac 9 Articolul 11 alineatul (12) din Umsatzsteuergesetz 1994 (Legea din 1994 privind impozitul pe cifra de afaceri) din 23 august 1994 (BGBl. 663/1994, denumită în continuare „UStG 1994”), prevede următoarele: „În cazul în care întreprinzătorul a menționat separat, într‑o factură aferentă unei livrări sau unei alte prestații, un cuantum al taxei pe care, în temeiul prezentei legi federale, nu îl datorează pentru operațiune, acesta datorează respectivul cuantum pe baza facturii, dacă nu a rectificat‑o în mod corespunzător în privința destinatarului livrării sau a beneficiarului celeilalte prestații. […]” 10 Articolul 3 alineatul (8) din anexa la UStG 1994, care conține dispoziții referitoare la piața internă, prevede: „Achiziția intracomunitară este considerată ca fiind efectuată pe teritoriul statului membru în care se încheie expedierea sau transportul bunului. În cazul în care persoana care achiziționează bunurile utilizează în raporturile cu furnizorul un număr de înregistrare în scopuri de TVA atribuit de un alt stat membru, achiziția este considerată ca fiind efectuată pe teritoriul acestui stat până când persoana care achiziționează bunurile face dovada că achiziția a fost supusă TVA-ului în statul membru menționat în prima teză. […]” Litigiul principal și întrebările preliminare 11 D este o societate cu răspundere limitată de drept austriac. Aceasta a achiziționat bunuri de la furnizori stabiliți în Austria (denumiți în continuare „furnizorii”), care i‑au fost livrate din acest stat membru în alte state membre. În cadrul acestor achiziții, ea le‑a comunicat furnizorilor numărul său austriac de identificare în scopuri de TVA. Furnizorii i‑au adresat facturi aferente livrării bunurilor respective, pe care era menționat TVA‑ul austriac. În scopul declarațiilor sale fiscale, D a considerat, pe de o parte, că acest TVA era deductibil și, pe de altă parte, că achizițiile în cauză nu erau achiziții intracomunitare impozabile în Austria. 12 În cadrul unui control fiscal al societății D, administrația fiscală a emis în privința acesteia decizii de impunere privind TVA‑ul pentru exercițiile fiscale 2011-2015, care includ operațiunile menționate la punctul 11 de mai sus. Administrația a considerat că aceste operațiuni constituiau achiziții intracomunitare de bunuri în sensul articolului 20 primul paragraf din Directiva TVA. Ea a constatat că, în scopul operațiunilor menționate, D utilizase numărul său austriac de identificare în scopuri de TVA și că această societate nu demonstrase că aceste achiziții fuseseră supuse TVA‑ului în statul membru în care s‑a încheiat expedierea sau transportul bunurilor. Prin urmare, achizițiile respective ar fi impozabile în Austria, conform articolului 3 alineatul (8) din anexa la UStG 1994 privind dispoziții referitoare la piața internă, care transpune articolul 41 din Directiva TVA. Pe de altă parte, administrația fiscală a considerat că livrările intracomunitare corespunzătoare erau scutite de TVA și că, prin urmare, furnizorii au facturat în mod eronat taxa pentru aceste livrări. În temeiul articolului 11 alineatul (12) din UstG 1994, care transpune articolul 203 din Directiva TVA, furnizorii ar fi totuși obligați la plata acesteia. În această privință, administrația fiscală i‑a refuzat societății D deducerea în amonte a TVA‑ului menționat pe facturile în cauză. 13 La 24 noiembrie 2020, Bundesfinanzgericht (Tribunalul Fiscal Federal, Austria) a respins acțiunea introdusă de societatea D împotriva deciziilor de impunere menționate la punctul 12 de mai sus. 14 Sesizată cu un recurs formulat de societatea D, Verwaltungsgerichtshof (Curtea Administrativă, Austria), care este instanța de trimitere, a anulat decizia Bundesfinanzgericht (Tribunalul Fiscal Federal) din 24 noiembrie 2020 și i‑a trimis cauza spre rejudecare, considerând că operațiunile în cauză nu erau impozabile în temeiul articolului 3 alineatul (8) din anexa la UStG 1994 care conține dispoziții referitoare la piața internă. 