ra.de Urteile
EU-Rechtsprechung · Gericht der Europäischen Union
Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Restricții în materie de admitere pe teritoriul statelor membre – Lista persoanelor, entităților și organismelor care fac obiectul unor restricții în materie de admitere pe teritoriul statelor membre – Menținerea numelui reclamantului pe liste – Obligația de motivare – Noțiunea de «oameni de afaceri importanți care își desfășoară activitatea în Rusia» – Articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145/PESC – Articolul 3 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 269/2014 – Excepția de nelegalitate – Eroare de apreciere – Dreptul de a fi ascultat – Cetățenia Uniunii – Libertatea de circulație – Dreptul de proprietate – Proporționalitate
ECLI: ECLI:EU:T:2025:352Entscheidung vom: 02.04.2025
HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi extinsă)
2 aprilie 2025 ( *1 )
„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, entităților și organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Restricții în materie de admitere pe teritoriul statelor membre – Lista persoanelor, entităților și organismelor care fac obiectul unor restricții în materie de admitere pe teritoriul statelor membre – Menținerea numelui reclamantului pe liste – Obligația de motivare – Noțiunea de «oameni de afaceri importanți care își desfășoară activitatea în Rusia» – Articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145/PESC – Articolul 3 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 269/2014 – Excepția de nelegalitate – Eroare de apreciere – Dreptul de a fi ascultat – Cetățenia Uniunii – Libertatea de circulație – Dreptul de proprietate – Proporționalitate”
În cauza T‑297/23,
Gennady Nikolayevich Timchenko, cu domiciliul în Moscova (Rusia), reprezentat de T. Bontinck, S. Bonifassi, E. Federova, J. Goffin și J. Bastien, avocați,
reclamant,
împotriva
Consiliului Uniunii Europene, reprezentat de M.‑C. Cadilhac și V. Piessevaux, în calitate de agenți,
pârât,
TRIBUNALUL (Camera întâi extinsă),
compus din domnul R. Mastroianni, îndeplinind funcția de președinte, doamna M. Brkan și domnii I. Gâlea, T. Tóth (raportor) și S. L. Kalėda, judecători,
grefier: doamna H. Eriksson, administratoare,
având în vedere faza scrisă a procedurii, în special:
–
cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 24 mai 2023;
–
memoriul în adaptare depus la grefa Tribunalului la 24 noiembrie 2023,
în urma ședinței din 11 iunie 2024,
pronunță prezenta
Hotărâre
1
Prin acțiunea formulată, reclamantul, domnul Gennady Nikolayevich Timchenko, solicită, pe de o parte, în temeiul articolului 263 TFUE, anularea, în primul rând, a Deciziei (PESC) 2023/572 a Consiliului din 13 martie 2023 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2023, L 75 I, p. 134) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2023/571 al Consiliului din 13 martie 2023 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2023, L 75 I, p. 1) (denumite în continuare, împreună, „actele din martie 2023”) și, în al doilea rând, a Deciziei (PESC) 2023/1767 a Consiliului din 13 septembrie 2023 de modificare a Deciziei 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2023, L 226, p. 104) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2023/1765 al Consiliului din 13 septembrie 2023 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2023, L 226, p. 3) (denumite în continuare, împreună, „actele din septembrie 2023”), în măsura în care aceste acte (denumite în continuare, împreună, „actele atacate”) îl privesc și, pe de altă parte, în temeiul articolului 268 TFUE, repararea prejudiciului moral pe care l‑ar fi suferit ca urmare a adoptării acestor acte.
I. Istoricul litigiului și fapte ulterioare introducerii acțiunii
2
Reclamantul este un om de afaceri cu cetățenie rusă și finlandeză.
3
Prezenta cauză se înscrie în contextul măsurilor restrictive adoptate de Uniunea Europeană în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.
4
La 17 martie 2014, Consiliul Uniunii Europene a adoptat, în temeiul articolului 29 TUE, Decizia 2014/145/PESC privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2014, L 78, p. 16).
5
În aceeași zi, Consiliul a adoptat, în temeiul articolului 215 TFUE, Regulamentul (UE) nr. 269/2014 privind măsuri restrictive în raport cu acțiunile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (JO 2014, L 78, p. 6).
6
În urma agresiunii forțelor armate ale Federației Ruse împotriva Ucrainei, Consiliul a adoptat, la 25 februarie 2022, Decizia (PESC) 2022/329 de modificare a Deciziei 2014/145 (JO 2022, L 50, p. 1), în special pentru a adapta criteriile pe baza cărora persoanele fizice sau juridice, entitățile sau organismele puteau fi vizate de măsurile restrictive în cauză.
7
Articolul 2 alineatele (1) și (2) din Decizia 2014/145, în versiunea modificată prin Decizia 2022/329, prevede următoarele:
„(1) Se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, sunt deținute, păstrate sau controlate de către:
(a)
persoane fizice care sunt responsabile, sprijină sau asigură punerea în aplicare a acțiunilor sau politicilor care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei sau stabilitatea ori securitatea Ucrainei sau care obstrucționează activitatea organizațiilor internaționale în Ucraina;
[…]
(d)
persoane fizice sau juridice, entități sau organisme care sprijină, cu resurse materiale sau financiare, factorii de decizie ruși care sunt responsabili de anexarea Crimeii sau de destabilizarea Ucrainei sau care beneficiază de pe urma acțiunilor acestora;
[…]
(g)
oameni de afaceri importanți sau persoane juridice, entități sau organisme implicate în sectoarele economice care îi furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse, care este responsabil de anexarea Crimeii și de destabilizarea Ucrainei,
precum și de către persoane fizice sau juridice, entități sau organisme asociate acestora, astfel cum figurează pe lista din anexă.
(2) Niciun fond sau resursă economică nu se pune, în mod direct sau indirect, la dispoziția sau în beneficiul persoanelor fizice sau juridice, al entităților sau organismelor enumerate în anexă.”
8
Modalitățile acestei înghețări a fondurilor sunt definite la alineatele următoare ale aceluiași articol.
9
Articolul 1 alineatul (1) literele (a) și (b) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, interzice intrarea pe teritoriul statelor membre sau tranzitarea acestuia de către persoane fizice care îndeplinesc criterii în esență identice cu cele prevăzute la articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (d) din aceeași decizie.
10
Regulamentul nr. 269/2014, în versiunea modificată prin Regulamentul (UE) 2022/330 al Consiliului din 25 februarie 2022 (JO 2022, L 51, p. 1), impune adoptarea unor măsuri de înghețare a fondurilor și definește modalitățile acestei înghețări în termeni identici în esență cu cei ai Deciziei 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329. Astfel, în special, articolul 3 alineatul (1) literele (a) și (d) din acest regulament reia în esență aceleași criterii precum cele enunțate la articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (d) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329 [denumite în continuare „criteriul de la litera (a)” și, respectiv, „criteriul de la litera (d)”].
A. Includerea inițială și menținerea numelui reclamantului pe listele în litigiu până la 13 martie 2023
11
La 28 februarie 2022, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2022/337 de modificare a Deciziei 2014/145 (JO 2022, L 59, p. 1), precum și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/336 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 269/2014 (JO 2022, L 58, p. 1) (denumite în continuare „actele din februarie 2022”).
12
Prin aceste acte, numele reclamantului a fost adăugat, la numărul 694, în lista anexată la Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, și, respectiv, cu același număr, în cea care figurează în anexa I la Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/330 (denumite în continuare „listele în litigiu”), pentru următoarele motive:
„[Reclamantul] este o veche cunoștință de‑a președintelui Federației Ruse, [domnul] Vladimir Putin, fiind descris de mulți drept unul dintre oamenii săi de încredere.
Beneficiază de pe urma legăturilor sale cu factorii de decizie ruși. Este fondatorul și acționarul Grupului Volga, un grup de investiții care deține un portofoliu de investiții în sectoare‑cheie ale economiei Rusiei. Grupul Volga își aduce o contribuție semnificativă la economia rusă și la dezvoltarea acesteia.
[Acesta] este totodată acționar al Bank Rossiya, bancă considerată banca personală a înalților funcționari ai Federației Ruse. De la anexarea ilegală a Crimeii, Bank Rossiya a deschis filiale pe întreg teritoriul Crimeii și al Sevastopolului, consolidând astfel integrarea acestora în Federația Rusă.
În plus, Bank Rossiya are participații importante în [National Media Group], care, la rândul său, controlează televiziunile care sprijină în mod activ politicile guvernului rus de destabilizare a Ucrainei.
Prin urmare, el este responsabil pentru sprijinirea unor acțiuni și politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.
[Oferă] de asemenea […] sprijin material și financiar și [obține] beneficii de pe urma factorilor de decizie ruși responsabili de anexarea Crimeii și de destabilizarea Ucrainei.”
13
Prin scrisoarea din 25 martie 2022, reclamantul a solicitat Consiliului să îi acorde acces la întregul dosar care îl privea, ceea ce a avut loc la 13 aprilie 2022 prin transmiterea dosarului WK 2807/2022 INIT (denumit în continuare „dosarul WK inițial”).
14
În urma unei cereri de comunicare a unor documente suplimentare, formulată de reclamant la 15 aprilie 2022, Consiliul i‑a comunicat aceste documente care figurau în dosarul WK 12005/2019 INIT, precum și documentele repertoriate MD 2015 293, 294, 296 și 297 Kovalchuk, la 28 aprilie 2022 (denumit în continuare „dosarul WK inițial suplimentar”).
15
Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 9 mai 2022, reclamantul a introdus o acțiune, înregistrată cu numărul T‑252/22, având ca obiect o cerere de anulare a actelor din februarie 2022.
16
La 14 septembrie 2022, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2022/1530 de modificare a Deciziei 2014/145 (JO 2022, L 239, p. 149), precum și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1529 privind punerea în aplicare a Regulamentului nr. 269/2014 (JO 2022, L 239, p. 1) (denumite în continuare „actele din septembrie 2022”), care au menținut numele reclamantului pe listele în litigiu.
17
La 25 noiembrie 2022, în temeiul articolului 86 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, reclamantul a depus un memoriu în adaptare în cauza T‑252/22 pentru a solicita de asemenea anularea actelor din septembrie 2022, în măsura în care îl priveau.
18
Prin Hotărârea din 6 septembrie 2023, Timchenko/Consiliul (T‑252/22, nepublicată, atacată cu recurs, EU:T:2023:496), Tribunalul a respins printre altele cererea de anulare a actelor din februarie 2022 și a actelor din septembrie 2022.
B. Menținerea numelui reclamantului pe listele în litigiu până la 15 septembrie 2023
19
La 22 decembrie 2022, Consiliul l‑a informat pe reclamant cu privire la intenția sa de a menține măsurile restrictive care îl vizau și i‑a comunicat dosarul WK 17609/2022 INIT (denumit în continuare „dosarul WK de menținere 1”), precum și dosarul WK 17683/2022 INIT.
20
Actele din martie 2023 au menținut numele reclamantului pe listele în litigiu pentru următoarele motive:
„[Reclamantul] este o veche cunoștință de‑a președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, fiind descris de mulți drept unul dintre oamenii săi de încredere.
Beneficiază de pe urma legăturilor sale cu factorii de decizie ruși. Este fondator și acționar al Grupului Volga, un grup de investiții care deține un portofoliu de investiții în sectoare‑cheie ale economiei Rusiei. Grupul Volga aduce o contribuție semnificativă la economia rusă și la dezvoltarea acesteia.
[Acesta] este de asemenea acționar al Bank Rossiya, care este considerată a fi banca [domnului Vladimir] Putin și a asociaților săi. De la anexarea ilegală a Crimeii, Bank Rossiya a deschis sucursale pe întreg teritoriul Crimeii și al Sevastopolului, consolidând astfel integrarea acestora în Federația Rusă.
În plus, Bank Rossiya deține participații în [National Media Group], un holding media ce controlează 28 de întreprinderi mass‑media din Rusia care răspândesc în mod activ propagandă și dezinformare legate de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei.
Prin urmare, este răspunzător pentru sprijinirea unor acțiuni sau politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.
[Oferă] de asemenea […] sprijin financiar sau material și [obține] beneficii de pe urma factorilor de decizie ruși răspunzători pentru anexarea Crimeii și destabilizarea Ucrainei.”
21
La 14 martie 2023, Consiliul l‑a informat pe reclamant cu privire la decizia sa de menținere a numelui său pe listele în litigiu și a răspuns la scrisorile sale din 31 octombrie 2022 și din 20 ianuarie 2023, indicându‑i în esență că participațiile pe care le deținea la Bank Rossiya și la National Media Group permiteau să se concluzioneze că sprijinea acțiunile desfășurate împotriva Ucrainei și că măsurile pe care le contesta erau proporționale, întrucât puteau avea un efect asupra situației din Ucraina, precum și asupra luării deciziilor de către conducerea rusă.
22
Prin scrisoarea din 31 mai 2023, reclamantul a transmis Consiliului o cerere de reexaminare.
C. Modificarea criteriilor de includere în listele în litigiu
23
La 5 iunie 2023, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2023/1094 de modificare a Deciziei 2014/145 (JO 2023, L 146, p. 20) și Regulamentul (UE) 2023/1089 de modificare a Regulamentului nr. 269/2014 (JO 2023, L 146, p. 1).
