Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană – Marca figurativă CMS Italy – Mărci internaționale figurative anterioare care reprezintă o felină în salt spre stânga – Motiv relativ de refuz – Atingere adusă renumelui – Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Intensitatea renumelui – Obligația EUIPO de a lua în considerare în mod explicit ipoteza cea mai favorabilă părții care pierde în fața sa – Obligația de diligență

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șasea) 22 octombrie 2025 ( *1 ) „Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană – Marca figurativă CMS Italy – Mărci internaționale figurative anterioare care reprezintă o felină în salt spre stânga – Motiv relativ de refuz – Atingere adusă renumelui – Articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Intensitatea renumelui – Obligația EUIPO de a lua în considerare în mod explicit ipoteza cea mai favorabilă părții care pierde în fața sa – Obligația de diligență” În cauza T‑491/24, Puma SE, cu sediul în Herzogenaurach (Germania), reprezentată de M. Schunke și P. Trieb, avocați, reclamantă împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de J. Ivanauskas și V. Ruzek, în calitate de agenți, pârât, cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO fiind CMS Costruzione macchine speciali SpA, cu sediul în Alonte (Italia), TRIBUNALUL (Camera a șasea), compus, la deliberări, din doamnele M. J. Costeira, președintă, și M. Kancheva (raportoare) și domnul P. Zilgalvis, judecători, grefier: domnul G. Mitrev, administrator, având în vedere faza scrisă a procedurii, având în vedere întrebările scrise adresate de Tribunal reclamantei și EUIPO și răspunsurile acestora din urmă depuse la grefa Tribunalului la 14 și, respectiv, la 21 mai 2025, în urma ședinței din 19 iunie 2025, pronunță prezenta Hotărâre 1 Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, Puma SE, solicită anularea Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 4 iulie 2024 (cauza R 2215/2019‑5) (denumită în continuare „decizia atacată”). Istoricul litigiului 2 La 21 decembrie 2012, cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, CMS Costruzione macchine speciali SpA, a desemnat Uniunea Europeană, cu o dată de prioritate la 14 decembrie 2012, în cadrul cererii de protecție a înregistrării internaționale nr. 1150538. 3 Marca pentru care a avut loc această desemnare este marca figurativă următoare: 4 Marca solicitată desemna produsele și serviciile care fac parte din clasele 7, 11 și 37 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și care corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri: – clasa 7: „Aparate și mașini‑unelte industriale pentru fabricarea schimbătoarelor de căldură de toate tipurile”; – clasa 11: „Sisteme și echipamente de încălzire, de aer condiționat, de refrigerare, de schimbare a căldurii, de ventilare, de producere a aburului, de uscare”; – clasa 37: „Instalarea, întreținerea și repararea sistemelor, echipamentelor și mașinilor‑unelte industriale pentru fabricarea schimbătoarelor de căldură de toate tipurile.” 5 La 21 noiembrie 2013, reclamanta a formulat opoziție, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), la înregistrarea mărcii solicitate pentru produsele și serviciile menționate la punctul 4 de mai sus. 6 Opoziția se întemeia în special pe următoarele mărci anterioare (denumite în continuare „mărcile anterioare”): – marca internațională figurativă reprodusă mai jos, înregistrată la 17 iunie 1992 sub numărul 593987 (denumită în continuare „marca anterioară nr. 1”) și reînnoită în mod corespunzător, care produce efecte în Benelux, în Bulgaria, în Republica Cehă, în Estonia, în Grecia, în Spania, în Franța, în Croația, în Italia, în Cipru, în Letonia, în Lituania, în Ungaria, în Austria, în Polonia, în Portugalia, în România, în Slovenia, în Slovacia, în Finlanda și în Regatul Unit și care desemnează printre altele următoarele produse din clasele 18, 25 și 28: – clasa 18: „Produse din piele și/sau din imitație de piele (cuprinse în această clasă); genți de mână și alte tocuri neadaptate produselor pe care sunt destinate să le conțină, precum și articole mici din piele, în special punguțe, portofele, tocuri pentru chei; genți de mână, mape pentru documente, saci de depozitare și de provizii, genți școlare și ghiozdane, rucsacuri pentru camping, rucsacuri, săculețe, genți pentru meciuri, genți de transport și de depozitare și genți de voiaj din piele și din imitație de piele, din materiale sintetice, din aliaje metalice și din materiale textile; truse de voiaj (marochinărie); banduliere (curele); piei de animale; geamantane și valize; umbrele, parasolare și bastoane; bice, articole de șelărie”; – clasa 25: „Articole de îmbrăcăminte și încălțăminte, articole pentru acoperirea capului; părți și componente de încălțăminte, tălpi, tălpi false și platforme pentru înălțime, tocuri, carâmbi de cizme; antiderapante pentru încălțăminte, crampoane și țepi; întărituri, buzunare confecționate pentru articole de îmbrăcăminte, articole de corsetărie; cizme, șoșoni, saboți și papuci; articole finite de încălțăminte, încălțăminte pentru oraș, pentru sport, pentru timp liber, pentru antrenament, pentru jogging, pentru gimnastică, pentru baie și