15 Printr‑o decizie din 18 octombrie 2022, Bundesfinanzgericht (Tribunalul Fiscal Federal) a admis acțiunea societății D și a statuat, făcând trimitere la Hotărârea din 7 iulie 2022, Dyrektor Izby Skarbowej w W. (Calificare eronată a unor operațiuni în lanț) (C‑696/20, EU:C:2022:528), că D nu efectuase achiziții intracomunitare în Austria prin simplul fapt al utilizării numărului său austriac de identificare în scopuri de TVA pentru operațiunile în cauză. 16 Administrația fiscală a declarat recurs la instanța de trimitere. Aceasta din urmă ridică problema interpretării articolelor 40, 41 și 203 din Directiva TVA, precum și a principiilor neutralității TVA‑ului și proporționalității. Aceasta se întreabă dacă aceste articole și principii se opun impozitării în Austria a achizițiilor intracomunitare în cauză în temeiul normei prevăzute la articolul 3 alineatul (8) din anexa la UStG 1994 care conține dispoziții referitoare la piața internă, atunci când în acest stat membru există o datorie fiscală aferentă livrărilor intracomunitare corespunzătoare, ca urmare a menționării eronate a TVA‑ului pe facturi, în temeiul articolului 11 alineatul (12) din UStG 1994, care transpune articolul 203 din această directivă. 17 În această privință, instanța de trimitere are îndoieli cu privire la posibilitatea de a transpune în cauza principală soluția adoptată în Hotărârea din 7 iulie 2022, Dyrektor Izby Skarbowej w W. (Calificare eronată a unor operațiuni în lanț) (C‑696/20, EU:C:2022:528). Spre deosebire de cauza în care s‑a pronunțat acea hotărâre, TVA‑ul aferent livrărilor care i‑au fost efectuate societății D ar fi datorat nu pentru că administrația fiscală considera aceste livrări ca nefiind scutite, ci ca urmare a menționării eronate a TVA‑ului austriac pe facturile în cauză. În plus, această datorie fiscală nu ar fi definitivă, întrucât articolul 11 alineatul (12) din UStG 1994 le‑ar permite furnizorilor să rectifice oricând facturile eronate, chiar dacă pentru anul emiterii facturilor a intervenit prescripția. 18 În aceste condiții, Verwaltungsgerichtshof (Curtea Administrativă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare: „1) Articolele 40, 41 și 203 din [Directiva TVA], precum și principiile proporționalității și neutralității se opun aplicării unei prevederi naționale – articolul 3 alineatul (8) a doua teză [din anexa la UStG 1994 care conține dispoziții referitoare la piața internă] – potrivit căreia se consideră că achiziția este efectuată pe teritoriul statului membru care a emis numărul de înregistrare în scopuri de TVA folosit de persoana care achiziționează bunurile până când această persoană dovedește că achiziția a fost impozitată în statul membru în care se găsește bunul la încheierea transportului sau a expediției, atunci când achiziția intracomunitară rezultă dintr‑o livrare intracomunitară care a fost considerată scutită în Austria, însă din cauza menționării pe factură a TVA‑ului austriac pentru această livrare există o obligație fiscală născută ca urmare a emiterii facturii? 2) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare: eliminarea, determinată de rectificarea ulterioară a facturii de către emitent, a TVA‑ului menționat în mod eronat pe factura aferentă livrării intracomunitare face să existe o achiziție intracomunitară în sensul articolului 41 din Directiva TVA, iar în cazul unui răspuns afirmativ, care este momentul în care se consideră că a avut loc această achiziție intracomunitară?” Cu privire la întrebările preliminare Cu privire la prima întrebare 19 Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolele 40, 41 și 203 din Directiva TVA, precum și principiile neutralității TVA‑ului și proporționalității trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării unei reglementări naționale care supune TVA‑ului o achiziție intracomunitară în statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor pentru motivul că persoana care a achiziționat bunurile a efectuat această achiziție sub numărul de identificare în scopuri de TVA emis de acest stat membru, atunci când o asemenea achiziție rezultă dintr‑o livrare intracomunitară scutită de TVA pentru care există o datorie fiscală în acest stat membru, în temeiul normei prevăzute de articolul 203 din directiva menționată, ca urmare a facturării, în mod eronat, a TVA‑ului pentru această livrare. 