24
Această decizie a modificat articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145 [denumit în continuare „criteriul de la litera (g) modificat”] după cum urmează:
„(1) Se îngheață toate fondurile și resursele economice care aparțin, sunt deținute, păstrate sau controlate de către:
[…]
(g)
oameni de afaceri importanți care își desfășoară activitatea în Rusia și membrii apropiați ai familiilor acestora ori alte persoane fizice care beneficiază de pe urma acestora sau oameni de afaceri, persoane juridice, entități sau organisme implicate în sectoare economice care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse, care este responsabil de anexarea Crimeii și de destabilizarea Ucrainei […]”
25
Considerentul (4) al acestei decizii are următorul cuprins:
„Consiliul a constatat că există o relație de avantaj și sprijin reciproc între guvernul Federației Ruse și oameni de afaceri importanți care își desfășoară activitatea în Rusia. În special, guvernul Federației Ruse a permis în mod sistematic unor oameni de afaceri ruși importanți să își acumuleze bogăția prin exploatarea resurselor naturale și a altor resurse publice. Având în vedere această relație de interdependență dintre oameni de afaceri importanți și guvernul Federației Ruse, Consiliul consideră că criteriile pentru includerea pe listă ar trebui să se aplice oamenilor de afaceri importanți care își desfășoară activitatea în orice sector economic al Rusiei. În plus, Consiliul consideră că criteriile pentru includerea în listă ar trebui să fie extinse pentru a permite includerea pe listă după caz a altor oameni de afaceri care sunt implicați în sectoare economice care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse, cu scopul de a intensifica presiunea asupra guvernului Federației Ruse pentru a pune capăt războiului său de agresiune împotriva Ucrainei.”
26
Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2023/1089, prevede modificări în termeni identici în esență cu cei ai Deciziei 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2023/1094. Astfel, articolul 3 alineatul (1) litera (g) din acest regulament reia în esență același criteriu precum cel prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2023/1094.
D. Menținerea numelui reclamantului pe listele în litigiu până la 13 martie 2024
27
La 19 iunie 2023, Consiliul l‑a informat pe reclamant cu privire la intenția sa de a‑i menține numele pe listele în litigiu pe baza unor motive modificate și a unui nou criteriu de desemnare. Acesta i‑a comunicat, la 10 iulie 2023, un nou document de lucru intitulat WK 5142/2023 INIT (denumit în continuare „dosarul WK de menținere 2”), la care i‑a adăugat, la 18 august 2023, un document de lucru suplimentar intitulat WK 5142/2023 ADD 1 (denumit în continuare „dosarul WK suplimentar de menținere 2”) (denumite în continuare, împreună, „dosarele WK de menținere 2 adiționale”).
28
Prin scrisorile din 27 iunie și 21 iulie 2023, reclamantul a comunicat Consiliului observațiile sale cu privire la proiectul de prelungire a măsurilor restrictive în privința sa.
29
La 18 august 2023, Consiliul i‑a indicat reclamantului că avea intenția de a menține măsurile restrictive care îl vizau. Reclamantul și‑a prezentat observațiile cu privire la acest proiect de menținere la 31 august 2023.
30
La 13 septembrie 2023, Consiliul a adoptat actele din septembrie 2023.
31
Prin aceste acte, Consiliul a menținut numele reclamantului pe listele în litigiu pentru următoarele motive:
„[Reclamantul] este o veche cunoștință de‑a președintelui Federației Ruse, [domnul] Vladimir Putin, fiind descris de mulți drept unul dintre oamenii săi de încredere.
Beneficiază de pe urma legăturilor sale cu factorii de decizie ruși. Este fondator și acționar al Grupului Volga, un grup de investiții care deține un portofoliu de investiții în sectoare‑cheie ale economiei Rusiei. Grupul Volga aduce o contribuție semnificativă la economia rusă și la dezvoltarea acesteia.
[Acesta] este de asemenea acționar al Bank Rossiya, care este considerată a fi banca [domnului Vladimir] Putin și a asociaților săi. De la anexarea ilegală a Crimeii, Bank Rossiya a deschis sucursale pe întregul teritoriul Crimeii și al Sevastopolului, consolidând astfel integrarea acestora în Federația Rusă.
În plus, Bank Rossiya deține participații în [National Media Group], un holding media ce controlează 28 de întreprinderi mass‑media din Rusia care răspândesc în mod activ propagandă și dezinformare legate de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei.
Prin urmare, este un om de afaceri important care desfășoară activități în Rusia și este răspunzător pentru sprijinirea unor acțiuni sau politici care subminează integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei.
[Oferă], de asemenea, […] sprijin financiar sau material și [obține] beneficii de pe urma factorilor de decizie ruși răspunzători pentru anexarea Crimeii și destabilizarea Ucrainei.”
32
La 15 septembrie 2023, Consiliul a răspuns la scrisorile reclamantului din 31 mai, 27 iunie, 21 iulie și 31 august 2023, indicându‑i printre altele că criteriul de la litera (g) modificat nu era excesiv de larg și nici destinat adoptării unor măsuri arbitrare.
II. Concluziile părților
33
Reclamantul solicită Tribunalului:
–
anularea actelor atacate;
–
obligarea Consiliului la plata sumei de 1000000 de euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit;
–
obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.
34
Consiliul solicită Tribunalului:
–
respingerea în totalitate a acțiunii;
–
obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
III. În drept
A. Cu privire la cererea de anulare
35
În susținerea acțiunii formulate, reclamantul invocă șase motive, întemeiate, primul, pe o eroare vădită de apreciere, al doilea, pe încălcarea obligației de motivare, al treilea, pe încălcarea dreptului de a fi ascultat, al patrulea, pe încălcarea principiului proporționalității, al cincilea, pe încălcarea dreptului fundamental la liberă circulație prevăzut la articolul 21 TFUE, a articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și a tradițiilor constituționale comune ale statelor membre și, al șaselea, pe încălcarea dreptului de proprietate, a articolului 52 alineatul (1) din cartă, a tradițiilor constituționale comune ale statelor membre și pe încălcarea dreptului la viață privată.
36
În memoriul în adaptare, reclamantul invocă un al șaptelea motiv, întemeiat pe o excepție de nelegalitate ridicată împotriva criteriului de la litera (g) modificat, în măsura în care acesta vizează „oameni de afaceri importanți care își desfășoară activitatea în Rusia” [denumită în continuare „prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat”].
1. Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea obligației de motivare
37
Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamantul susține că Consiliul nu și‑a respectat obligația de motivare, astfel cum este prevăzută la articolul 296 TFUE. El arată în acest scop că, prin nemotivarea deciziei sale de înghețare a fondurilor care îl privesc și de restrângere a libertății sale de circulație în raport cu obiectivele urmărite prin Decizia 2014/145, Consiliul nu demonstrează modul în care aplicarea actelor atacate ar permite atingerea acestor obiective.
38
Consiliul contestă această argumentație.
39
Potrivit jurisprudenței, obligația de a motiva un act cauzator de prejudicii, care constituie un corolar al principiului respectării dreptului la apărare, are ca scop, pe de o parte, să furnizeze persoanei interesate indicații suficiente pentru a afla dacă actul este bine fundamentat sau dacă este, eventual, afectat de un viciu care permite contestarea validității sale în fața instanței Uniunii și, pe de altă parte, să dea posibilitatea acestei instanțe să își exercite controlul asupra legalității actului respectiv (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 2023, OT/Consiliul, T‑193/22, EU:T:2023:716, punctul 63 și jurisprudența citată).
40
Motivarea impusă de articolul 296 TFUE trebuie să fie adaptată naturii actului în cauză și contextului în care a fost adoptat. Cerința motivării trebuie apreciată în funcție de împrejurările cauzei, în special de conținutul acestui act, de natura motivelor invocate și de interesul de a primi explicații pe care îl pot avea destinatarii sau alte persoane vizate în mod direct și individual de actul menționat. În special, nu este obligatoriu ca motivarea să specifice toate elementele de fapt și de drept pertinente, nici ca ea să răspundă în mod detaliat la considerațiile formulate de persoana interesată cu prilejul consultării sale înainte de adoptarea aceluiași act, în măsura în care caracterul suficient al unei motivări trebuie apreciat nu numai prin prisma modului de redactare, ci și în raport cu contextul său, precum și cu ansamblul normelor juridice care reglementează materia respectivă. În consecință, un act cauzator de prejudicii este suficient motivat atunci când intervine într‑un context cunoscut de persoana interesată, care îi permite să înțeleagă conținutul măsurii luate în privința sa (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 2023, OT/Consiliul, T‑193/22, EU:T:2023:716, punctul 64 și jurisprudența citată).
41
Astfel, gradul de precizie a motivării unui act trebuie să fie proporțional cu posibilitățile materiale și cu condițiile tehnice și de timp în care acesta trebuie adoptat (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 2023, OT/Consiliul, T‑193/22, EU:T:2023:716, punctul 65 și jurisprudența citată).
42
Jurisprudența a precizat că motivarea unui act al Consiliului prin care se impune o măsură restrictivă trebuie să identifice nu numai temeiul juridic al acelei măsuri, ci și motivele specifice și concrete pentru care Consiliul a considerat, în exercitarea puterii sale discreționare de apreciere, că persoana vizată trebuia să facă obiectul unei astfel de măsuri (a se vedea Hotărârea din 27 iulie 2022, RT France/Consiliul, T‑125/22, EU:T:2022:483, punctul 105 și jurisprudența citată).
43
În plus, trebuie amintit că obligația de motivare a unui act constituie o normă fundamentală de procedură care trebuie distinsă de chestiunea temeiniciei motivării, aceasta din urmă ținând de legalitatea pe fond a actului în discuție (a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 aprilie 1998, Comisia/Sytraval și Brink’s France, C‑367/95 P, EU:C:1998:154, punctul 67). Astfel, motivarea unui act constă în exprimarea formală a motivelor pe care se întemeiază respectivul act. Dacă aceste motive sunt afectate de erori, ele afectează legalitatea pe fond a actului amintit, dar nu motivarea acestuia, care poate fi suficientă chiar dacă cuprinde motive eronate (a se vedea Hotărârea din 18 iunie 2015, Ipatau/Consiliul, C‑535/14 P, EU:C:2015:407, punctul 37 și jurisprudența citată).
44
În speță, trebuie subliniat că atât Decizia 2014/145, cât și Regulamentul nr. 269/2014 se referă la temeiul juridic pe care se întemeiază, și anume articolul 29 TUE și, respectiv, articolul 215 TFUE. Pe de altă parte, trebuie arătat că contextul general care a determinat Consiliul să adopte actele atacate este prezentat în considerentele acestora.
45
În plus, trebuie să se constate că, în ceea ce privește criteriul de la litera (a), Consiliul, în motivarea actelor atacate reluată la punctele 20 și 31 de mai sus, a arătat printre altele, în primul rând, că reclamantul era acționar al Bank Rossiya, care a deschis sucursale în Crimeea și Sevastopol, consolidând astfel integrarea acestei regiuni în Federația Rusă, și, în al doilea rând, că era proprietarul Volga Group, care „aduce[a] o contribuție semnificativă la economia rusă”, pentru a ajunge la concluzia că era „răspunzător pentru sprijinirea unor acțiuni sau politici care submin[au] integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei”.
46
În ceea ce privește criteriul de la litera (d), în motivarea actelor atacate, Consiliul a arătat, pe de o parte, că reclamantul era „o veche cunoștință de‑a președintelui Federației Ruse” și, pe de altă parte, că Bank Rossiya, la care era acționar, era „considerată a fi banca [domnului Vladimir] Putin și a asociaților săi”, pentru a concluziona că reclamantul „[oferea] sprijin financiar sau material și [obținea] beneficii de pe urma factorilor de decizie ruși răspunzători pentru anexarea Crimeii și destabilizarea Ucrainei”.
47
În ceea ce privește în sfârșit criteriul de la litera (g) modificat, în motivarea actelor din septembrie 2023, Consiliul a arătat printre altele, pe de o parte, că reclamantul era o veche cunoștință de‑a președintelui Federației Ruse și, pe de altă parte, că, pe lângă faptul că era acționar al Bank Rossiya, el „[era] fondator și acționar al Grupului Volga, un grup de investiții care deține un portofoliu de investiții în sectoare‑cheie ale economiei Rusiei [și care] aduce[a] o contribuție semnificativă la economia rusă și la dezvoltarea acesteia”, pentru a concluziona că era un om de afaceri important care desfășoară activități în Rusia.
48
Din considerentul (4) al Deciziei 2014/145, din considerentele (3) și (4) ale Regulamentului nr. 269/2014, precum și din considerentele (10) și (11) ale Deciziei 2022/329 reiese că Consiliul a considerat că, pentru persoanele care intră sub incidența criteriilor de includere prevăzute de Decizia 2014/145, interdicția de călătorie pe teritoriul Uniunii, precum și înghețarea fondurilor și a resurselor acestora constituiau măsuri necesare pentru atingerea obiectivelor urmărite de politica externă și de securitate comună (PESC). În plus, considerentele (10) și (11) ale Deciziei 2022/329, precum și considerentele (3) și (4) ale Deciziei 2023/1094 menționează în esență că extinderea domeniului de aplicare personal al măsurilor restrictive a fost considerată necesară având în vedere evoluția conflictului, pentru a da un răspuns progresiv și gradual agravării situației în Ucraina, în scopul ultim de a exercita o presiune maximă asupra autorităților ruse, pentru ca acestea să pună capăt acțiunilor și politicilor lor de destabilizare a Ucrainei, precum și agresiunii militare suferite de țara respectivă.
49
Pe de altă parte, critica întemeiată pe faptul că Consiliul nu demonstrează modul în care aplicarea măsurilor adoptate în privința sa ar permite atingerea obiectivelor pe care această instituție le urmărește în Decizia 2014/145 și în Regulamentul nr. 269/2014, întrucât nu sunt formulate motivele în acest sens, trebuie respinsă, din moment ce ea echivalează cu o contestare a justificării măsurilor în litigiu care ține de temeinicia acestora, iar nu de motivarea lor formală (a se vedea punctul 43 de mai sus).
50
Astfel, din moment ce din elementele care precedă rezultă că atât contextul, cât și motivarea actelor atacate au permis reclamantului să identifice temeiul juridic al măsurilor restrictive care îl vizau, precum și motivele specifice și concrete pentru care Consiliul a considerat, în exercitarea puterii sale de apreciere, că persoana în cauză trebuia să facă obiectul unor asemenea măsuri, al doilea motiv trebuie respins.
2. Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat
51
Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamantul reproșează Consiliului că nu a luat în considerare argumentele pe care le invocase în diferitele sale scrisori, în special în scrisoarea din 20 ianuarie 2023.