fiziologică (cuprinse în această clasă), pantofi de tenis; jambiere și ghetre, jambiere și ghetre din piele, colanți, benzi pentru gambă, ghetre pentru pantofi; ținute de antrenament, șorturi și bluze de gimnastică, șorturi și bluze de fotbal, cămăși și șorturi de tenis, articole de îmbrăcăminte și ținute de baie și de plajă, indispensabili, slipuri de baie și costume de baie, inclusiv ansambluri din două piese, articole de îmbrăcăminte și ținute de sport și pentru timp liber (inclusiv articole de îmbrăcăminte și ținute tricotate și din jerseu), de asemenea pentru antrenament fizic, jogging sau curse de anduranță și gimnastică, șorturi și pantaloni de sport, bluze, pulovere, tricouri, jachete, articole de îmbrăcăminte și ținute de tenis și de schi; treninguri și ținute pentru timp liber, treninguri și ținute pentru orice moment, ciorapi (tricotați sau croșetați), șosete de fotbal, mănuși, inclusiv mănuși din piele, de asemenea din imitație de piele sau din piele sintetică, căști și șepci, benzi pentru păr, benzi pentru frunte și benzi care absorb transpirația, eșarfe, baticuri, șaluri, fulare; curele, hanorace și parka, scurte și impermeabile, paltoane, bluze, jachete și sacouri, fuste, pantaloni și pantaloni scurți, pulovere și ansambluri alcătuite din mai multe articole de îmbrăcăminte și din haine de corp; lenjerie de corp”; – clasa 28: „Jocuri, jucării, inclusiv încălțăminte în miniatură și mingi în miniatură (ca jucării); aparate și mașini pentru antrenament fizic, pentru gimnastică și pentru sport (cuprinse în această clasă); echipamente de schi, de tenis și de pescuit; schiuri, legături pentru schiuri, bețe de schiuri; canturi de schiuri, piei pentru schiuri; mingi și baloane pentru jocuri, inclusiv mingi și baloane pentru sport și pentru jocuri; haltere, bile, discuri, sulițe de aruncat; rachete de tenis, rachete de ping‑pong sau de tenis de masă, de badminton și de squash, bâte de crichet, bastoane și crose de golf și de hochei; mingi de tenis și fluturași; patine cu rotile și patine, încălțăminte pentru seturi pentru patinaj pe rotile, de asemenea cu tălpi duble; mese pentru tenis de masă; bastoane de gimnastică, inele pentru sport, plase pentru sport, plase pentru porți și plase pentru mingi; mănuși de sport (accesorii pentru jocuri); păpuși, îmbrăcăminte pentru păpuși, încălțăminte pentru păpuși, șepci și căști pentru păpuși, curele pentru păpuși, șorțuri pentru păpuși; genunchiere, cotiere, glezniere și jambiere pentru sport; decorațiuni pentru pomi de Crăciun”; – marca internațională figurativă reprodusă mai jos, înregistrată la 30 septembrie 1983 sub numărul 480105 (denumită în continuare „marca anterioară nr. 2”) și reînnoită în mod corespunzător, care produce efecte în Benelux, în Republica Cehă, în Franța, în Croația, în Italia, în Ungaria, în Austria, în Portugalia, în România, în Slovenia și în Slovacia și care desemnează următoarele produse din clasele 18, 25 și 28: – clasa 18: „Genți cu bandulieră și genți de voiaj, geamantane și valize, în special pentru aparate și îmbrăcăminte de sport”; – clasa 25: „Îmbrăcăminte, cizme, pantofi și papuci”; – clasa 28: „Jocuri, jucării; aparate pentru exerciții fizice, aparate de gimnastică și de sport (necuprinse în alte clase), inclusiv mingi de sport”. 7 Motivul invocat în susținerea opoziției era cel menționat la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009. Opoziția, îndreptată împotriva tuturor produselor și serviciilor vizate la punctul 4 de mai sus, era întemeiată pe toate produsele acoperite de marca anterioară nr. 2 și pe o parte dintre produsele acoperite de marca anterioară nr. 1, și anume cele din clasele 18, 25 și 28. Un renume a fost revendicat pentru toate produsele pe care se întemeia opoziția și pentru toate țările în care mărcile anterioare beneficiau de protecție. Optsprezece documente, inclusiv decizii anterioare ale diviziei de opoziție, au fost prezentate în anexa la opoziție pentru a dovedi acest renume. 8 Prin decizia din 28 noiembrie 2014, divizia de opoziție a respins opoziția pentru motivul că nu fusese dovedit renumele mărcilor anterioare. 9 La 26 ianuarie 2015, reclamanta a formulat o cale de atac la EUIPO împotriva deciziei diviziei de opoziție. Aceasta a prezentat, pentru prima dată în fața camerei de recurs, trei CD‑uri de anexe care conțineau 12 documente sau grupuri de documente pentru a dovedi renumele mărcilor anterioare. 10 Prin Decizia din 29 ianuarie 2016 (denumită în continuare „prima decizie”), Camera a doua de recurs a EUIPO a respins calea de atac pentru motivul că reclamanta nu făcuse dovada renumelui mărcilor anterioare. 11 Prin Ordonanța din 22 mai 2019, Puma/EUIPO – CMS (CMS Italy) (T‑161/16, EU:T:2019:350), Tribunalul a anulat prima decizie. Ținând seama de concluziile desprinse din Hotărârea din 28 iunie 2018, EUIPO/Puma (C‑564/16 P, EU:C:2018:509), cu privire la o altă cerere de înregistrare a unei mărci, Tribunalul a considerat, pe de o parte, că în mod eronat camera de recurs nu a ținut seama de deciziile anterioare ale EUIPO prezentate de reclamantă în fața diviziei de opoziție pentru a dovedi renumele mărcilor anterioare invocate și, pe de altă parte, că aceasta a înlăturat în mod eronat, pentru motivul inadmisibilității lor, elementele de probă prezentate în cadrul procedurii căii de atac. 12 Prin Decizia din 24 septembrie 2020 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a respins din nou calea de atac a reclamantei împotriva deciziei diviziei de opoziție prin care se respingea opoziția. 