20 Cu titlu introductiv, trebuie amintit că achizițiile intracomunitare de bunuri sunt, în principiu, operațiuni supuse TVA‑ului, conform articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva TVA. 21 Potrivit articolului 40 din Directiva TVA, locul unei achiziții intracomunitare de bunuri este considerat a fi în statul membru în care se încheie expedierea sau transportul bunurilor către persoana care le achiziționează (denumit în continuare „statul membru de sosire”). 22 Cu toate acestea, în cazul în care persoana care a achiziționat bunurile efectuează achiziția intracomunitară sub un număr de identificare în scopuri de TVA emis de un alt stat membru decât statul membru de sosire (denumit în continuare „statul membru de identificare”), locul acestei achiziții este considerat, în conformitate cu articolul 41 primul paragraf din Directiva TVA, a fi situat pe teritoriul statului membru de identificare, cu excepția cazului în care persoana care achiziționează bunurile dovedește că achiziția respectivă a fost supusă TVA‑ului în statul membru de sosire. 23 În împrejurările din cauza principală – care sunt anterioare introducerii articolului 138 alineatul (1) litera (b) din Directiva TVA prin Directiva 2018/1910 – articolul 41 primul paragraf din Directiva TVA are vocația de a se aplica și în cazul în care statul membru care se întemeiază pe această dispoziție pentru a supune TVA‑ului o achiziție intracomunitară de bunuri, în calitate de stat membru de identificare, este statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor (denumit în continuare „statul membru de plecare”) [Hotărârea din 7 iulie 2022, Dyrektor Izby Skarbowej w W. (Calificare eronată a unor operațiuni în lanț),C‑696/20, EU:C:2022:528, punctul 43]. 24 Trebuie de asemenea amintit, în ceea ce privește contextul în care se înscrie articolul 41 din Directiva TVA, că, în temeiul regimului general al acestei directive, o achiziție intracomunitară impozitată în statul membru de sosire sau în statul membru de identificare are drept corolar o livrare intracomunitară scutită în statul membru de plecare, în temeiul articolului 138 din Directiva TVA [a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 iulie 2022, Dyrektor Izby Skarbowej w W. (Calificare eronată a unor operațiuni în lanț),C‑696/20, EU:C:2022:528, punctul 51]. Scutirea unei livrări intracomunitare corelative unei achiziții intracomunitare permite evitarea dublei impuneri și, prin urmare, a încălcării principiului neutralității fiscale inerent sistemului comun de TVA (Hotărârea din 27 septembrie 2007, Teleos ș.a.,C‑409/04, EU:C:2007:548, punctul 25). 25 În plus, norma prevăzută la articolul 41 din Directiva TVA urmărește, pe de o parte, să garanteze că o achiziție intracomunitară determinată este supusă taxei. Pe de altă parte, aceasta are ca obiectiv să evite dubla impunere pentru aceeași achiziție [a se vedea Hotărârea din 7 iulie 2022, Dyrektor Izby Skarbowej w W. (Calificare eronată a unor operațiuni în lanț),C‑696/20, EU:C:2022:528, punctul 41 și jurisprudența citată]. 26 În speță, din decizia de trimitere reiese că administrația fiscală a tratat livrările intracomunitare în discuție în litigiul principal drept operațiuni scutite de TVA. Totuși, această administrație a aplicat acestor livrări norma prevăzută de articolul 203 din Directiva TVA, pentru motivul că facturile referitoare la acestea menționau, în mod eronat, TVA‑ul. 27 Cu privire la acest aspect, din articolul 203 din Directiva TVA reiese că TVA‑ul este datorat de orice persoană care menționează această taxă pe o factură. 