52
Reclamantul subliniază că Consiliul nu a făcut nicio dovadă că ar fi transmis statelor membre observațiile și cererile sale de reexaminare, concluzionând că dreptul său de a fi ascultat a fost denaturat.
53
În ceea ce privește procedura care a condus la adoptarea actelor din septembrie 2023, reclamantul reproșează Consiliului că i‑a lăsat numai un termen de unsprezece zile lucrătoare pentru a studia dosarul WK de menținere 2 și de nouă zile lucrătoare pentru a studia dosarul WK suplimentar de menținere 2.
54
El arată că acest dosar nu indica pasajele pe care Consiliul intenționa să se întemeieze pentru a justifica recurgerea la criteriul de la litera (g) modificat în privința sa. În sfârșit, acesta arată că termenul foarte scurt, intervenit între data comunicării observațiilor sale privind dosarul WK suplimentar de menținere 2 și data adoptării actelor din septembrie 2023, demonstrează în sine că Consiliul nu a avut suficient timp pentru a studia în mod corect observațiile sale.
55
Consiliul contestă această argumentație.
56
În această privință, trebuie arătat că dreptul de a fi ascultat în orice procedură, prevăzut la articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă, care face parte integrantă din respectarea dreptului la apărare, garantează oricărei persoane posibilitatea să își exprime în mod util și efectiv punctul de vedere în cursul unei proceduri administrative și înainte ca o decizie susceptibilă să îi afecteze în mod defavorabil interesele să fie adoptată în privința sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 decembrie 2014, Boudjlida, C‑249/13, EU:C:2014:2431, punctele 34 și 36, și Hotărârea din 18 iunie 2020, Comisia/RQ, C‑831/18 P, EU:C:2020:481, punctele 65 și 67 și jurisprudența citată).
57
În cadrul unei proceduri referitoare la adoptarea unei decizii de includere sau de menținere a numelui unei persoane pe lista care figurează în anexa la un act privind măsuri restrictive, respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă impune ca autoritatea competentă a Uniunii să îi comunice persoanei vizate elementele de care dispune împotriva persoanei respective și pe care se întemeiază decizia sa pentru ca această persoană să își poată apăra drepturile în cele mai bune condiții posibile și să poată decide în deplină cunoștință de cauză dacă este util să sesizeze instanța Uniunii. Cu ocazia acestei comunicări, autoritatea competentă a Uniunii trebuie să permită acestei persoane să își expună în mod util punctul de vedere cu privire la motivele reținute împotriva sa (Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia ș.a./Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctele 111 și 112; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2006, Organisation des Modjahedines du peuple d’Iran/Consiliul, T‑228/02, EU:T:2006:384, punctul 93).
58
Articolul 52 alineatul (1) din cartă admite totuși restrângeri ale exercițiului drepturilor consacrate de aceasta dacă restrângerea respectivă respectă substanța dreptului fundamental în cauză și dacă, respectând principiul proporționalității, ea este necesară și răspunde efectiv unor obiective de interes general recunoscute de Uniune (a se vedea Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia ș.a./Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 101 și jurisprudența citată).
59
În plus, existența unei încălcări a dreptului la apărare trebuie apreciată în funcție de împrejurările specifice fiecărei spețe, în special de natura actului în cauză, de contextul adoptării sale și de normele juridice care reglementează materia respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia ș.a./Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 102 și jurisprudența citată). Dreptul de a fi ascultat prealabil adoptării unor acte prin care numele unei persoane sau al unei entități este menținut pe o listă de persoane sau entități vizate de măsurile restrictive se impune atunci când Consiliul a reținut în decizia de menținere a includerii în listă a numelui său elemente noi împotriva acestei persoane, mai precis elemente care nu erau luate în considerare în decizia inițială de includere a numelui său în aceeași listă (a se vedea Hotărârea din 12 februarie 2020, Amisi Kumba/Consiliul, T‑163/18, EU:T:2020:57, punctul 54 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 7 aprilie 2016, Central Bank of Iran/Consiliul, C‑266/15 P, EU:C:2016:208, punctul 33).
60
În plus, atunci când persoana vizată formulează observații în legătură cu expunerea de motive, autoritatea competentă a Uniunii are obligația să examineze, cu atenție și cu imparțialitate, temeinicia motivelor invocate, în lumina acestor observații și a eventualelor elemente dezincriminatoare anexate la acestea (Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia ș.a./Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 114).
61
În speță, trebuie arătat că cererile de reexaminare, adresate de reclamant Consiliului la 31 mai 2023, cu privire la actele din martie 2023, precum și scrisorile din 27 iunie și 21 iulie 2023, care contestau intenția declarată a Consiliului de a menține aceste acte, au fost comunicate tuturor delegațiilor acestei instituții.
62
În plus, Consiliul i‑a indicat reclamantului, la 22 decembrie 2022 și la 19 iunie 2023, că intenționa să mențină măsurile restrictive care îl vizau. În scrisorile din 14 martie și din 15 septembrie 2023, Consiliul a răspuns în esență la toate obiecțiile ridicate de reclamant, făcând trimitere în special la înscrisurile pe care le depusese cu ocazia procedurii care a condus la adoptarea Hotărârii din 6 septembrie 2023, Timchenko/Consiliul (T‑252/22, nepublicată, atacată cu recurs, EU:T:2023:496), și răspunzând într‑un mod mai argumentat în ceea ce privește afirmațiile sale referitoare la netemeinicia măsurilor care îl vizau, în special în ceea ce privește o pretinsă încălcare a dreptului de a fi ascultat, precum și în ceea ce privește temeinicia includerii numelui său în listele în litigiu în cadrul primei alternative a criteriului de la litera (g) modificat.
63
În ceea ce privește termenele acordate reclamantului pentru a studia dosarul WK suplimentar de menținere 2, comunicat după ce Consiliul i‑a transmis, la 19 iunie 2023, intenția sa de a‑i include numele în listele în litigiu în temeiul primei alternative a criteriului de la litera (g) modificat, independent de amploarea acestui dosar de 192 de pagini, termenul de peste zece zile acordat reclamantului, și anume între 18 și 31 august 2023, era suficient pentru a‑i permite să îl studieze și pentru a‑și prezenta observațiile, ceea ce de altfel a făcut. Situația este aceeași și în cazul dosarului WK de menținere 2, din moment ce, în scrisoarea din 10 iulie 2023, Consiliul i‑a dat reclamantului posibilitatea de a‑și prezenta observațiile până la 25 iulie 2023. Astfel, s‑a statuat deja că, în procedura de reînnoire a măsurilor restrictive, un termen de douăsprezece zile putea fi suficient pentru a permite persoanelor sau entităților vizate de asemenea măsuri să își prezinte observațiile (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 8 iulie 2020, Ocean Capital Administration ș.a./Consiliul, T‑332/15, nepublicată, EU:T:2020:308, punctul 191).
64
În plus, trebuie arătat că, contrar celor indicate de reclamant și astfel cum reiese din scrisoarea din 15 septembrie 2023, Consiliul a răspuns obiecțiilor ridicate de acesta în scrisoarea sa din 18 august 2023, arătând printre altele că informațiile cuprinse în dosarul WK de menținere 2 „[conțineau] referiri specifice [la reclamant], care [confirmau] observațiile și argumentele pe care le prezentase în cauzele T‑252/22 și T‑297/23”.
65
Astfel, din moment ce niciunul dintre elementele invocate de reclamant nu dovedește existența unei încălcări a dreptului de a fi ascultat, al treilea motiv trebuie respins.
3. Cu privire la al șaptelea motiv, întemeiat pe o excepție de nelegalitate îndreptată împotriva primei alternative a criteriului de la litera (g) modificat
66
Prin intermediul celui de al șaptelea motiv, reclamantul invocă, pe cale de excepție, nelegalitatea primei alternative a criteriului de la litera (g) modificat. Acest motiv cuprinde trei aspecte, întemeiate în esență, primul, pe o insuficiență a elementelor de probă care să justifice adoptarea primei alternative a criteriului de la litera (g) modificat, precum și pe o eroare vădită de apreciere săvârșită la momentul adoptării acestui criteriu, al doilea, pe încălcarea principiilor securității juridice și legalității și, al treilea, pe încălcarea principiului proporționalității.
67
Consiliul contestă această argumentație.
68
În această privință, trebuie amintit că, potrivit articolului 277 TFUE, în cazul unui litigiu privind un act cu caracter general adoptat de o instituție, un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii, orice parte se poate prevala de motivele de drept prevăzute la articolul 263 al doilea paragraf TFUE pentru a invoca în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene inaplicabilitatea respectivului act.
69
Articolul 277 TFUE este expresia unui principiu general care asigură oricărei părți dreptul de a contesta, pe cale incidentă, în vederea obținerii anulării unui act împotriva căruia poate formula o acțiune, validitatea actelor cu caracter general care constituie temeiul juridic al unei astfel de decizii, dacă această parte nu ar dispune de dreptul de a introduce, în temeiul articolului 263 TFUE, o acțiune directă împotriva acestor acte, ale căror consecințe le suportă fără să fi fost în măsură să solicite anularea lor. Actul general a cărui nelegalitate se invocă trebuie să fie aplicabil, direct sau indirect, în speța care face obiectul acțiunii și trebuie să existe o legătură juridică directă între actul atacat și actul general a cărui legalitate se contestă [a se vedea Hotărârea din 17 februarie 2017, Islamic Republic of Iran Shipping Lines ș.a./Consiliul, T‑14/14 și T‑87/14, EU:T:2017:102, punctul 55 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 12 februarie 2020, Amisi Kumba/Consiliul, T‑163/18, EU:T:2020:57, punctul 145 (nepublicată) și jurisprudența citată].
70
Potrivit unei jurisprudențe constante, instanțele Uniunii trebuie, în conformitate cu competențele cu care sunt învestite în temeiul Tratatului FUE, să asigure un control, în principiu complet, al legalității tuturor actelor Uniunii din perspectiva drepturilor fundamentale care fac parte integrantă din ordinea juridică a Uniunii. Această cerință este consacrată expres la articolul 275 al doilea paragraf TFUE (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia ș.a./Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 97 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 28 noiembrie 2013, Consiliul/Manufacturing Support & Procurement Kala Naft, C‑348/12 P, EU:C:2013:776, punctul 65 și jurisprudența citată).
71
Nu este mai puțin adevărat că Consiliul dispune de o largă putere de apreciere în ceea ce privește definirea generală și abstractă a criteriilor de desemnare și a modalităților de adoptare a măsurilor restrictive (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 aprilie 2015, Anbouba/Consiliul, C‑605/13 P, EU:C:2015:248, punctul 41 și jurisprudența citată). În consecință, normele de aplicare generală care definesc aceste criterii și aceste modalități, precum dispozițiile din actele atacate care prevăd criteriul vizat de excepția de nelegalitate, fac obiectul unui control jurisdicțional restrâns care se limitează la verificarea respectării normelor de procedură și de motivare, a acurateței situației de fapt, a absenței unei erori de drept, precum și a absenței unei erori vădite în aprecierea faptelor și a existenței unui abuz de putere [a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 aprilie 2015, Bank of Industry and Mine/Consiliul, T‑10/13, EU:T:2015:235, punctul 75 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 12 februarie 2020, Amisi Kumba/Consiliul, T‑163/18, EU:T:2020:57, punctul 149 (nepublicată)].
72
În lumina acestor considerații vor fi analizate cele trei aspecte ale celui de al șaptelea motiv.
a) Cu privire la primul aspect al celui de al șaptelea motiv, întemeiat pe lipsa unui element probatoriu pentru a justifica adoptarea primei alternative a criteriului de la litera (g) modificat, precum și pe o eroare vădită de apreciere
73
Prin intermediul primului aspect al celui de al șaptelea motiv, reclamantul arată că, prin adoptarea primei alternative a criteriului de la litera (g) modificat, Consiliul a instituit, astfel cum se evidențiază în considerentul (4) al Deciziei 2023/1094, o prezumție de interdependență între, pe de o parte, oamenii de afaceri importanți și, pe de altă parte, guvernul rus.
74
Acesta arată că elementele de probă care figurează în dosarele WK de menținere 2 adiționale nu pot justifica adoptarea primei alternative a criteriului de la litera (g) modificat, dat fiind în special că dosarul WK suplimentar de menținere 2 a fost întocmit după adoptarea acestui criteriu.
75
Consiliul adaugă că adoptarea primei alternative a criteriului de la litera (g) modificat reflectă o eroare vădită de apreciere din partea Consiliului pentru motivul că elementele de probă din dosarul WK suplimentar de menținere 2 evidențiază că oamenii de afaceri apropiați ai președintelui Federației Ruse nu mai exercită nicio influență asupra lui de la începutul războiului din Ucraina.
76
Acesta concluzionează că prezumția creată prin prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat nu este susținută și este nefondată și, prin adoptarea unei asemenea prezumții, Consiliul a săvârșit astfel o eroare vădită de apreciere.
77
Trebuie arătat că, anterior modificării criteriului de la litera (g), acesta viza numai „oameni de afaceri importanți […] implica[ți] în sectoare economice care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse”. Modificarea adusă acestui criteriu prin Decizia 2023/1094 a avut ca efect extinderea conținutului acestui criteriu la „oameni de afaceri importanți care își desfășoară activitatea în Rusia”, care este cel contestat de reclamant, precum și la „oameni de afaceri implicați în sectoare economice care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse”.
78
În speță, reclamantul pornește, întemeindu‑se pe considerentul (4) al Deciziei 2023/1094, de la presupunerea că prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat instituie o prezumție de legături de interdependență care există între oamenii de afaceri importanți și oamenii care exercită puterea politică în Federația Rusă.