13 Prin Hotărârea din 5 octombrie 2022, Puma/EUIPO – CMS (CMS Italy) (T‑711/20, nepublicată, denumită în continuare hotărârea de anulare, EU:T:2022:604), Tribunalul a anulat a doua decizie. După ce a confirmat compararea mărcilor în conflict (hotărârea de anulare, punctele 33-80), Tribunalul a constatat că în mod eronat camera de recurs a considerat că nu era necesar să se examineze opoziția întemeiată pe marca anterioară nr. 2 pentru simplul motiv că aceasta prezenta un grad mai redus de similitudine cu marca solicitată în raport cu marca anterioară nr. 1. În această privință, Tribunalul a subliniat că gradul de similitudine între semne nu constituie decât unul dintre factorii pertinenți pentru aprecierea existenței unei legături în temeiul articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 și că, în consecință, gradul mai redus de similitudine a mărcii anterioare nr. 2 ar putea fi compensat în special printr‑un grad mai ridicat de renume (hotărârea de anulare, punctele 97-112). În plus, în ceea ce privește marca anterioară nr. 1, Tribunalul a constatat că în mod eronat camera de recurs a considerat că nu era necesar să reexamineze dovezile privind renumele care fuseseră prezentate în fața diviziei de opoziție, altele decât deciziile anterioare ale diviziei de opoziție (hotărârea de anulare, punctele 114-136). În consecință, Tribunalul a anulat a doua decizie în ceea ce privește opoziția întemeiată pe mărcile anterioare nr. 1 și nr. 2, în lipsa unei aprecieri globale a existenței și a intensității renumelui acestor mărci (hotărârea de anulare, punctele 137-144). 14 Prin decizia atacată, Camera a cincea de recurs a respins din nou calea de atac formulată de reclamantă. În primul rând, după ce a arătat că era obligată să efectueze o nouă apreciere globală a existenței și a intensității renumelui mărcilor anterioare, aceasta a decis să accepte elementele de probă suplimentare prezentate în cadrul procedurii căii de atac și a considerat că, în hotărârea de anulare, Tribunalul confirmase compararea mărcilor în conflict. În al doilea rând, după ce a apreciat ansamblul elementelor de probă privind renumele mărcilor anterioare, inclusiv deciziile anterioare ale diviziei de opoziție și probele suplimentare prezentate în fața sa, camera de recurs a constatat că examinarea comună a elementelor de probă prezentate de reclamantă arăta „cel puțin” un grad mediu de renume al mărcilor anterioare pentru încălțămintea de sport și îmbrăcămintea de sport, cel puțin în Germania, în Italia, în Spania, în Regatul Unit și în Republica Cehă. În al treilea rând, aceasta a respins opoziția pentru motivul că nu fusese demonstrată existența unei legături între mărcile în conflict, în pofida gradului de renume „cel puțin” mediu al mărcilor anterioare. În al patrulea rând, „[d]in motive de exhaustivitate”, aceasta a respins de asemenea opoziția pentru motivul că reclamanta nu demonstrase că celelalte condiții, și anume profitul necuvenit obținut din caracterul distinctiv sau din renumele mărcilor anterioare sau atingerea adusă caracterului distinctiv sau renumelui acestora, erau îndeplinite. Concluziile părților 15 Reclamanta solicită Tribunalului: – anularea deciziei atacate; – obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente procedurii desfășurate în fața camerei de recurs. 16 EUIPO solicită Tribunalului: – respingerea acțiunii; – obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cazul convocării la o ședință. În drept 17 În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă în esență un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009. Acest motiv unic cuprinde în esență patru aspecte referitoare, în primul rând, la similitudinea mărcilor în conflict, în al doilea rând, la intensitatea renumelui mărcilor anterioare, în al treilea rând, la existența unei legături între mărcile în conflict și, în al patrulea rând, la existența unei atingeri aduse renumelui mărcilor anterioare. 18 Potrivit articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, „[l]a opoziția titularului unei mărci anterioare în înțelesul alineatului (2), se respinge înregistrarea mărcii solicitate în cazul în care este identică sau similară cu marca anterioară și în cazul în care este destinată să fie înregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt similare celor pentru care este înregistrată marca anterioară, atunci când, în cazul unei mărci [a Uniunii Europene] anterioare, aceasta este de notorietate în cadrul [Uniunii] și, în cazul unei mărci naționale anterioare, este de notorietate în respectivul stat membru și în cazul în care utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate ar genera un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau în cazul în care ar aduce atingere acestora”. 