28 O asemenea persoană datorează TVA‑ul menționat pe o factură în mod independent de orice obligație de a‑l plăti ca urmare a unei operațiuni supuse TVA‑ului (a se vedea Hotărârea din 11 aprilie 2013, Rusedespred,C‑138/12, EU:C:2013:233, punctul 23 și jurisprudența citată). 29 Astfel, articolul 203 din Directiva TVA urmărește eliminarea riscului de pierdere a unor venituri fiscale care poate fi generat de dreptul de deducere prevăzut de această directivă. Prin urmare, această dispoziție are vocație să se aplice atunci când TVA‑ul a fost facturat în mod eronat și există un risc de pierdere a unor venituri fiscale din cauza faptului că destinatarul facturii în discuție este susceptibil să invoce dreptul său de deducere a unui asemenea TVA [Hotărârea din 8 decembrie 2022, Finanzamt Österreich (TVA facturat în mod eronat consumatorilor finali),C‑378/21, EU:C:2022:968, punctele 20 și 21]. 30 În schimb, articolul 203 din Directiva TVA nu acoperă situațiile în care TVA‑ul menționat pe factură este corect, în sensul că corespunde unei operațiuni efectiv impozabile în temeiul unei alte dispoziții a acestei directive [a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 decembrie 2022, Finanzamt Österreich (TVA facturat în mod eronat consumatorilor finali),C‑378/21, EU:C:2022:968, punctele 22 și 23]. 31 Reiese din cele de mai sus că articolele 41 și 203 din Directiva TVA au fiecare condiții de aplicare distincte și urmăresc o finalitate proprie. Astfel, în măsura în care condițiile de aplicare ale acestora sunt îndeplinite, niciun element din cuprinsul acestor dispoziții nu se opune aplicării lor concomitente unei achiziții intracomunitare și, respectiv, ca urmare a unei mențiuni eronate a TVA‑ului pe o factură, unei livrări intracomunitare scutite. De asemenea niciun element din cuprinsul celorlalte dispoziții ale Directivei TVA nu se opune unei asemenea aplicări concomitente a articolelor 41 și 203 din această directivă. 32 În ceea ce privește principiile neutralității TVA‑ului și proporționalității, trebuie amintit că măsurile adoptate de statele membre în vederea colectării corecte a taxei și a prevenirii evaziunii fiscale nu trebuie, în conformitate cu principiul proporționalității, să depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor astfel urmărite și nu pot, așadar, să fie utilizate în așa fel încât să pună în discuție neutralitatea TVA‑ului, care constituie un principiu fundamental al sistemului comun al TVA‑ului instituit de dreptul Uniunii în materie [a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 iulie 2022, Dyrektor Izby Skarbowej w W. (Calificare eronată a unor operațiuni în lanț),C‑696/20, EU:C:2022:528, punctul 54]. 33 Principiul neutralității TVA‑ului urmărește să degreveze în întregime persoana impozabilă de sarcina TVA‑ului în cadrul activităților sale economice. Sistemul comun al TVA‑ului garantează astfel perfecta neutralitate în ceea ce privește sarcina fiscală corespunzătoare tuturor activităților economice, indiferent de finalitatea sau de rezultatele acestora, cu condiția ca activitățile menționate să fie, în principiu, ele însele supuse TVA‑ului (Hotărârea din 2 iulie 2020, Terracult,C‑835/18, EU:C:2020:520, punctul 25). 34 În această privință, este adevărat că destinatarul unei facturi pe care este menționat în mod eronat TVA‑ul nu beneficiază de un drept de deducere a acestei taxe, care este datorată în temeiul articolului 203 din Directiva TVA, întrucât dreptul de deducere a TVA‑ului facturat este, ca regulă generală, legat de realizarea efectivă a unei operațiuni impozabile, în timp ce TVA‑ul este datorat în temeiul acestei dispoziții independent de o astfel de operațiune (a se vedea în acest sens Hotărârea din 31 ianuarie 2013, Stroy trans,C‑642/11, EU:C:2013:54, punctul 30 și jurisprudența citată). 