79
În această privință, trebuie arătat că criteriul de la litera (g) modificat reia noțiunea de „oameni de afaceri importanți” care era utilizată înainte de modificări, astfel încât această noțiune trebuie interpretată în același mod, și anume ca referindu‑se la importanța oamenilor de afaceri respectivi având în vedere, după caz, statutul lor profesional, importanța activităților lor economice, amploarea participațiilor de capital ale acestora sau funcțiile pe care le dețin în cadrul uneia sau mai multor întreprinderi în care își desfășoară aceste activități (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 noiembrie 2023, OT/Consiliul,T‑193/22, EU:T:2023:716, punctul 143).
80
Cu alte cuvinte, modificarea adusă criteriului de la litera (g) nu privește definiția noțiunii de „oameni de afaceri importanți” ca atare, ci a avut ca obiect doar extinderea domeniului de aplicare al măsurilor restrictive astfel încât acestea să se aplice tuturor oamenilor de afaceri importanți, inclusiv celor care nu intervin într‑un sector economic care furnizează o sursă substanțială de venituri guvernului Federației Ruse.
81
Motivele care justifică extinderea criteriului prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, sunt expuse în considerentul (4) al Deciziei 2023/1094. Într‑adevăr, acest considerent descrie funcționarea economiei ruse caracterizate prin existența unei legături de interdependență între oameni de afaceri importanți care își desfășoară activitatea în Rusia și guvernul Federației Ruse. Astfel, vizând acești oameni de afaceri, Consiliul urmărește să exploateze influența pe care această categorie de persoane o poate exercita asupra regimului rus, determinându‑i să facă presiuni asupra acestui guvern pentru a‑și modifica politica față de Ucraina.
82
În ceea ce privește argumentația că adoptarea primei alternative a criteriului de la litera (g) modificat nu ar fi justificată de elemente de probă suficiente, trebuie amintit, pe de o parte, că adoptarea unui criteriu de includere a unei persoane sau a unei entități în listele în litigiu constituie un act cu aplicabilitate generală destinat atingerii unui obiectiv care ține de PESC, în speță încetarea războiului de agresiune desfășurat de Rusia în Ucraina, și, pe de altă parte, că Consiliul dispune de o largă putere de apreciere în ceea ce privește adoptarea unor asemenea criterii.
83
Rezultă că, contrar celor afirmate de reclamant, Consiliul nu este obligat să prezinte dovezi pentru a stabili existența unor legături de interdependență între guvernul Federației Ruse și oamenii de afaceri importanți în vederea adoptării primei alternative a criteriului de la litera (g) modificat. Într‑adevăr, revine reclamantului sarcina de a prezenta, în susținerea excepției sale de nelegalitate, orice element de natură să stabilească faptul că o asemenea considerație privind existența legăturilor menționate este vădit eronată și afectează astfel legalitatea alternativei respective.
84
În această privință, trebuie arătat că elementele de probă extrase din dosarele WK de menținere 2 adiționale, pe care le invocă reclamantul pentru a contesta temeinicia criteriului de la litera (g) modificat, presupunând că sunt de natură să dovedească existența unei relative slăbiri a puterii de influență a oamenilor de afaceri importanți asupra guvernului Federației Ruse în urma războiului din Ucraina, nu sunt totuși susceptibile să dovedească caracterul vădit eronat al luării în considerare de către Consiliu a existenței unor legături de interdependență între guvernul rus și oamenii de afaceri importanți pentru a adopta prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat.
85
În consecință, argumentația reclamantului întemeiată pe faptul că prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat este afectată de o eroare vădită de apreciere trebuie respinsă. Trebuie de asemenea înlăturat, pentru aceleași motive cum sunt cele care figurează la punctul 83 de mai sus, argumentul reclamantului că elementele de probă din dosarul WK suplimentar de menținere 2 nu pot justifica adoptarea primei alternative a criteriului de la litera (g) modificat pentru motivul că acest dosar a fost întocmit după adoptarea criteriului respectiv.
86
În plus, este necesar să se arate că, pentru a aplica prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat la situația individuală a fiecărei persoane al cărei nume este inclus în listele în litigiu, revine Consiliului sarcina de a demonstra, pe de o parte, că o persoană fizică poate fi calificată drept om de afaceri important în sensul indicat la punctul 79 de mai sus și, pe de altă parte, că această persoană fizică desfășoară o activitate în Rusia. În această privință, trebuie subliniat că simpla împrejurare de a aparține categoriei de oameni de afaceri importanți care își desfășoară activitatea în Rusia este suficientă pentru a justifica luarea măsurilor restrictive necesare pe baza primei alternative a criteriului de la litera (g) modificat, fără a fi necesară dovedirea unei asocieri între calitatea de om de afaceri important și regimul rus și nici cea dintre un om de afaceri important și sprijinul adus acestui regim sau beneficiul obținut de pe urma acestuia (a se vedea prin analogie Hotărârea din 9 iulie 2020, Haswani/Consiliul,C‑241/19 P, EU:C:2020:545, punctul 66, și Ordonanța din 6 septembrie 2022, Haikal/Consiliul, C‑113/21 P, nepublicată, EU:C:2022:640, punctul 41).
87
Astfel, întrucât prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat a urmărit doar să instituie un criteriu obiectiv, autonom și suficient de natură să justifice includerea persoanelor în listele în litigiu, care impune Consiliului să dovedească îndeplinirea a două elemente cumulative, și anume, pe de o parte, că persoana vizată este un om de afaceri important și, pe de altă parte, că această persoană desfășoară o activitate în Federația Rusă, reclamantul nu poate susține că prin această alternativă s‑a instituit o prezumție (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 9 iulie 2020, Haswani/Consiliul,C‑241/19 P, EU:C:2020:545, punctul 79 și jurisprudența citată).
88
Având în vedere considerațiile care precedă, primul aspect al celui de al șaptelea motiv trebuie respins.
b) Cu privire la al doilea aspect al celui de al șaptelea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor securității juridice și legalității
89
Prin intermediul celui de al doilea aspect al celui de al șaptelea motiv, reclamantul arată că, presupunând chiar că se poate considera că criteriul de la litera (g) modificat constituie o prezumție relativă, o asemenea prezumție este redactată în termeni excesiv de largi și încalcă astfel atât principiul securității juridice, cât și principiul legalității, așa cum este prevăzut la articolul 52 alineatul (1) din cartă.
90
În ceea ce privește, în primul rând, prima critică întemeiată pe faptul că prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat încalcă principiul securității juridice, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, principiul securității juridice, care constituie un principiu general al dreptului Uniunii, impune în special ca normele de drept să fie clare, precise și previzibile în privința efectelor lor, în special în cazul în care pot avea efecte nefavorabile asupra particularilor și întreprinderilor. O sancțiune, chiar fără caracter penal, nu poate fi aplicată decât dacă are la bază un temei juridic clar și neambiguu. Principiul securității juridice impune în special ca orice reglementare a Uniunii să fie clară și precisă, mai ales atunci când impune sau permite aplicarea de sancțiuni, astfel încât persoanele vizate să poată cunoaște fără ambiguitate drepturile și obligațiile care decurg din aceasta și să acționeze în consecință. Această cerință a unui temei juridic clar și precis a fost consacrată în domeniul măsurilor restrictive (a se vedea Hotărârea din 16 iulie 2014, National Iranian Oil Company/Consiliul, T‑578/12, nepublicată, EU:T:2014:678, punctele 112 și 113 și jurisprudența citată).
91
În plus, s‑a statuat că puterea de apreciere conferită Consiliului de criteriul prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, nu contravenea cerinței previzibilității, din moment ce criteriul respectiv era suficient de clar și de previzibil și se înscria într‑un cadru juridic clar delimitat de obiectivele urmărite de legislația care reglementează măsurile restrictive în cauză, și anume în esență necesitatea, având în vedere gravitatea situației din Ucraina, de a exercita o presiune asupra autorităților ruse pentru ca acestea să pună capăt acțiunilor și politicilor lor de destabilizare a Ucrainei și agresiunii militare împotriva acesteia. Din această perspectivă, măsurile restrictive în cauză au fost considerate conforme cu obiectivul vizat la articolul 21 alineatul (2) litera (c) TUE privind menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale, în conformitate cu scopurile și principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite, semnată la San Francisco la 26 iunie 1945. În consecință, acest criteriu a fost considerat conform cu principiul securității juridice (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 noiembrie 2023, OT/Consiliul,T‑193/22, EU:T:2023:716, punctele 45-48 și jurisprudența citată).
92
În speță, în ceea ce privește noțiunea de „oameni de afaceri importanți”, în sensul primei alternative a criteriului de la litera (g) modificat, trebuie amintit că această noțiune se referă la importanța acestor persoane având în vedere în special statutul lor profesional, importanța activităților lor economice, amploarea participațiilor de capital ale acestora sau funcțiile pe care le dețin în cadrul uneia sau mai multor întreprinderi în care își desfășoară activitățile (a se vedea punctul 79 de mai sus).
93
În ceea ce privește condiția referitoare la desfășurarea activităților în Rusia de către acești oameni de afaceri, trebuie să se constate că ea este suficient de delimitată și definită așa încât să nu contravină principiului securității.
94
Rezultă astfel din cuprinsul punctelor 92 și 93 de mai sus că dispozițiile primei alternative a criteriului de la litera (g) modificat sunt suficient de clare, precise și previzibile pentru a stabili persoanele cărora le sunt destinate a le fi aplicabile și se înscriu într‑un cadru juridic clar delimitat de obiectivele urmărite de legislația care reglementează măsurile restrictive în cauză și amintit la punctul 91 de mai sus. În plus, puterea de apreciere conferită Consiliului prin prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat este contrabalansată de o obligație de motivare și de drepturi procedurale consolidate (a se vedea prin analogie Hotărârea din 16 iulie 2014, National Iranian Oil Company/Consiliul, T‑578/12, nepublicată, EU:T:2014:678, punctul 122, și Hotărârea din 15 noiembrie 2023, OT/Consiliul,T‑193/22, EU:T:2023:716, punctul 47).
95
În ceea ce privește, în al doilea rând, a doua critică, întemeiată pe încălcarea principiului legalității, trebuie să se constate că prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat a fost introdusă prin Decizia 2023/1094, și anume un act cu aplicabilitate generală adoptat în temeiul articolului 29 TUE. Prin urmare, reclamantul nu poate susține că acest criteriu nu respectă principiul legalității.
96
Astfel, din moment ce nu se poate reproșa că prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat încalcă principiile securității juridice și legalității, al doilea aspect al celui de al șaptelea motiv trebuie respins.
c) Cu privire la al treilea aspect al celui de al șaptelea motiv, referitor la încălcarea principiului proporționalității prin criteriul de la litera (g) modificat
97
Prin intermediul celui de al treilea aspect al celui de al șaptelea motiv, reclamantul susține că criteriul de la litera (g) modificat încalcă principiul proporționalității.
98
În acest scop, în primul rând, el afirmă că prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat, prin formularea foarte largă pe care o are, permite desemnarea arbitrară a unui număr foarte mare de persoane, astfel încât măsurile astfel adoptate nu pot fi considerate ca fiind specifice. În al doilea rând, el arată că această alternativă permite adoptarea unor măsuri restrictive fără a ține seama de comportamentul specific al persoanelor în cauză în raport cu politica urmată de guvernul rus în Ucraina, chiar dacă simpla calitate de om de afaceri important nu conferă nicio legătură cu acest guvern și nici o putere de influență asupra guvernului menționat. În al treilea rând, el afirmă că, în timp ce elementele de probă prezentate de Consiliu sunt de natură să dovedească faptul că oamenii de afaceri, fie chiar importanți, nu au o influență asupra guvernului rus, prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat este vădit inadecvată pentru atingerea scopului urmărit de Consiliu, ceea ce este cu atât mai adevărat cu cât, abandonând orice luare în considerare a furnizării de către persoanele vizate a unei surse substanțiale de venituri, acest nou criteriu pare lipsit de orice eficacitate.
99
Trebuie amintit că principiul proporționalității, care face parte dintre principiile generale de drept al Uniunii, impune ca mijloacele puse în aplicare printr‑o dispoziție de drept al Uniunii să fie apte să realizeze obiectivele legitime urmărite de reglementarea în cauză și să nu depășească în mod vădit ceea ce este necesar pentru atingerea acestora (Hotărârea din 13 martie 2012, Melli Bank/Consiliul,C‑380/09 P, EU:C:2012:137, punctul 52).
100
În plus, Consiliul nu este obligat să facă dovada că măsurile restrictive pe care le instituie produc efectele scontate de reglementarea în cauză, ci numai că aceste măsuri sunt susceptibile să realizeze obiectivele urmărite de această reglementare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 iunie 2020, VTB Bank/Consiliul, C‑729/18 P, nepublicată, EU:C:2020:499, punctul 66).
101
În speță, prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat a fost adoptată de Consiliu întrucât, în exercitarea largii sale puteri de apreciere și ținând seama de agravarea situației din Ucraina, acesta a apreciat că, pentru a face presiuni asupra guvernului Federației Ruse, trebuia să poată include în listele în litigiu oamenii de afaceri importanți care își desfășurau activitatea în această țară.
102
Mai întâi, este necesar să se arate că demersul Consiliului care constă în extinderea sferei persoanelor vizate de măsurile restrictive în cauză, având în vedere agravarea situației din Ucraina, pentru a atinge obiectivele urmărite se întemeiază pe caracterul progresiv al atingerii aduse drepturilor în funcție de efectivitatea măsurilor (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 25 ianuarie 2017, Almaz‑Antey Air and Space Defence/Consiliul, T‑255/15, nepublicată, EU:T:2017:25, punctul 104 și jurisprudența citată).
103
În continuare, prin adoptarea primei alternative a criteriului de la litera (g) modificat, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 81 de mai sus, Consiliul urmărește să exploateze influența pe care această categorie de persoane o poate exercita asupra regimului rus, determinându‑le să facă presiuni asupra acestui guvern pentru a‑și modifica politica față de Ucraina. În această privință, trebuie arătat că, contrar celor afirmate de reclamant, prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat nu vizează în mod nediferențiat și general toți oamenii de afaceri care își desfășoară activitatea în Federația Rusă, ci, în mod specific, oamenii de afaceri importanți care desfășoară activități în această țară. Prin urmare, este necesar să se considere că adoptarea primei alternative a criteriului de la litera (g) modificat era adecvată pentru atingerea obiectivelor urmărite prin măsurile restrictive.