19 Protecția extinsă acordată mărcii anterioare înregistrate de articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 presupune întrunirea următoarelor trei condiții: în primul rând, identitatea sau similitudinea mărcilor în conflict, în al doilea rând, existența unui renume al mărcii anterioare invocate în susținerea opoziției și, în al treilea rând, existența unui risc ca utilizarea fără un motiv întemeiat a mărcii solicitate să genereze un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii anterioare sau să aducă atingere acestora. Întrucât aceste condiții sunt cumulative, lipsa uneia dintre ele este suficientă pentru a face inaplicabilă prevederea amintită (a se vedea hotărârea de anulare, punctul 31 și jurisprudența citată). 20 În speță, Tribunalul consideră oportun să examineze de la bun început al doilea aspect al motivului unic, referitor la intensitatea renumelui mărcilor anterioare. 21 Prin intermediul celui de al doilea aspect al motivului unic, reclamanta contestă aprecierea camerei de recurs potrivit căreia intensitatea renumelui mărcilor anterioare este cel puțin medie. Acest aspect cuprinde în esență trei critici. Prin intermediul primei obiecții, reclamanta reproșează camerei de recurs că nu a ținut seama de importanța fundamentală a gradului de renume al mărcilor anterioare pentru aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009. Lipsa unui răspuns din partea camerei de recurs cu privire la gradul acestui renume ar fi „contrară legii”. Prin intermediul celei de a doua critici, ea susține că mărcile anterioare se bucură în realitate de un grad de renume foarte ridicat care ar fi demonstrat de numărul mare de elemente de probă prezentate. Prin intermediul celei de a treia obiecții, ea reproșează camerei de recurs că nu a recunoscut că mărcile anterioare aveau un caracter distinctiv ridicat pentru motivul că caracterul lor distinctiv intrinsec normal sau mediu ar crește considerabil prin utilizarea lor extensivă. 22 EUIPO contestă argumentele reclamantei. Acesta recalifică prima obiecție a reclamantei în sensul că camera de recurs ar fi trebuit să stabilească gradul exact de renume de care se bucură mărcile anterioare. Acesta arată că, deși existența unui renume al mărcilor anterioare constituie o condiție prealabilă necesară pentru aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, nu este totuși necesar să se stabilească gradul specific al acestui renume în toate cazurile. Prin urmare, această apreciere în temeiul acestui articol ar trebui să poată fi efectuată pe baza celui mai scăzut nivel de renume posibil (și anume „cel puțin”), a celui mai înalt nivel de renume (și anume „cel mult”, „în cel mai bun caz”) sau chiar a unui anumit renume. Prin urmare, acesta apreciază că, în speță, prin faptul că a concluzionat că mărcile anterioare se bucură de „cel puțin un grad mediu de renume” pentru încălțăminte de sport și îmbrăcăminte de sport, care constituie două categorii distincte de produse, camera de recurs nu a săvârșit nicio eroare de apreciere. 23 La punctele 44-61 din decizia atacată, camera de recurs a apreciat în mod corespunzător ansamblul elementelor de probă privind renumele mărcilor anterioare, inclusiv deciziile anterioare ale diviziei de opoziție. În special, camera de recurs a apreciat că anexele care i‑au fost prezentate arătau că reclamanta a depus eforturi de marketing considerabile de‑a lungul anilor și a sponsorizat în special diverși sportivi și echipe sportive. Astfel, numeroase documente conțineau fotografii ale unor sportivi cunoscuți care purtau îmbrăcăminte de sport și încălțăminte de sport pe care figurau mărcile anterioare (sau una dintre ele). 24 La punctul 62 din decizia atacată, camera de recurs a constatat că examinarea comună a elementelor de probă prezentate de reclamantă arăta „cel puțin un grad mediu de renume” al mărcilor anterioare pentru încălțămintea de sport și îmbrăcămintea de sport. Potrivit acesteia, luate în ansamblu, documentele nu erau suficiente pentru a dovedi un renume pentru alte produse, dat fiind că acestea nu demonstrau o cunoaștere suficientă a mărcii în rândul publicului relevant, ceea ce ar fi putut fi dovedit prin studii de piață. În total, elementele de probă prezentate arătau că mărcile anterioare făceau obiectul unei utilizări intensive și de lungă durată și beneficiau de un grad „cel puțin mediu de renume” pentru încălțămintea de sport și pentru îmbrăcămintea de sport. La punctul 63 din decizia menționată, camera de recurs a concluzionat că, în ansamblu, elementele de probă prezentate de reclamantă arătau „cel puțin un nivel mediu de renume” al mărcilor anterioare, cel puțin în Germania, în Italia, în Spania, în Regatul Unit și în Republica Cehă. 25 Potrivit unei jurisprudențe constante, o marcă se bucură de renume în sensul dreptului Uniunii atunci când este cunoscută de o parte semnificativă a publicului vizat de produsele sau de serviciile acoperite de ea, într‑o parte substanțială a teritoriului relevant. Existența renumelui trebuie să fie apreciată ținând cont de toți factorii pertinenți ai speței, și anume în special cota de piață deținută de marcă, intensitatea, întinderea geografică și durata utilizării acestei mărci, precum și importanța investițiilor realizate de întreprindere pentru a o promova (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 iunie 2018, EUIPO/Puma,C‑564/16 P, EU:C:2018:509, punctele 55 și 56 și jurisprudența citată). 