35 Cu toate acestea, TVA‑ul datorat în temeiul articolului 203 din Directiva TVA poate fi regularizat, având în vedere finalitatea acestei dispoziții, descrisă la punctul 29 de mai sus, deoarece, pentru a asigura neutralitatea TVA‑ului, revine statelor membre sarcina de a prevedea, în ordinea lor juridică internă, posibilitatea regularizării oricărei taxe facturate fără a fi datorată, cu condiția ca emitentul facturii să demonstreze buna sa credință sau atunci când acesta a eliminat complet, în timp util, riscul de pierdere a unor venituri fiscale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 mai 2019, EN.SA.,C‑712/17, EU:C:2019:374, punctul 33 și jurisprudența citată). 36 Respectarea principiului neutralității TVA‑ului este asigurată printre altele de un sistem în care, pe de o parte, furnizorul care a plătit în mod eronat TVA‑ul autorităților fiscale poate solicita restituirea acestuia și, pe de altă parte, persoana care a achiziționat bunurile poate exercita o acțiune de drept civil în restituirea plății nedatorate împotriva acestui furnizor care ar fi omis să îi returneze TVA‑ul restituit, întrucât acest sistem îi permite persoanei care a achiziționat bunurile, care a suportat sarcina TVA‑ului facturat în mod eronat, să obțină restituirea sumelor plătite fără să fie datorate. Dacă restituirea TVA‑ului devine imposibilă sau excesiv de dificilă, în special în caz de insolvabilitate a furnizorului, principiile neutralității TVA‑ului și efectivității impun ca statele membre să prevadă instrumentele necesare pentru a‑i permite persoanei care a achiziționat bunurile să recupereze TVA‑ul facturat și plătit fără să fie datorat, printre altele adresând cererea sa de restituire direct administrației fiscale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 octombrie 2022, HUMDA,C‑397/21, EU:C:2022:790, punctele 21 și 22 și jurisprudența citată). 37 În această privință, instanța de trimitere a arătat de altfel că dreptul austriac permite regularizarea TVA‑ului facturat fără să fie datorat prin rectificarea facturilor eronate și că o astfel de rectificare poate fi efectuată oricând, chiar dacă pentru anul emiterii facturii a intervenit prescripția. 38 În aceste condiții, impozitarea achizițiilor intracomunitare în statul membru de identificare conform articolului 41 din Directiva TVA, în ipoteza în care livrările intracomunitare corespunzătoare sunt scutite de TVA și în care există, în același stat membru, o datorie fiscală aferentă acestor livrări în temeiul normei prevăzute la articolul 203 din această directivă nu este contrară principiilor neutralității TVA‑ului și proporționalității. 39 În consecință, într‑o situație precum cea din cauza principală, în care statul membru de identificare corespunde statului membru de plecare, aplicarea normei prevăzute la articolul 203 din Directiva TVA livrărilor intracomunitare scutite de TVA în statul membru de plecare nu se opune impozitării achizițiilor intracomunitare corespunzătoare, în același stat membru, conform articolului 41 din această directivă. 40 Concluzia enunțată la punctul 39 de mai sus nu este pusă sub semnul întrebării de Hotărârea din 7 iulie 2022, Dyrektor Izby Skarbowej w W. (Calificare eronată a unor operațiuni în lanț) (C‑696/20, EU:C:2022:528, punctul 55), în care Curtea a statuat că aplicarea normei prevăzute la articolul 41 din Directiva TVA în statul membru de identificare pentru o achiziție intracomunitară de bunuri ce rezultă dintr‑o livrare intracomunitară de bunuri care a fost considerată, în acest stat membru, ca nefiind scutită determină o impozitare suplimentară care nu este conformă cu principiile proporționalității și neutralității fiscale. 