104
În sfârșit, trebuie arătat că prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat este necesară pentru realizarea și punerea în aplicare a obiectivelor prevăzute la articolul 21 TUE. Astfel, din considerentul (4) al Deciziei 2023/1094 reiese că, prin extinderea domeniului de aplicare personal al măsurilor restrictive, vizând oamenii de afaceri importanți care își desfășoară activitatea în orice sector economic al Rusiei, fără a săvârși o eroare vădită de apreciere, Consiliul putea considera că măsurile respective contribuiau la intensificarea presiunii asupra guvernului menționat, responsabil de invadarea Ucrainei. În această privință, trebuie să se constate că reclamantul nu a demonstrat că un criteriu alternativ cu o întindere mai limitată ar fi permis atingerea la fel de eficient a obiectivelor urmărite prin măsurile restrictive.
105
Pe de altă parte, nu pot fi admise obiecțiile invocate de reclamant prin care se contestă prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat pentru motivul că nu ar ține seama de comportamentul specific al oamenilor de afaceri vizați de măsurile restrictive în cauză și că aceștia nu ar exercita o influență asupra guvernului Federației Ruse. Astfel, este necesar să se arate că reclamantul nu a demonstrat că considerațiile Consiliului referitoare la existența unor legături de interdependență între oamenii de afaceri importanți și guvernul Federației Ruse erau viciate de o eroare vădită de apreciere (a se vedea punctul 84 de mai sus). Prin urmare, reclamantul nu a demonstrat nici că această categorie de persoane nu ar fi în măsură să exercite o presiune asupra guvernului Federației Ruse pentru a‑și modifica politica față de Ucraina. Rezultă că faptul că oamenii de afaceri importanți care desfășoară activități în Rusia nu sunt responsabili de anexarea și de invadarea Ucrainei și nici nu sprijină sau beneficiază de pe urma acestui conflict nu este de natură să demonstreze că prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat ar fi vădit disproporționată pentru atingerea obiectivelor urmărite prin măsurile restrictive.
106
Astfel, din moment ce reclamantul nu a evidențiat că instituirea primei alternative a criteriului de la litera (g) modificat era de natură să încalce principiul proporționalității, este necesar să se respingă al treilea aspect al celui de al șaptelea motiv și, în consecință, al șaptelea motiv în totalitate.
4. Cu privire la primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere
107
Prin intermediul primului motiv, reclamantul arată că Consiliul a săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când a considerat că, în actele din martie 2023, criteriile de la literele (a) și (d) erau îndeplinite în privința sa, iar criteriile de la literele (a), (d) și (g) erau îndeplinite în actele din septembrie 2023.
108
Consiliul solicită respingerea acestui motiv.
109
În speță, Tribunalul consideră util să analizeze temeinicia includerii numelui reclamantului în listele în litigiu în raport cu ansamblul criteriilor care au fost reținute în privința sa în actele atacate, și anume, pe de o parte, criteriul de la litera (a), pe de altă parte, criteriul de la litera (d), în ceea ce privește actele atacate, și, în sfârșit, criteriul de la litera (g), în ceea ce privește actele din septembrie 2023.
110
Cu titlu introductiv, este important de subliniat că primul motiv trebuie considerat ca fiind întemeiat pe o eroare de apreciere, și nu pe o eroare vădită de apreciere. În fapt, chiar dacă este adevărat că Consiliul dispune de o anumită putere de apreciere pentru a stabili, de la caz la caz, dacă sunt îndeplinite criteriile juridice pe care se întemeiază măsurile restrictive în cauză, nu este mai puțin adevărat că instanțele Uniunii trebuie să asigure un control, în principiu complet, al tuturor actelor Uniunii (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 2023, OT/Consiliul,T‑193/22, EU:T:2023:716, punctul 121 și jurisprudența citată).
111
Trebuie de asemenea amintit faptul că efectivitatea controlului jurisdicțional garantat la articolul 47 din cartă impune îndeosebi ca instanța Uniunii să se asigure că decizia prin care au fost adoptate sau menținute măsuri restrictive, care are o aplicabilitate individuală pentru persoana sau entitatea în cauză, se întemeiază pe o bază factuală suficient de solidă. Aceasta presupune verificarea faptelor invocate în expunerea de motive a deciziei menționate, astfel încât controlul jurisdicțional să nu se limiteze la aprecierea verosimilității abstracte a motivelor invocate, ci să privească aspectul dacă respectivele motive – sau cel puțin unul dintre ele, considerat suficient în sine pentru susținerea deciziei în cauză – sunt întemeiate (Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia ș.a./Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 119, și Hotărârea din 15 noiembrie 2023, OT/Consiliul,T‑193/22, EU:T:2023:716, punctul 122).
112
În caz de contestare, autoritatea competentă a Uniunii este cea care are sarcina să demonstreze temeinicia motivelor reținute împotriva persoanei sau a entității vizate, aceasta din urmă neavând obligația să facă dovada negativă a netemeiniciei motivelor menționate (Hotărârea din 18 iulie 2013, Comisia ș.a./Kadi, C‑584/10 P, C‑593/10 P și C‑595/10 P, EU:C:2013:518, punctul 121, și Hotărârea din 15 noiembrie 2023, OT/Consiliul,T‑193/22, EU:T:2023:716, punctul 123).
113
În plus, aprecierea temeiniciei acestor motive trebuie efectuată prin examinarea elementelor de probă și a informațiilor în contextul în care acestea se inserează, iar nu în mod izolat. Astfel, Consiliul îndeplinește sarcina probei care îi incumbă dacă prezintă în fața instanței Uniunii o serie de indicii suficient de concrete, precise și concordante care să permită stabilirea existenței unei legături suficiente între persoana căreia i s‑a aplicat o măsură de înghețare a fondurilor și regimul sau, în general, situațiile combătute (a se vedea Hotărârea din 15 noiembrie 2023, OT/Conseil,T‑193/22, EU:T:2023:716, punctul 124 și jurisprudența citată).
114
Pe de altă parte, măsurile restrictive au o natură conservatorie și, prin definiție, provizorie, iar validitatea lor este întotdeauna condiționată de continuarea existenței împrejurărilor de fapt și de drept care au determinat adoptarea lor, precum și de necesitatea menținerii lor în vederea realizării obiectivului care le este asociat. Astfel, cu ocazia reanalizării periodice a acestor măsuri restrictive, Consiliul trebuie să efectueze o apreciere actualizată a situației și să întocmească un bilanț al impactului unor astfel de măsuri pentru a stabili dacă acestea au permis îndeplinirea obiectivelor urmărite prin includerea inițială a numelor persoanelor și ale entităților în cauză în listele în litigiu sau dacă este încă posibil să se tragă aceeași concluzie în ceea ce privește persoanele și entitățile menționate (a se vedea Hotărârea din 26 octombrie 2022, Ovsyannikov/Consiliul, T‑714/20, nepublicată, EU:T:2022:674, punctul 67 și jurisprudența citată).
115
Pentru a justifica menținerea numelui unei persoane pe listele în litigiu, nu este interzis Consiliului să se întemeieze pe aceleași elemente de probă care au justificat includerea inițială, reincluderea sau menținerea anterioară a numelui persoanei în cauză pe aceste liste, în măsura în care, pe de o parte, motivele includerii sunt neschimbate și, pe de altă parte, contextul nu a evoluat astfel încât aceste elemente de probă să fi devenit caduce. Contextul menționat include nu numai situația din țara pentru care a fost instituit sistemul de măsuri restrictive, ci și situația specifică a persoanei în cauză. În mod similar, menținerea pe listele în litigiu se justifică în raport cu ansamblul împrejurărilor relevante și în special în raport cu faptul că obiectivele vizate de măsurile restrictive nu ar fi fost îndeplinite (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 noiembrie 2023, OT/Consiliul,T‑193/22, EU:T:2023:716, punctul 169 și jurisprudența citată).
116
Într‑un astfel de context, Consiliul poate decide să mențină pe listele în litigiu numele persoanelor în cauză, păstrând motivele referitoare la fapte trecute și reținute în decizii anterioare care le privesc, cu condiția ca această menținere să rămână justificată în raport cu ansamblul împrejurărilor relevante și în special în raport cu faptul că obiectivele vizate de măsurile restrictive nu ar fi fost atinse (a se vedea prin analogie Hotărârea din 8 martie 2023, Mutondo/Consiliul, T‑94/22, nepublicată, EU:T:2023:120, punctul 50 și jurisprudența citată).
117
Argumentele invocate de reclamant împotriva actelor atacate vor fi analizate tocmai din perspectiva acestor considerații.
a) Cu privire la eroarea de apreciere invocată împotriva actelor din martie 2023
118
În speță, actele din martie 2023 au fost adoptate pe baza criteriilor de la literele (a) și (d). Reclamantul susține că acestea nu sunt îndeplinite în ceea ce îl privește, în lipsa unor probe suficiente prezentate de Consiliu. În consecință, trebuie analizat succesiv fiecare dintre aceste criterii.
1) Cu privire la eroarea de apreciere referitoare la criteriul de la litera (a)
119
În speță, reclamantul arată în esență că elementele de probă care figurează în dosarul WK inițial și în dosarul WK inițial suplimentar, precum și în dosarul WK de menținere 1 și în dosarul WK 17683/2022 INIT (a se vedea punctul 19 de mai sus), sunt insuficiente pentru a evidenția că el a susținut personal și individual sau a pus în aplicare acțiunile sau politicile desfășurate de Federația Rusă care subminează sau amenință integritatea, suveranitatea și independența Ucrainei.
120
În această privință, reclamantul susține că, contrar celor statuate în Hotărârea din 6 septembrie 2023, Timchenko/Consiliul (T‑252/22, nepublicată, atacată cu recurs, EU:T:2023:496), nu se poate considera că acesta a sprijinit personal acțiunile sau politicile care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei ori stabilitatea sau securitatea în Ucraina în împrejurări în care, precum în speță, un asemenea sprijin nu este adus de el însuși, ci prin intermediul Bank Rossiya, în care, pe de o parte, nu exercită nicio funcție de administrator și, pe de altă parte, este acționar minoritar indirect.
121
În acest scop, el arată că adoptarea unui asemenea raționament echivalează cu negarea oricărei realități a personalității juridice a societăților și cu încălcarea în consecință a „unui principiu fundamental și universal al dreptului societăților”, chiar dacă, în calitate de acționar minoritar, acesta nu poate lua parte decât la un număr restrâns de decizii, orientările generale ale societății fiind adoptate de consiliul de administrație.
122
El adaugă că nu poate fi declarat personal responsabil de înființarea de sucursale în Crimeea de către Bank Rossiya, când o astfel de decizie ține de competența exclusivă a consiliului de administrație al acestei societăți. În ceea ce privește legăturile de capital dintre Bank Rossiya și grupul media National Media Group, acesta arată că, din moment ce participația băncii amintite la capitalul grupului respectiv este de 17 %, participația sa efectivă în acest grup se ridică la numai 1,7 % din capital.
123
Consiliul contestă această argumentație.
124
În ceea ce privește criteriul de la litera (a), trebuie amintit că acesta presupune că este stabilită existența unei legături, directe sau indirecte, între activitățile sau acțiunile persoanei sau entității vizate și situația din Ucraina aflată la originea adoptării măsurilor restrictive în cauză. Altfel spus, aceste persoane sau aceste entități trebuie, prin comportamentul lor, să fi fost responsabile de acțiuni sau de politici care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei (Hotărârea din 30 noiembrie 2016, Rotenberg/Consiliul,T‑720/14, EU:T:2016:689, punctul 74).
125
În speță, astfel cum s‑a menționat la punctul 45 de mai sus, trebuie arătat că, în motivarea actelor atacate, elementele care au legătură cu criteriul de la litera (a) se referă la faptul că reclamantul este acționar al Bank Rossiya și că această bancă, în primul rând, deține participații importante în National Media Group care controlează canale de televiziune ce susțin activ politica guvernului rus și, în al doilea rând, desfășoară o politică de investiții activă în Crimeea prin înființarea de sucursale în această regiune. În plus, motivarea respectivă se referă la Volga Group, care „își aduce o contribuție semnificativă la dezvoltarea economiei ruse”. Având în vedere aceste elemente, Consiliul apreciază că, prin intermediul băncii menționate, reclamantul susține politica de anexare a Ucrainei desfășurată de guvernul rus.
126
În speță, pentru a justifica menținerea includerii reclamantului pe baza criteriului de la litera (a), Consiliul se întemeiază pe înscrisurile din dosarele WK inițial și WK inițial suplimentar, precum și pe cele cuprinse în dosarul WK de menținere 1 și mai ales pe următoarele înscrisuri:
–
înscrisul 6 din dosarul WK inițial, reprezentând o captură de ecran de pe site‑ul internet al Volga Group, nedatată, la care Consiliul a avut acces în luna februarie 2022, care înfățișează acest grup în special sub aspectul participațiilor sale de capital;
–
înscrisul 7 din dosarul WK inițial, reprezentând o captură de ecran de pe site‑ul internet al unui ONG, publicată în luna iulie 2017, la care Consiliul a avut acces în luna februarie 2022 și care înfățișează compunerea acționariatului Bank Rossiya;
–
înscrisul 1 din dosarul WK inițial suplimentar, reprezentând o captură de ecran de pe site‑ul internet al grupului media rus ABR, publicată în luna ianuarie 2019 și consultată de Consiliu în luna octombrie 2019;
–
înscrisul 2 din dosarul WK inițial suplimentar, reprezentând o captură de ecran de pe site‑ul internet al grupului media rus RBC, publicată în luna august 2016 și de care Consiliul a luat cunoștință în luna octombrie 2019;
–
înscrisul 4 din dosarul WK inițial suplimentar, reprezentând o captură de ecran de pe site‑ul internet al agenției TASS, nedatată, dar care relatează evenimente ulterioare datei de 1 martie 2014 și la care Consiliul a avut acces la data de 23 februarie 2015;
–
înscrisul 5 din dosarul WK inițial suplimentar, reprezentând o captură de ecran de pe site‑ul internet al grupului media rus RIA din 10 septembrie 2014 și care se referă la un articol intitulat „Bank Rossiya își începe activitatea în Crimeea”, la care Consiliul a avut acces la 23 februarie 2015;
–
înscrisul 6 din dosarul WK inițial suplimentar, reprezentând o captură de ecran de pe site‑ul internet al Bank Rossiya, la care Consiliul a avut acces la 23 februarie 2015;
–
înscrisul 7 din dosarul WK inițial suplimentar, reprezentând o captură de ecran de pe site‑ul internet al grupului media rus Novaya Gazeta și care privește un articol intitulat „15 ani ai celor mai opace lacuri din lume”, la care Consiliul a avut acces în luna februarie 2015;
–
înscrisul 8 din dosarul WK de menținere 1, extras de pe site‑ul internet „eastwest.eu” și care prezintă un articol intitulat „Bank Rossiya, banca lui Putin”, publicat în luna iunie 2016 și la care Consiliul a avut acces în luna noiembrie 2022.