26 În ceea ce privește prima obiecție, este necesar să se considere că, prin intermediul acesteia, reclamanta susține în esență că camera de recurs a săvârșit o eroare de drept prin faptul că nu a stabilit gradul precis de renume de care se bucură mărcile anterioare sau, cel puțin, prin faptul că nu a luat în considerare în mod explicit ipoteza care îi era cea mai favorabilă. 27 De la bun început, trebuie amintit că intensitatea renumelui este un factor pertinent pentru aprecierea globală a existenței unei legături între mărcile în conflict (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation,C‑252/07, EU:C:2008:655, punctele 41 și 42). 28 În plus, potrivit jurisprudenței, în ceea ce privește intensitatea renumelui și gradul caracterului distinctiv al mărcii anterioare, cu cât caracterul distinctiv și renumele acestei mărci sunt mai importante, cu atât existența unei atingeri va fi admisă cu mai multă ușurință (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 noiembrie 2008, Intel Corporation,C‑252/07, EU:C:2008:655, punctul 69 și jurisprudența citată). 29 Pe de altă parte, trebuie amintit că, deși constituie una dintre condițiile cumulative de aplicare a articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, renumele mărcii anterioare, inclusiv intensitatea sa, face parte dintre factorii care trebuie luați în considerare la aprecierea atât a existenței unei legături de asociere în percepția publicului între marca anterioară și marca contestată, cât și a riscului de a surveni una dintre cele trei atingeri vizate de aceeași dispoziție [a se vedea Hotărârea din 28 septembrie 2016, Lacamanda Group/EUIPO – Woolley (HENLEY), T‑362/15, nepublicată, EU:T:2016:576, punctul 21 și jurisprudența citată]. 30 Astfel, aprecierea existenței unui renume al mărcii anterioare constituie o etapă indispensabilă în examinarea aplicabilității articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009. În consecință, aplicarea acestei dispoziții implică în mod necesar o concluzie definitivă în ceea ce privește existența sau inexistența unui astfel de renume, ceea ce, în principiu, exclude ca o analiză cu privire la eventuala aplicare a dispoziției menționate să fie efectuată pe baza unei ipoteze vagi, și anume o ipoteză care nu s‑ar întemeia pe admiterea unui renume cu o intensitate specifică [a se vedea Hotărârea din 28 septembrie 2016, HENLEY, T‑362/15, nepublicată, EU:T:2016:576, punctul 22 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea din 22 ianuarie 2025, Rain Carbon Germany/EUIPO – Novaresine (NOVARESINE INNOVATION GOES GREEN), T‑1188/23, nepublicată, EU:T:2025:49, punctele 91 și 92]. 31 În această privință, este necesar să se considere că, atunci când, precum în speță, EUIPO examinează aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, nu este suficient să se constate că marca anterioară se bucură de un grad de renume „cel puțin mediu”, ci îi revine fie sarcina de a determina cu precizie gradul de intensitate a acestui renume (mediu, ridicat, chiar foarte ridicat), care constituie un factor pertinent pentru aprecierea globală a legăturii, fie, cel puțin, obligația de a lua în considerare în mod explicit ipoteza cea mai favorabilă părții care pierde în fața sa, în speță reclamanta. Trebuie să se precizeze că noțiunea de „parte care pierde”, în acest context, desemnează partea ale cărei argumente privind intensitatea renumelui sunt respinse de EUIPO. 32 Desigur, trebuie astfel să se arate, asemenea EUIPO, că acesta nu este obligat să definească un grad precis de renume în toate cazurile. Astfel, în anumite cazuri adecvate (a se vedea punctele 34 și 35 de mai jos), EUIPO are posibilitatea, pentru a evalua intensitatea renumelui, să recurgă la expresii precum „cel puțin” sau „cel mult”. 33 Cu toate acestea, trebuie subliniat că, în cazul în care EUIPO alege să utilizeze expresii precum „cel puțin” sau „cel mult” pentru a evalua intensitatea renumelui, acestuia îi revine obligația de a lua în considerare în mod explicit ipoteza cea mai favorabilă părții care pierde în fața sa, înainte de a putea raționa a fortiori pentru celelalte ipoteze mai puțin favorabile acestei părți care pierde. 34 Astfel, în cazurile în care EUIPO concluzionează în sensul lipsei unei legături sau în sensul lipsei unei atingeri aduse renumelui mărcii anterioare în cauză, îi este permis să califice gradul de renume „cel mult” ridicat, să ia în considerare gradul maxim, și anume gradul ridicat, și să raționeze a fortiori pentru ipotezele mai puțin favorabile părții care a formulat opoziția, și anume un grad mediu (sau scăzut). În schimb, în astfel de cazuri, nu este permis EUIPO să califice gradul de renume drept „cel puțin” mediu fără a lua în considerare în mod explicit ipoteza cea mai favorabilă „părții care pierde”, în acest caz persoana care a formulat opoziția, precum un grad ridicat sau chiar foarte ridicat de renume. Astfel, neluarea în considerare explicită a ipotezei celei mai favorabile persoanei care a formulat opoziția este de natură să vicieze aprecierea globală a existenței legăturii, pentru care intensitatea renumelui mărcii anterioare constituie un factor pertinent, sau cea a existenței unei atingeri aduse renumelui. 