41 Astfel, după cum reiese în special din cuprinsul punctelor 49, 52 și 53 din Hotărârea din 7 iulie 2022, Dyrektor Izby Skarbowej w W. (Calificare eronată a unor operațiuni în lanț) (C‑696/20, EU:C:2022:528), concluzia la care a ajuns Curtea în acea hotărâre s‑a întemeiat pe constatarea instanței de trimitere potrivit căreia, pe de o parte, livrarea intracomunitară în discuție în litigiul principal fusese tratată definitiv de administrația fiscală națională ca operațiune supusă TVA‑ului – iar nu ca operațiune scutită de această taxă în conformitate cu articolul 138 din Directiva TVA – și, pe de altă parte, persoana impozabilă nu putuse deduce TVA‑ul achitat în amonte aferent acestei livrări. În această privință, Curtea a arătat printre altele că, în absența unei scutiri a livrării intracomunitare în statul membru de plecare, nu poate exista riscul de evaziune fiscală, astfel încât supunerea acestei operațiuni taxei în acest stat membru, în temeiul normei prevăzute la articolul 41 din Directiva TVA, este contrară obiectivelor urmărite de această dispoziție, amintite la punctul 25 de mai sus. 42 În schimb, în cauza principală, TVA‑ul aferent livrărilor intracomunitare în discuție nu este datorat ca urmare a faptului că această livrare nu este scutită, ci în temeiul normei prevăzute la articolul 203 din Directiva TVA. 43 Or, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 54 din concluzii, nașterea unei datorii fiscale în temeiul articolului 203 din Directiva TVA, al cărei debitor este furnizorul unor livrări intracomunitare care a facturat, în mod eronat, TVA‑ul, nu echivalează cu supunerea acestor livrări TVA‑ului. Astfel, după cum s‑a amintit la punctul 34 de mai sus, datoria fiscală prevăzută la articolul 203 din această directivă nu ia naștere ca urmare a unei operațiuni supuse TVA‑ului, ci pentru simplul motiv că TVA‑ul este menționat pe factura în cauză. 44 În plus, în Hotărârea din 7 iulie 2022, Dyrektor Izby Skarbowej w W. (Calificare eronată a unor operațiuni în lanț) (C‑696/20, EU:C:2022:528), livrarea intracomunitară în discuție în litigiul principal fusese tratată definitiv de administrația fiscală în cauză ca operațiune supusă TVA‑ului, în timp ce, în situația vizată de prezenta întrebare preliminară, datoria fiscală născută în temeiul articolului 203 din Directiva TVA poate fi, în principiu, regularizată. 45 Având în vedere cele ce precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolele 40, 41 și 203 din Directiva TVA, precum și principiile neutralității TVA‑ului și proporționalității trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării unei reglementări naționale care supune TVA‑ului o achiziție intracomunitară în statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor pentru motivul că persoana care a achiziționat bunurile a efectuat această achiziție sub numărul de identificare în scopuri de TVA emis de acest stat membru, atunci când o astfel de achiziție rezultă dintr‑o livrare intracomunitară scutită de TVA pentru care există o datorie fiscală în acest stat membru în temeiul normei prevăzute la articolul 203 din directiva menționată, ca urmare a facturării, în mod eronat, a TVA‑ului pentru această livrare. Cu privire la a doua întrebare 46 Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se examineze cea de a doua întrebare. Cu privire la cheltuielile de judecată 47 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Tribunalului, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL (Camera de trimiteri preliminare) declară: Articolele 40, 41 și 203 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, precum și principiile neutralității taxei pe valoarea adăugată (TVA) și proporționalității trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării unei reglementări naționale care supune TVA‑ului o achiziție intracomunitară în statul membru în care a început expedierea sau transportul bunurilor pentru motivul că persoana care a achiziționat bunurile a efectuat această achiziție sub numărul de identificare în scopuri de TVA emis de acest stat membru, atunci când o astfel de achiziție rezultă dintr‑o livrare intracomunitară scutită de TVA pentru care există o datorie fiscală în acest stat membru în temeiul normei prevăzute la articolul 203 din directiva menționată, ca urmare a facturării, în mod eronat, a TVA‑ului pentru această livrare. Papasavvas Półtorak Sampol Pucurull Petrlík Valasidis Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 25 februarie 2026. Semnături ( *1 ) Limba de procedură: germana.