127
În sfârșit, trebuie arătat că Consiliul, pentru a caracteriza existența criteriului de la litera (a) împotriva reclamantului, s‑a mai întemeiat pe două articole din ziarul The Guardian anexate la memoriul în apărare (anexele B 19 A și B 19 B), primul, nedatat, intitulat „Bank Rossiya, banca favorizată de Kremlin, pe cale să fie înghețată în dolari” și, al doilea, datat aprilie 2016, intitulat „Descoperire: pista celor 2 miliarde de dolari offshore care duce la Vladimir Putin”. Trebuie arătat că Consiliul a avut acces la aceste două articole anterior adoptării actelor din martie 2023, din moment ce se face referire la ele în cuprinsul punctelor 82 și 83 din Hotărârea din 6 septembrie 2023, Timchenko/Consiliul (T‑252/22, nepublicată, atacată cu recurs, EU:T:2023:496).
128
În speță, trebuie arătat de la bun început că reclamantul nu contestă valoarea probantă a niciunuia dintre documentele menționate la punctele 126 și 127 de mai sus.
129
În ceea ce privește eventuala eroare de apreciere pe care ar fi săvârșit‑o Consiliul atunci când a considerat că reclamantul oferea sprijin politicii de anexare a Ucrainei și intra deci sub incidența criteriului de la litera (a), este necesar să se constate că din înscrisurile 5 și 6 din dosarul WK inițial suplimentar reiese că Bank Rossiya a investit în Crimeea pentru a institui o rețea de treizeci de sucursale în această regiune a Ucrainei.
130
Această politică de investiții a Bank Rossiya în regiunile Ucrainei anexate de Federația Rusă este confirmată, pe de o parte, de informațiile care figurează în înscrisul 1 din dosarul WK inițial suplimentar, care evidențiază că Bank Rossiya a acordat în anul 2019 un împrumut de 1 miliard de ruble (RUB) (aproximativ 14 milioane de euro) societății de căi ferate din Crimeea și, pe de altă parte, de informațiile care figurează în înscrisul 2 din dosarul WK inițial suplimentar. Astfel, aceste informații evidențiază că banca respectivă a devenit acționar al aeroportului Sevastopol.
131
Or, asemenea evenimente care au avut loc ulterior invadării Crimeii de către Federația Rusă sunt de natură să demonstreze că aceste investiții contribuie la punerea în aplicare a politicii de anexare a Crimeii de către Federația Rusă.
132
În ceea ce privește, în plus, aspectul dacă din cauza politicii de investiții care este desfășurată de Bank Rossiya și care contribuie la anexarea economică a Crimeii se poate considera că reclamantul sprijină acțiuni sau politici care subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei în sensul criteriului de la litera (a), este necesar să se arate că reclamantul recunoaște că este acționarul unic al Volga Group care deține 100 % din Transoil, care, la rândul său, deține 10,323 % din Bank Rossiya.
133
Or, un asemenea grafic de deținere de capital implică faptul că interpunerea Transoil între reclamant și Bank Rossiya nu influențează faptul că, în fapt și ținând seama de deținerea Transoil în proporție de 100 %, se poate considera că reclamantul deține 10,323 % din acțiunile Bank Rossiya, ceea ce îl face al doilea acționar ca mărime al băncii respective.
134
În această privință, trebuie arătat că, astfel cum evidențiază înscrisul 7 din dosarul WK inițial prin coroborare cu înscrisul 8 din dosarul WK de menținere 1 și cu anexa B 19 B, Bank Rossiya este cunoscută pentru a fi o instituție bancară foarte apropiată de anturajul domnului Putin, fapt confirmat de compunerea acționariatului ei (domnul Kovalchuk o deține în proporție de 37 %, domnul Shamalov în proporție de 9,64 % și domnul Rolduguin în proporție de 3,03 %). După cum rezultă din înscrisul 4 din dosarul WK inițial suplimentar, această sferă de persoane constituie de peste zece ani un grup de acționari stabili ai Bank Rossiya a cărei capitalizare se ridica în anul 2010 la 231 de miliarde RUB (aproximativ 3 miliarde de euro).
135
Or, asemenea elemente sunt suficiente pentru a considera că reclamantul este unul dintre cei mai mari acționari ai Bank Rossiya și că face de asemenea parte dintr‑un grup de acționari istorici stabili ai acestei bănci.
136
Astfel, din moment ce reclamantul este un acționar important al Bank Rossiya, iar această bancă contribuie la sprijinirea sau la punerea în aplicare a acțiunilor sau a politicilor desfășurate de guvernul Federației Ruse împotriva suveranității și independenței Ucrainei, trebuie să se considere că Consiliul a stabilit corespunzător cerințelor legale o legătură directă sau indirectă între activitățile sau acțiunile reclamantului și situația din Ucraina, în sensul jurisprudenței citate la punctul 124 de mai sus.
137
În această privință, trebuie subliniat că, în opoziție cu cele arătate de reclamant în ședință, elementele menționate la punctele 132-136 de mai sus nu pot fi considerate contrare Hotărârii din 10 aprilie 2024, Aven/Consiliul (T‑301/22, nepublicată, atacată cu recurs, EU:T:2024:214), și Hotărârii din 10 aprilie 2024, Fridman/Consiliul (T‑304/22, nepublicată, atacată cu recurs, EU:T:2024:215). Astfel, în aceste două hotărâri, Tribunalul a apreciat în esență că nu este posibil să se concluzioneze că acționarii unei asemenea bănci, chiar și importanți, își pot vedea numele inclus în listele de măsuri restrictive dacă nu există niciun element de fapt care să permită să se considere că o bancă a săvârșit acte care intră sub incidența criteriilor de la literele (a) și (d).
138
Rezultă din cele ce precedă că Consiliul a putut considera, fără a săvârși o eroare de apreciere, că, la data adoptării actelor din martie 2023, reclamantul îndeplinea condițiile impuse de criteriul de la litera (a).
2) Cu privire la eroarea de apreciere referitoare la criteriul de la litera (d)
139
În ceea ce privește criteriul de la litera (d), reclamantul susține în esență că ansamblul elementelor de probă de care se prevalează Consiliul nu dovedește că l‑ar sprijini material sau financiar pe președintele Federației Ruse și nici că ar beneficia de pe urma acestuia.
140
El arată că, contrar celor statuate de Tribunal în Hotărârea din 6 septembrie 2023, Timchenko/Consiliul (T‑252/22, nepublicată, atacată cu recurs, EU:T:2023:496), niciunul dintre documentele invocate de Consiliu nu identifică în mod concret sprijinul financiar acordat de Bank Rossiya președintelui Federației Ruse, un astfel de element neputând fi dedus din simplul fapt că Bank Rossiya ar fi banca acestuia din urmă.
141
În ceea ce privește afirmațiile Consiliului că reclamantul acordă sprijin material sau financiar factorilor de decizie ruși responsabili de invadarea Ucrainei prin intermediul acțiunilor pe care el le‑a desfășurat atât la momentul crizei de COVID‑19, cât și prin participarea sa la Consiliul de afaceri ruso‑chinez, acesta arată că acționează numai în funcție de interese comerciale care nu trebuie să fie orchestrate de stat și că, astfel cum a declarat întotdeauna, nu a urmat niciodată orientări care i‑ar fi fost dictate de autoritățile guvernamentale ruse.
142
Consiliul contestă această argumentație.
143
În această privință, trebuie arătat că înscrisul 8 din dosarul WK de menținere 1, care este un articol extras de pe site‑ul internet „eastwest.eu”, subliniază printre altele că analiza Panama Papers a evidențiat tehnicile financiare puse în aplicare de Bank Rossiya pentru deturnarea unor „râuri” de dolari în favoarea apropiaților din anturajul domnului Putin.
144
Această informație este confirmată de articolul din ziarul The Guardian din anexa B 19 B, intitulat „Pista celor 2 miliarde de dolari offshore care duce la Vladimir Putin” și care, pornind de la activitatea de investigație desfășurată de mai mulți jurnaliști pe baza Panama Papers, evidențiază modul în care președintele Federației Ruse și prietenii acestuia, și anume domnii Kovalchuk și Rolduguin, beneficiau de fondurile care proveneau inițial din împrumuturi și care treceau prin societăți offshore și prin Bank Rossiya.
145
În această privință, trebuie arătat că legătura pe care grupul de acționari stabili ai Bank Rossiya și, implicit, această bancă o avea cu președintele Federației Ruse este confirmată de înscrisul 7 din dosarul WK inițial suplimentar, în speță de articolul din Novaya Gazeta intitulat „15 ani ai celor mai opace lacuri din lume”. Acest articol de ziar, deși a fost redactat anterior invadării Crimeii de către Federația Rusă, cuprinde totuși informații relevante. Astfel, acesta evidențiază că legăturile care unesc cercul apropiat al prietenilor președintelui Federației Ruse, supranumit în general „cercul Dacha Ozéro”, din care fac parte printre altele sau sunt apropiați reclamantul, precum și domnii Kovalchuk și Shamalov, se bazează pe o veche prietenie care structurează întreg capitalismul rus de aproape 30 de ani În ceea ce îl privește pe domnul Rolduguin, acesta este descris în articolul din Guardian, menționat la punctul 139 de mai sus, drept cel mai bun prieten al președintelui Federației Ruse.
146
Or, din elementele menționate la punctele 143-145 de mai sus rezultă că Bank Rossiya îl sprijină financiar pe președintele Federației Ruse.
147
Rezultă că Consiliul a putut considera, fără a săvârși o eroare de apreciere, că reclamantul, în calitate de acționar important al Bank Rossiya, l‑a sprijinit financiar pe președintele Federației Ruse și a dedus de aici că îndeplinea condițiile prevăzute de criteriul de la litera (d).
148
Având în vedere cele ce precedă, cererea de anulare a actelor din martie 2023 trebuie respinsă.
b) Cu privire la eroarea de apreciere invocată împotriva actelor din septembrie 2023
149
În ceea ce privește actele din septembrie 2023, trebuie arătat că cererea de anulare a acestor acte se întemeiază pe două aspecte, primul fiind întemeiat pe lipsa valorii probante a înscrisurilor compilate în dosarele WK de menținere 2 adiționale, iar al doilea pe o eroare de apreciere a Consiliului în ceea ce privește includerea numelui reclamantului în listele în litigiu pe baza criteriilor de la literele (a), (d) și (g) modificat.
1) Cu privire la valoarea probantă a înscrisurilor care figurează în dosarele WK de menținere 2 adiționale
150
În ceea ce privește contestarea valorii probante a înscrisurilor care figurează în dosarele WK de menținere 2 adiționale, reclamantul arată că, în general, documentele care figurează în acestea nu sunt analize sau rapoarte realizate de Consiliu, ci simple compilații de documente, de capturi de ecran și de extrase puse unele după altele, fără ca el să fie în măsură să stabilească ce intenționează în mod concret Consiliul să demonstreze cu ajutorul documentelor respective și nici ce concluzii va trage pe baza lor.
151
În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, activitatea instanței Uniunii este guvernată de principiul liberei aprecieri a probelor și că singurul criteriu de apreciere a valorii probelor prezentate constă în credibilitatea acestora. În această privință, pentru a aprecia valoarea probatorie a unui document, trebuie să se verifice caracterul verosimil al informației pe care o conține și să se țină cont printre altele de originea documentului, de împrejurările elaborării sale și de destinatarul său și trebuie să se analizeze dacă, având în vedere conținutul său, pare rezonabil și fiabil [a se vedea Hotărârea din 31 mai 2018, Kaddour/Consiliul,T‑461/16, EU:T:2018:316, punctul 107 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 12 februarie 2020, Amisi Kumba/Consiliul,T‑163/18, EU:T:2020:57, punctul 95 (nepublicată) și jurisprudența citată].
152
În lipsa unor competențe de anchetă în țări terțe, aprecierea autorităților Uniunii trebuie, în fapt, să se întemeieze pe surse de informare accesibile publicului, pe rapoarte, pe articole de presă, pe rapoarte ale serviciilor secrete sau pe alte surse de informare similare (Hotărârea din 14 martie 2018, Kim ș.a./Consiliul și Comisia, T‑533/15 și T‑264/16, EU:T:2018:138, punctul 107, și Hotărârea din 1 iunie 2022, Prigozhin/Consiliul, T‑723/20, nepublicată, EU:T:2022:317, punctul 59).
153
În plus, este important de remarcat că situația de conflict în care sunt implicate Federația Rusă și Ucraina face deosebit de dificil în practică accesul la anumite surse, indicarea expresă a sursei primare a anumitor informații, precum și eventuala colectare de mărturii de la persoane care acceptă să fie identificate. Dificultățile de investigare care rezultă de aici pot contribui astfel la împiedicarea furnizării unor probe exacte și a unor informații obiective (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 noiembrie 2023, OT/Consiliul,T‑193/22, EU:T:2023:716, punctul 116 și jurisprudența citată).