35 În schimb, în cazurile în care EUIPO constată existența unei legături între mărcile în conflict sau a unei atingeri aduse renumelui mărcii anterioare în cauză, îi este permis să califice gradul de renume drept „cel puțin” mediu, să ia în considerare gradul minim, și anume gradul mediu, și să raționeze a fortiori pentru ipotezele mai puțin favorabile părții care pierde, în acest caz titularul mărcii contestate, și anume un grad ridicat, chiar foarte ridicat. În schimb, în astfel de cazuri, nu este permis EUIPO să califice gradul de renume drept „cel mult” ridicat fără a lua în considerare în mod explicit ipoteza cea mai favorabilă titularului, precum un grad mediu (sau scăzut) de renume. Astfel, neluarea în considerare explicită a ipotezei celei mai favorabile titularului este de natură să vicieze aprecierea globală a existenței legăturii, pentru care intensitatea renumelui mărcii anterioare constituie un factor pertinent, sau cea a existenței unei atingeri aduse renumelui. 36 Mai general, este necesar să se considere că, atunci când, în cadrul unei aprecieri oarecare, EUIPO alege să recurgă la expresii precum „cel puțin” sau „cel mult”, acestuia îi revine obligația de a lua în considerare în mod explicit ipoteza cea mai favorabilă părții care pierde în fața sa, și anume partea ale cărei argumente privind aprecierea în discuție le respinge. 37 Obligația de a lua în considerare în mod explicit ipoteza cea mai favorabilă părții care pierde în fața EUIPO constituie pentru acesta din urmă o expresie particulară a obligației de diligență, potrivit căreia instituția competentă este obligată să examineze, cu atenție și cu imparțialitate, toate elementele de drept și de fapt pertinente în speță (a se vedea hotărârea de anulare, punctul 127 și jurisprudența citată). 38 Or, în speță, trebuie să se constate că, în aprecierea globală a legăturii dintre mărcile în conflict, camera de recurs nu a luat în considerare în mod explicit ipoteza cea mai favorabilă părții care pierde, în speță reclamanta (care, de altfel, invoca tocmai o astfel de ipoteză), și anume aceea a unui renume „foarte ridicat”. 39 Prezenta cauză se distinge astfel de cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 2 octombrie 2015, The Tea Board/OAPI – Delta Lingerie (Darjeeling) (T‑627/13, nepublicată, EU:T:2015:740, punctul 83). În această cauză, invocată de EUIPO în ședință, camera de recurs s‑a întemeiat în mod explicit nu pe o ipoteză vagă, ci pe premisa ipotetică că mărcile anterioare în cauză beneficiau de un renume de o intensitate precisă, și anume de o intensitate excepțional de ridicată, care corespundea cu cea pe care reclamanta, partea care pierde în cauza menționată, urmărea să o demonstreze în fața organelor competente ale EUIPO. 40 Constatarea efectuată la punctul 38 de mai sus nu poate fi infirmată de celelalte argumente ale EUIPO. 41 În primul rând, EUIPO susține că, deși existența renumelui de care se bucură mărcile anterioare constituie o condiție prealabilă necesară pentru aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, nu este totuși necesar să se stabilească gradul precis al acestui renume în toate cazurile. În consecință, ar trebui să fie posibil să se efectueze această apreciere în temeiul acestui articol pe baza celui mai redus grad de renume posibil (și anume „cel puțin”) [Hotărârea din 19 iunie 2008, Mülhens/OAPI – Spa Monopole (MINERAL SPA), T‑93/06, nepublicată, EU:T:2008:215, punctele 34-36, și Hotărârea din 6 iulie 2022, ALO jewelry CZ/EUIPO – Cartier International (ALOve), T‑288/21, nepublicată, EU:T:2022:420, punctele 26 și 72], a celui mai ridicat grad de renume (și anume „cel mult”, „în cel mai bun caz”) (hotărârea de anulare, punctul 16) sau chiar a unui anumit renume [Hotărârea din 9 septembrie 2020, Novomatic/EUIPO – Brouwerij Haacht (PRIMUS), T‑669/19, nepublicată, EU:T:2020:408, punctul 77]. 42 În această privință, este necesar să se arate că, desigur, în Hotărârea din 19 iunie 2008, MINERAL SPA (T‑93/06, nepublicată, EU:T:2008:215, punctele 34-36), Tribunalul a reținut efectiv existența unui renume „cel puțin foarte mare” și a apreciat că acest lucru era suficient pentru a determina în mod precis gradul de renume al mărcii anterioare. Cu toate acestea, spre deosebire de camera de recurs în prezenta cauză, Tribunalul a reținut ulterior existența unei atingeri aduse renumelui, reținând un grad de renume (cel puțin) „foarte mare” și întemeindu‑se astfel în mod explicit pe ipoteza cea mai favorabilă părții care pierde, titularul mărcii contestate. De asemenea, desigur, în Hotărârea din 6 iulie 2022, ALOve (T‑288/21, nepublicată, EU:T:2022:420, punctele 26 și 72), Tribunalul a apreciat efectiv că marca anterioară se bucura de un renume de un grad „cel puțin mediu”. Cu toate acestea, spre deosebire de camera de recurs în prezenta cauză, Tribunalul a concluzionat în continuare în sensul existenței unei atingeri aduse renumelui, reținând un grad de renume (cel puțin) mediu și întemeindu‑se astfel pe ipoteza cea mai favorabilă părții care pierde, titulară a mărcii contestate. În plus, deși este adevărat că, în partea „Istoricul litigiului” din hotărârea de anulare, Tribunalul a amintit că, în a doua decizie, Camera a patra de recurs a considerat că elementele prezentate în fața sa arătau „cel mult un anumit renume” pentru „încălțăminte de sport” din clasa 25, nu este mai puțin adevărat că nu s‑a pronunțat nicidecum cu privire la acest aspect în partea „În drept” a hotărârii de anulare. În sfârșit, deși este adevărat că, în Hotărârea din 9 septembrie 2020, PRIMUS (T‑669/19, nepublicată, EU:T:2020:408, punctele 77 și 107), Tribunalul a constatat mai întâi că mărcile anterioare se bucurau de „un anumit renume”, el a precizat în continuare că acest renume trebuia „considerat mediu” înainte de a reține, spre deosebire de camera de recurs în prezenta cauză, existența unei atingeri aduse renumelui. 