154
În speță, trebuie arătat că, în ceea ce privește actele din septembrie 2023, extrasele din raportul redactat de doamna Iwona Wisniewska, publicat în luna octombrie 2018, intitulat Priceless Friendship (Prietenie neprețuită) și la care Consiliul a avut acces în luna aprilie 2023, care figurează la paginile 227-232 din dosarul WK de menținere 2, sunt utile pentru a analiza temeinicia măsurilor restrictive care îl vizează pe reclamant.
155
Trebuie arătat că, în speță, reclamantul nu invocă niciun element obiectiv de natură să pună sub semnul întrebării valoarea probantă a acestui înscris a cărui lectură evidențiază că analiza dezvoltată în cuprinsul acestuia are la bază elemente obiective și serioase care nu sunt contestate de reclamant.
156
În plus, având în vedere considerațiile de la punctele 152 și 153 de mai sus, nu se poate reproșa Consiliului că a utilizat, precum în speță, rapoarte privind situația Federației Ruse pentru a face dovada temeiniciei includerii numelui reclamantului în listele în litigiu.
157
În această privință, trebuie respins argumentul reclamantului potrivit căruia Consiliul ar fi trebuit să se întemeieze pe propria analiză a situației existente în Federația Rusă, din moment ce o asemenea analiză, neprovenind de la un terț, nu ar fi putut fi considerată drept probă.
158
Având în vedere aceste elemente, trebuie respinse criticile reclamantului în ceea ce privește valoarea probantă a înscrisului menționat la punctul 154 de mai sus.
2) Cu privire la eroarea de apreciere referitoare la criteriul de la litera (a)
159
În ceea ce privește criteriul de la litera (a), este necesar să se arate că reclamantul nu a demonstrat că situația sa personală s‑a schimbat, în măsura în care, printre altele, el rămâne un acționar indirect important al Bank Rossiya, și nici nu a făcut dovada că această bancă și‑ar fi încetat politica de a contribui la anexarea economică a Crimeii.
160
Astfel, trebuie să se constate că reclamantul nu a demonstrat că desemnarea sa pe baza criteriului de la litera (a) era viciată de o eroare de apreciere.
3) Cu privire la eroarea de apreciere referitoare la criteriul de la litera (d)
161
În ceea ce privește criteriul de la litera (d), trebuie arătat că reclamantul nu a demonstrat că situația sa personală s‑a schimbat, în măsura în care, printre altele, rămâne un acționar indirect important al Bank Rossiya, și nici nu a făcut dovada că această bancă ar fi încetat să își acorde sprijinul financiar președintelui Federației Ruse.
162
În plus, extrasele din raportul intitulat Priceless Friendship (Prietenie neprețuită), menționat la punctul 154 de mai sus, evidențiază că, în urma sancțiunilor pronunțate împotriva sa, reclamantul a beneficiat, în luna aprilie 2017, de o lege calificată de unii drept „Legea Timchenko”, prin care a beneficiat de scutiri fiscale. Aceleași extrase menționează în plus că societățile Novatek și Sakhatrans au primit din partea guvernului Federației Ruse ajutoare în cuantum de 150 de miliarde RUB (aproximativ 2,2 miliarde de euro la acel moment) în anul 2015 și, respectiv, de 1,5 miliarde RUB (aproximativ 20 de milioane de euro la acel moment) în anul 2016. Or, din înscrisul 6 din dosarul WK inițial reiese că reclamantul este, prin intermediul Volga Group pe care îl deține în proporție de 100 %, acționar al ambelor societăți în proporție de 23 % și, respectiv, de 89 %, acesta nefăcând dovada contrară.
163
Aceste elemente evidențiază astfel că reclamantul beneficiază, în sensul criteriului de la litera (d), de pe urma factorilor de decizie ruși responsabili de anexarea Crimeii sau de destabilizarea Ucrainei.
164
Astfel, întrucât elementele menționate deja la punctele 143-148 de mai sus continuau să existe la data adoptării actelor din septembrie 2023 și întrucât, în plus, Consiliul a subliniat că reclamantul beneficia de pe urma factorilor de decizie ruși responsabili de anexarea Crimeii sau de destabilizarea Ucrainei, Consiliul a putut considera la momentul adoptării actelor respective, fără a săvârși o eroare, că reclamantul îndeplinea condițiile criteriului de la litera (d).
4) Cu privire la eroarea de apreciere referitoare la criteriul de la litera (g) modificat
165
Astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 92 și 93 de mai sus, prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat impune îndeplinirea a două condiții, și anume, în primul rând, ca persoana în cauză să poată fi calificată drept „om de afaceri important”, ceea ce înseamnă că are o importanță în economia rusă în special în raport cu statutul lor profesional, cu importanța activităților lor economice, cu amploarea participațiilor de capital ale acestora sau cu funcțiile pe care le dețin în cadrul uneia sau mai multor întreprinderi în care își desfășoară activitățile și, în al doilea rând, că persoana în cauză își desfășoară activitățile în Federația Rusă.
166
În ceea ce privește prima condiție, trebuie arătat că, în speță, reclamantul este un om de afaceri care deține participații la mai multe societăți cu sediul în Rusia prin intermediul societății holding Volga Group al cărei unic acționar este.
167
În această privință, trebuie arătat că înscrisul 6 din dosarul WK inițial, precum și cererea introductivă evidențiază, pe de o parte, că acesta deține în principal, prin intermediul Volga Group, 100 % din Transoil, 10,323 % din Bank Rossiya, 89 % din Sakhatrans, 23 % din Novatek, precum și 12,5 % din Sogaz și, pe de altă parte, că societățile care compun acest grup, în care lucrează 90000 de persoane, generează un venit anual consolidat echivalent cu 116 miliarde de dolari.
168
Or, întrucât reclamantul nu se prevalează de elemente care ar contesta veridicitatea și actualitatea informațiilor menționate la punctul 167 de mai sus, trebuie să se constate că Consiliul a făcut dovada că acesta era un om de afaceri important dată fiind dimensiunea participațiilor sale de capital.
169
În ceea ce privește a doua condiție referitoare la desfășurarea de activități în Federația Rusă, trebuie arătat că aceasta este îndeplinită, din moment ce toate întreprinderile menționate la punctul 167 de mai sus sunt stabilite și își desfășoară activitatea în Federația Rusă.
170
Rezultă că Consiliul nu a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a considerat, adoptând actele din septembrie 2023, că reclamantul îndeplinea condițiile impuse de prima alternativă a criteriului de la litera (g) modificat.
171
Rezultă că primul motiv trebuie respins în totalitate.
5. Cu privire la al cincilea motiv, referitor la încălcarea dreptului fundamental al reclamantului la liberă circulație în calitate de cetățean al Uniunii
172
Prin intermediul celui de al cincilea motiv, reclamantul arată că măsurile restrictive care îl vizează încalcă articolul 21 TFUE, precum și articolul 45 alineatul (1) și articolul 52 alineatul (1) din cartă.
173
Acesta subliniază că nu este posibil, în lipsa unei dispoziții speciale în acest sens, să se restrângă, în temeiul articolului 29 TUE, domeniul de aplicare al articolului 21 TFUE referitor la libertatea de circulație a unui cetățean al Uniunii.
174
În această privință, reclamantul arată în esență că, contrar celor statuate deja în Hotărârea din 5 noiembrie 2014, Mayaleh/Consiliul (T‑307/12 și T‑408/13, EU:T:2014:926), nu se poate considera că măsurile restrictive adoptate în temeiul articolului 29 TUE constituie o lex specialis și pot deroga de la textele normative adoptate în temeiul articolului 21 TFUE, între care se numără printre altele Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO 2004, L 158, p. 77, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56), al cărei articol 27 permite restrângerea, cu respectarea principiului proporționalității, a libertății de circulație numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
175
În plus, acesta arată că analiza legislației diferitelor state ale Uniunii evidențiază că există o tradiție constituțională comună statelor membre în temeiul căreia libertatea de circulație poate fi restrânsă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică și sănătate publică și doar dacă fac obiectul unui control judiciar strict.
176
Reclamantul concluzionează că contradicția existentă între practica Uniunii și tradiția constituțională comună menționată înseamnă că actele atacate încalcă articolul 21 TFUE și articolele 45 și 52 din cartă.
177
Consiliul contestă această argumentație.
178
Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, întrebat în ședință, reclamantul a indicat și a confirmat că nu invocă o excepție de nelegalitate împotriva articolului 1 din Decizia 2014/145, în ceea ce privește prevederea că statele membre trebuiau să interzică tranzitarea teritoriului lor de către persoane care fac obiectul unor măsuri restrictive. Acesta a adăugat că, în schimb, contestă legalitatea măsurilor care îl vizau, în special pentru nerespectarea principiului proporționalității.
179
Trebuie arătat că dreptul de circulație și de ședere liberă pe teritoriul statelor membre, consacrat la articolul 45 alineatul (1) din cartă, se exercită, în conformitate cu articolul 52 alineatul (2) din aceasta, în condițiile și cu respectarea limitelor stabilite de tratate. După cum rezultă din Explicațiile cu privire la cartă (JO 2007, C 303, p. 17), dreptul garantat la articolul 45 alineatul (1) din cartă este dreptul garantat la articolul 20 alineatul (2) litera (a) TFUE. Întinderea acestui drept este clarificată la articolul 21 TFUE.
180
În temeiul articolului 21 alineatul (1) TFUE, libertatea de circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre se exercită sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratate și de dispozițiile adoptate în vederea aplicării acestora. Întrucât rezerva menționată, formulată în al doilea segment de frază a articolului 21 alineatul (1) TFUE, face referire la tratate, la plural, ea include de asemenea Tratatul UE și dispozițiile adoptate în vederea aplicării sale. Rezultă că pot fi impuse restrângeri ale exercitării dreptului la libertatea de circulație și de ședere al cetățenilor Uniunii consacrat la articolul 45 alineatul (1) din cartă prin deciziile privind PESC care sunt adoptate în temeiul articolului 29 TUE, precum Deciziile 2023/572 și 2023/1767 (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 5 noiembrie 2014, Mayaleh/Consiliul,T‑307/12 și T‑408/13, EU:T:2014:926, punctele 195 și 196, și Hotărârea din 4 decembrie 2015, Sarafraz/Consiliul, T‑273/13, nepublicată, EU:T:2015:939, punctele 194 și 195).
181
În această privință, trebuie arătat că, în domeniul PESC, articolul 29 TUE, al cărui text este redactat în termeni largi, oferă Consiliului competența de a adopta decizii care definesc poziția Uniunii într‑o anumită chestiune de natură geografică sau tematică, urmărind obiectivele prevăzute la articolul 21 alineatul (2) TUE, chiar dacă rezultă o restrângere a libertății de circulație a cetățenilor Uniunii pe teritoriul unor state membre ai căror resortisanți nu sunt. Aceasta înseamnă că libertatea respectivă poate fi restrânsă, în temeiul dispozițiilor acestui articol pentru alte motive decât cele prevăzute de Directiva 2004/38.
182
Or, această situație se regăsește în speță din moment ce măsurile restrictive în cauză urmăresc să exercite o presiune asupra autorităților ruse pentru ca acestea să pună capăt acțiunilor și politicilor lor de destabilizare a Ucrainei. Astfel, acesta este un obiectiv de interes general care ține de cele urmărite în cadrul PESC și vizate la articolul 21 alineatul (2) literele (b) și (c) TUE, cum ar fi consolidarea și sprijinirea democrației, a statului de drept, a drepturilor omului și a principiilor dreptului internațional, precum și menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale și a protecției populațiilor civile (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 30 noiembrie 2016, Rotenberg/Consiliul,T‑720/14, EU:T:2016:689, punctul 176).
183
Cu toate acestea, pentru a fi conforme cu dreptul Uniunii, restrângerile exercițiului drepturilor consacrate la articolul 45 alineatul (1) din cartă trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 52 alineatul (1) din aceasta, ceea ce implică să fie prevăzute de lege, să respecte substanța drepturilor menționate, să urmărească un obiectiv de interes general recunoscut ca atare de Uniune și să nu fie disproporționate. Această considerație se aplică și drepturilor recunoscute de cartă care fac obiectul unor dispoziții prevăzute de tratate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 octombrie 2015, Delvigne,C‑650/13, EU:C:2015:648, punctul 46, și Concluziile avocatului general Szpunar prezentate în cauza Agenzia delle dogane e dei monopoli și Ministero dell’Economia e delle Finanze, C‑452/20, EU:C:2021:855, punctul 60). Prin urmare, restrângerile exercițiului dreptului consacrat la articolul 45 alineatul (1) din cartă, aduse în cadrul punerii în aplicare a PESC, trebuie să îndeplinească condițiile menționate.
184
În speță, în primul rând, restrângerile dreptului reclamantului de liberă circulație pe teritoriul statelor membre care decurg din Deciziile 2023/572 și 2023/1767 sunt „prevăzute de lege”, în special întrucât sunt enunțate într‑un act cu aplicabilitate generală, și anume Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, și dispun de un temei juridic clar în dreptul Uniunii, și anume articolul 29 TUE.
185
În al doilea rând, în ceea ce privește aspectul dacă restrângerile menționate la punctul 184 de mai sus respectă „substanța” dreptului reclamantului de liberă circulație pe teritoriul statelor membre, trebuie să se țină seama de natura și de întinderea măsurilor restrictive în cauză (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 27 iulie 2022, RT France/Consiliul,T‑125/22, EU:T:2022:483, punctul 153).