43 Astfel, niciuna dintre hotărârile invocate de EUIPO nu este relevantă în situația din speță, în care camera de recurs nu a luat în considerare în mod explicit ipoteza cea mai favorabilă părții care pierde. 44 În al doilea rând, EUIPO susține că gradul de renume poate varia în funcție de produsele și serviciile specifice și că, prin urmare, reținerea unui singur grad de renume pentru toate aceste produse și servicii ar putea facilita aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009. 45 În această privință, este suficient să se constate că, dat fiind că intensitatea renumelui constituie un factor de apreciere a existenței unei legături și că aceasta poate varia în funcție de produsele și de serviciile specifice, revine EUIPO fie sarcina de a stabili gradul precis de intensitate a renumelui pentru fiecare dintre produsele și serviciile specifice pentru care o marcă anterioară se bucură de renume, fie, cel puțin, pentru fiecare dintre aceste produse și servicii, obligația de a lua în considerare în mod explicit ipoteza cea mai favorabilă părții care pierde (a se vedea punctul 31 de mai sus). 46 În al treilea rând, EUIPO apreciază că concluzia camerei de recurs potrivit căreia mărcile anterioare se bucură „cel puțin de un grad mediu de renume” pentru „încălțămintea de sport” și pentru „îmbrăcămintea de sport” din clasa 25 implică faptul că, pentru aceste produse, renumele poate fi efectiv foarte ridicat. Ca răspuns la o întrebare scrisă a Tribunalului, acesta consideră că camera de recurs a ținut seama „în mod implicit, dar necesar” de gradul ridicat de renume al mărcilor anterioare care fusese revendicat de reclamantă. 47 În această privință, este suficient să se arate că o asemenea luare în considerare de către EUIPO a ipotezei celei mai favorabile părții care pierde în fața sa ar trebui să fie explicită și clară, iar nu implicită sau absconsă. 48 În al patrulea rând, EUIPO arată că din decizia atacată nu reiese că camera de recurs nu a ținut seama, în vederea aplicării articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009, decât de gradul mediu de renume al mărcilor anterioare. Potrivit EUIPO, dimpotrivă, rezultă din modul de redactare a punctului 62 din decizia atacată [de exemplu, „publicația «Sporting Goods Intelligence» (anexa 9 […]) arată că [reclamanta] deținea o cotă de piață considerabilă pentru «încălțămintea de atletism» în 2007, ocupând al treilea loc mondial în acest sector”, „mărcile anterioare făceau obiectul unei utilizări intensive și de lungă durată”] că camera de recurs nu a exclus posibilitatea ca renumele mărcilor anterioare să fie efectiv superior mediei. De asemenea, ar reieși din cuprinsul punctului 78 din decizia atacată, în care se arată, „din motive de exhaustivitate”, că, „chiar dacă mărcile anterioare s‑ar bucura de asemenea de un grad ridicat de renume pentru alte produse din clasa 25 […] rezultatul ar fi identic”, că camera de recurs ar fi ținut seama de un grad ridicat de renume al mărcilor anterioare, cel puțin pentru unele dintre produsele acoperite de mărcile anterioare, și, prin urmare, de „scenariul cel mai favorabil” reclamantei. 49 În această privință, trebuie să se constate că decizia atacată nu conține niciun indiciu explicit și clar al vreunei luări în considerare, în aprecierea globală a legăturii, a unui grad de renume foarte ridicat pentru încălțămintea de sport sau pentru îmbrăcămintea de sport. În ceea ce privește extrasele citate de la punctul 62 din această decizie, trebuie arătat că acestea se află în centrul aprecierii existenței și a intensității renumelui, atât înainte, cât și după constatări, la punctele 62 și 63 din aceeași decizie, potrivit cărora examinarea comună a elementelor de probă prezentate arată „cel puțin un nivel mediu de renume”. Prin urmare, aceste extrase nu repun nicidecum în discuție concluzia globală a camerei de recurs cu privire la intensitatea renumelui. În plus, acestea nu figurează în aprecierea globală a legăturii. Prin urmare, ele nu pot stabili și nici măcar sugera luarea în considerare a unui renume ridicat, chiar foarte ridicat, în acest cadru. 50 În ceea ce privește extrasul citat din cuprinsul punctului 78 din decizia atacată, pe lângă faptul că figurează în aprecierea existenței unei atingeri, acesta privește în mod precis „alte” produse din clasa 25 decât încălțămintea de sport și îmbrăcămintea de sport. Prin urmare, acesta nu poate stabili, numai pe baza locuțiunii adverbiale „de asemenea”, luarea în considerare explicită și clară a unui renume ridicat, chiar foarte ridicat, pentru încălțămintea de sport și îmbrăcămintea de sport în aprecierea globală a legăturii. 51 În această privință, trebuie precizat, în ceea ce privește existența unei atingeri în sensul celei de a treia condiții prevăzute la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 (a se vedea punctul 19 de mai sus), că, în aprecierea efectuată „din motive de exhaustivitate” la punctele 74-78 din decizia atacată, camera de recurs nu a ținut seama în mod explicit nici de ipoteza cea mai favorabilă reclamantei în ceea ce privește intensitatea renumelui mărcilor anterioare. Astfel, la punctul 77 din această decizie, camera de recurs a menționat „gradul cel puțin mediu de renume de care se bucură mărcile anterioare pentru încălțămintea [de sport] și îmbrăcămintea de sport” și, în extrasul citat de la punctul 78 din decizia menționată, a evocat ipoteza unui „grad ridicat de renume” pentru „alte” produse decât încălțămintea de sport și îmbrăcămintea de sport. 52 În al cincilea rând, în ședință, EUIPO a pretins că, în fața organelor sale, reclamanta nu a invocat un grad ridicat de renume. 53 Cu toate acestea, din memoriul de expunere a motivelor căii de atac în fața camerei de recurs, sintetizat la punctul 8 din decizia atacată, reiese că reclamanta a invocat un „grad foarte ridicat de recunoaștere pe piață” și un „renume ridicat” pentru mărcile sale anterioare. Prin urmare, această afirmație a EUIPO este neîntemeiată în fapt. De altfel, ea contrazice propria afirmație potrivit căreia camera de recurs ar fi ținut seama „în mod implicit, dar necesar” de gradul ridicat de renume al mărcilor anterioare care fusese invocat de reclamantă (a se vedea punctul 46 de mai sus). 54 Este necesar să se concluzioneze că, prin faptul că nu a luat în considerare în mod explicit ipoteza cea mai favorabilă reclamantei (invocată de altfel de aceasta din urmă), și anume cea a unui grad „foarte ridicat” de renume, camera de recurs, în cadrul aprecierii globale a legăturii dintre mărcile în conflict, a încălcat obligația enunțată la punctele 31-37 de mai sus și a săvârșit astfel o eroare de drept. 55 Prin urmare, prima critică din cadrul celui de al doilea aspect al motivului unic trebuie admisă. 56 Or, potrivit unei jurisprudențe constante, existența unei legături între mărcile în conflict – care constituie o condiție esențială, chiar dacă implicită, pentru aplicarea articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009 – trebuie apreciată în mod global, ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză. Printre acești factori poate fi citată în special intensitatea renumelui mărcii anterioare (a se vedea hotărârea de anulare, punctul 139 și jurisprudența citată). 57 În speță, dată fiind eroarea de drept săvârșită de camera de recurs în privința intensității renumelui mărcilor anterioare (a se vedea punctul 54 de mai sus), nu este de competența Tribunalului să se pronunțe cu privire la intensitatea acestui renume și nici cu privire la aprecierea globală de către camera de recurs a existenței unei legături între mărcile în conflict. Prin urmare, va reveni camerei de recurs sarcina de a aprecia aceste aspecte în vederea adoptării deciziei pe care va fi chemată să o pronunțe cu privire la calea de atac cu care rămâne sesizată (a se vedea în acest sens hotărârea de anulare, punctul 140 și jurisprudența citată). 58 În această privință, trebuie amintit că Tribunalul nu are dreptul să aprecieze el însuși intensitatea renumelui mărcilor anterioare, din moment ce, conform articolului 65 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, Tribunalul efectuează un control de legalitate a deciziilor EUIPO. Dacă ajunge la concluzia că o asemenea decizie, pusă în discuție în cadrul unei acțiuni cu care este sesizat, este afectată de o nelegalitate, acesta trebuie să o anuleze. Instanța menționată nu poate însă respinge acțiunea înlocuind motivarea organului competent al EUIPO, care este autorul actului atacat, cu propria motivare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 septembrie 2016, HENLEY, T‑362/15, nepublicată, EU:T:2016:576, punctul 25 și jurisprudența citată). 59 Având în vedere toate cele de mai sus și fără a fi necesară examinarea celorlalte aspecte și a celorlalte critici ale motivului unic invocat de reclamantă, decizia atacată trebuie anulată în totalitate. Cu privire la cheltuielile de judecată 60 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. 61 Întrucât EUIPO a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor reclamantei. În plus, reclamanta a solicitat obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în procedura în fața camerei de recurs. În această privință, este suficient să se arate că va reveni camerei de recurs sarcina de a se pronunța, în lumina prezentei hotărâri, cu privire la cheltuielile aferente procedurii în fața sa [a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 mai 2018, Uribe‑Etxebarría Jiménez/EUIPO – Núcleo de comunicaciones y control (SHERPA), T‑577/15, EU:T:2018:305, punctul 94 și jurisprudența citată]. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL (Camera a șasea) declară și hotărăște: 1) Anulează Decizia Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 4 iulie 2024 (cauza R 2215/2019‑5). 2) Obligă EUIPO la plata cheltuielilor de judecată. Costeira Kancheva Zilgalvis Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 22 octombrie 2025. Semnături ( *1 ) Limba de procedură: engleza.