186
În această privință, este necesar să se constate că restrângerile vizate la punctul 184 de mai sus respectă „substanța” dreptului reclamantului de liberă circulație pe teritoriul statelor membre. Astfel, mai întâi, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, aceste restrângeri respectă principiul de drept internațional potrivit căruia un stat nu poate refuza propriilor resortisanți dreptul de a intra și de a rămâne pe teritoriul său. În continuare, în temeiul articolului 6 din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, listele în litigiu fac obiectul unei reexaminări periodice pentru ca numele persoanelor care nu mai îndeplinesc criteriile de includere să fie eliminate. În sfârșit, restrângerile respective nu repun în discuție acest drept ca atare, întrucât au ca efect suspendarea temporară, în condiții specifice și ca urmare a situației individuale a anumitor persoanelor, a dreptului lor de liberă circulație pe teritoriul statelor membre, în măsura în care condițiile menționate continuă să fie îndeplinite (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 6 octombrie 2015, Delvigne,C‑650/13, EU:C:2015:648, punctul 48).
187
În al treilea rând, restrângerile vizate la punctul 184 de mai sus urmăresc să se exercite o presiune asupra autorităților ruse pentru ca acestea să pună capăt acțiunilor și politicilor lor de destabilizare a Ucrainei. Or, acesta este un obiectiv de interes general care ține de cele urmărite în cadrul PESC și vizate la articolul 21 alineatul (2) literele (b) și (c) TUE, cum ar fi consolidarea și sprijinirea democrației, a statului de drept, a drepturilor omului și a principiilor dreptului internațional, precum și menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale și a protecției populațiilor civile (a se vedea prin analogie Hotărârea din 30 noiembrie 2016, Rotenberg/Consiliul,T‑720/14, EU:T:2016:689, punctul 176).
188
În al patrulea rând, în ceea ce privește principiul proporționalității, trebuie amintit că acesta, fiind un principiu general al dreptului Uniunii, impune ca actele instituțiilor Uniunii să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite de reglementarea în cauză. Astfel, atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare, iar inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile vizate (a se vedea Hotărârea din 30 noiembrie 2016, Rotenberg/Consiliul,T‑720/14, EU:T:2016:689, punctul 178 și jurisprudența citată).
189
În ceea ce privește caracterul necesar al restrângerilor menționate la punctul 184 de mai sus, trebuie să se constate că reclamantul nu a demonstrat că putea fi avută în vedere de către Consiliu adoptarea unor măsuri mai puțin constrângătoare, dar la fel de adecvate ca cele prevăzute. Pe de altă parte, aplicarea măsurilor restrictive în cauză este însoțită de un regim de derogări prevăzut la articolul 1 alineatul (6) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, care autorizează statele membre să deroge de la măsurile impuse printre altele atunci când deplasarea unei persoane se justifică din motive umanitare urgente.
190
În plus, recunoscând în același timp consecințele negative ce rezultă din aplicarea măsurilor restrictive în cauză pentru reclamant, astfel cum au fost descrise de acesta din urmă, este necesar să se considere că, având în vedere importanța obiectivelor urmărite de măsurile menționate, restrângerile vizate la punctul 184 de mai sus nu sunt disproporționate (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 14 octombrie 2009, Bank Melli Iran/Consiliul,T‑390/08, EU:T:2009:401, punctul 71).
191
În această privință, trebuie subliniat că faptul că reclamantul nu se poate bucura de proprietățile imobiliare pe care le deține în Uniune din cauza restricției privind libertatea de circulație care îl vizează nu constituie o restricție disproporționată în raport cu importanța obiectivelor urmărite prin măsurile menționate (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 14 octombrie 2009, Bank Melli Iran/Consiliul,T‑390/08, EU:T:2009:401, punctul 71).
192
În plus, este necesar să se arate că, contrar celor susținute de reclamant, tradițiile constituționale comune statelor membre nu consacră un drept al cetățenilor Uniunii de a circula pe teritoriul unui alt stat membru decât cel a cărui cetățenie o au. Rezultă că reclamantul nu poate susține în mod întemeiat că tradițiile menționate ar fi de natură să limiteze competența Consiliului de a adopta, în cadrul PESC, restricții privind libertatea de circulație a cetățenilor pentru alte motive decât ordinea publică, siguranța publică și sănătatea publică.
193
Rezultă că restrângerile dreptului reclamantului la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre respectă condițiile prevăzute de tratate.
194
Având în vedere cele ce precedă, al cincilea motiv trebuie respins.
6. Cu privire la al șaselea motiv, referitor la încălcarea articolelor 7 și 17 din cartă în ceea ce privește dreptul de proprietate și dreptul la respectarea vieții private și a tradițiilor constituționale comune ale statelor membre
195
Prin intermediul celui de al șaselea motiv, reclamantul susține că măsurile restrictive ce îl vizează încalcă articolele 7 și 17 din cartă, care protejează dreptul de proprietate și dreptul la respectarea vieții private.
196
El subliniază că atingerea adusă dreptului de proprietate a fost consolidată prin faptul că, prin intermediul Regulamentului (UE) 2022/1273 din 21 iulie 2022 de modificare a Regulamentului nr. 269/2014 (JO 2022, L 194, p. 1), Consiliul a introdus în Regulamentul nr. 269/2014 un nou articol 9, ale cărui alineate (2) și (3) impun persoanelor al căror nume este inclus în listele în litigiu să raporteze fondurile sau resursele economice aflate sub jurisdicția unui stat membru care le aparțin sau pe care le au în proprietate, care sunt deținute de acestea ori se află sub controlul lor, lipsa acestei raportări fiind considerată o eludare a măsurilor restrictive.
197
Reclamantul arată că aplicarea coroborată a articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/1273, cu articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2022/880 al Consiliului din 3 iunie 2022 (JO 2022, L 153, p. 75), este de natură să creeze un risc de confiscare a bunurilor și activelor sale.
198
Acesta arată că atingerea adusă dreptului de proprietate prin măsurile restrictive constituie o ingerință nelegală din perspectiva tradițiilor constituționale comune statelor membre.
199
În acest sens, el arată că legislațiile naționale autorizează înghețarea bunurilor și activelor doar cu condiția să existe o legătură de cauzalitate între comportamentul personal al individului și bunul sau activul înghețat, situație care se poate regăsi, de exemplu, atunci când un activ a permis săvârșirea unei încălcări sau constituie produsul acestei încălcări.
200
În plus, acesta susține că măsurile restrictive care îl vizează aduc atingere reputației sale și implică, în consecință, o încălcare a dreptului la respectarea vieții sale private pentru motivul că prin desemnarea lui ca responsabil de sprijinirea acțiunilor și a politicilor care subminează integritatea teritorială a Ucrainei îl discreditează pentru acte de care nu este responsabil.
201
Cu titlu introductiv, trebuie arătat că reclamantul nu invocă o excepție de nelegalitate împotriva dispozițiilor Regulamentului nr. 269/2014 și a celor ale Deciziei 2014/145, care prevăd înghețarea bunurilor și a activelor persoanelor al căror nume este inclus în listele în litigiu și derogările referitoare la aceste măsuri de înghețare a fondurilor, și nici nu contestă, pe cale de excepție, legalitatea articolului 9 alineatul (2) din Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/1273, coroborat cu articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/880.
202
Astfel, în lipsa invocării de către reclamant, pe cale de excepție, a nelegalității dispozițiilor menționate, Tribunalul nu poate invalida măsurile restrictive care îl vizează pentru motivul că ar fi nelegale dispozițiile pe care se întemeiază aceste măsuri.
203
În ceea ce privește, în plus, încălcarea dreptului la viață privată și a dreptului de proprietate prin măsurile restrictive care îl vizează pe reclamant, trebuie să se constate că măsurile restrictive în cauză constituie măsuri conservatorii care nu au ca obiect să priveze persoanele vizate de aceste drepturi, consacrate la articolul 7 și, respectiv, la articolul 17 din cartă. Totuși, aceste măsuri conțin în mod incontestabil în speță o limitare a drepturilor fundamentale respective (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 12 martie 2014, Al Assad/Consiliul,T‑202/12, EU:T:2014:113, punctul 115 și jurisprudența citată).
204
Cu toate acestea, astfel cum s‑a amintit la punctul 183 de mai sus, pentru a fi conforme cu dreptul Uniunii, restrângerile exercițiului drepturilor consacrate de cartă trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 52 alineatul (1) din aceasta, și anume ca măsurile respective să fie prevăzute de lege, să respecte substanța drepturilor menționate, să urmărească un obiectiv de interes general, recunoscut ca atare de Uniune și să nu fie disproporționate.
205
Or, în speță, trebuie să se constate că aceste patru condiții sunt îndeplinite.
206
În primul rând, este necesar să se constate că restrângerile aduse exercitării de către reclamant a dreptului său de proprietate, precum și atingerea adusă dreptului său la respectarea vieții private sunt „prevăzute de lege”, întrucât sunt enunțate în acte care au printre altele o aplicabilitate generală, și anume în Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, și în Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/330, și au un temei juridic clar în dreptul Uniunii, și anume articolul 29 TUE și, respectiv, articolul 215 TFUE.
207
În al doilea rând, dat fiind că actele atacate se aplică pentru o perioadă de șase luni și se reexaminează permanent, astfel cum se prevede la articolul 6 din Decizia 2014/145, după cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, restrângerile menționate la punctul 206 de mai sus sunt temporare și reversibile. Prin urmare, este necesar să se considere că acestea nu aduc atingere substanței dreptului la respectarea vieții private și de familie, precum și dreptului la proprietate. În plus, actele atacate prevăd posibilitatea de a se acorda derogări de la măsurile restrictive aplicate. În mod deosebit, în ceea ce privește înghețarea fondurilor, articolul 2 alineatele (3) și (4) din Decizia 2014/145, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2022/329, și articolul 4 alineatul (1), articolul 5 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 269/2014, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul 2022/330, prevăd posibilitatea, pe de o parte, de a autoriza utilizarea unor fonduri înghețate pentru a face față unor nevoi de bază sau pentru îndeplinirea anumitor angajamente și, pe de altă parte, de a acorda autorizații specifice care să permită dezghețarea unor fonduri, a altor active financiare sau a altor resurse economice.
208
În al treilea rând, restrângerile vizate la punctul 206 de mai sus vizează obiectivul de interes general menționat la punctul 187 de mai sus.
209
În al patrulea rând, în ceea ce privește caracterul adecvat al acestor restrângeri, mai întâi, trebuie arătat că acestea sunt apte să atingă obiectivul de interes general menționat la punctul 187 de mai sus, întrucât contribuie la realizarea sa. În continuare, în ceea ce privește caracterul lor necesar, trebuie să se constate că reclamantul nu invocă măsuri alternative și mai puțin constrângătoare care ar permite atingerea la fel de eficientă a obiectivelor urmărite. În sfârșit, este vorba despre restricții temporare și reversibile și care oferă posibilități de derogare. Prin urmare, este necesar să se constate că inconvenientele cauzate reclamantului nu sunt disproporționate în raport cu importanța obiectivului urmărit de aceste acte.
210
În plus, trebuie înlăturată argumentația reclamantului întemeiată pe existența unor tradiții constituționale comune statelor membre referitoare la dreptul de proprietate. Astfel, pe lângă faptul că reclamantul se întemeiază pe un număr limitat de analize ale dreptului național al statelor membre, trebuie arătat că el nu a demonstrat că aceste drepturi naționale ar impune respectarea unor condiții substanțial diferite de cele prevăzute la articolul 52 alineatul (1) din cartă.
211
Având în vedere cele ce precedă, al șaselea motiv trebuie respins în totalitate.
7. Cu privire la al patrulea motiv, referitor la încălcarea principiului proporționalității
212
Prin intermediul celui de al patrulea motiv, reclamantul susține în esență că măsurile în cauză încalcă principiul proporționalității, întrucât, în primul rând, acestea nu sunt nici adecvate, nici necesare, în al doilea rând, interpretarea dată de Consiliu criteriilor de la literele (a) și (d) ar avea ca efect posibila sancționare a oricărui acționar al unei societăți ruse care, prin activitatea sa, contribuie la crearea de bogății și, în al treilea rând, nu exercită nicio influență personală asupra președintelui Federației Ruse.
213
În această privință, mai întâi, trebuie arătat că, pentru motivele deja menționate la punctele 189, 190 și 209 de mai sus, măsurile restrictive în cauză sunt necesare și adecvate și nu contravin astfel principiului proporționalității.
214
În continuare, în ceea ce privește critica referitoare la interpretarea prea largă a criteriilor de la literele (a) și (d), trebuie arătat că, contrar celor indicate de reclamant, interpretarea acestor criterii de către Consiliu nu are ca efect aplicarea lor în cazul oricărui acționar al unei societăți care contribuie la economia rusă, ci în cazul oricărui acționar important al unei societăți care îndeplinește condițiile prevăzute de aceste două criterii, după cum rezultă din cuprinsul punctelor 135 și 136 de mai sus.
215
În sfârșit, în ceea ce privește măsurile restrictive adoptate în privința sa, independent de faptul că reclamantul contestă că se află la originea acțiunilor sau a politicilor desfășurate de persoanele din conducerea Federației Ruse sau că poate exercita vreo influență asupra lor, trebuie să se constate că restricțiile privind libertatea de circulație în statele membre ale Uniunii, la fel ca înghețarea fondurilor sau a resurselor persoanelor al căror nume este inclus în listele în litigiu sunt de natură să exercite o presiune nu numai asupra acestor persoane, ci și asupra funcționării generale a economiei ruse și, în final, cel puțin o presiune indirectă asupra conducerii Federației Ruse, ceea ce este conform obiectivului urmărit de măsurile restrictive, astfel cum acesta este menționat la punctul 182 de mai sus.
216
Rezultă că al patrulea motiv, precum și cererea de anulare trebuie respinse în totalitate.
B. Cu privire la cererea de despăgubiri
217
În susținerea acestei cereri, reclamantul arată că actele atacate i‑au cauzat un prejudiciu moral pentru care solicită o despăgubire.
218
Consiliul solicită respingerea acestei cereri.
219
Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, angajarea răspunderii extracontractuale a Uniunii ca urmare a unui comportament ilicit al organelor sale, în sensul articolului 340 al doilea paragraf TFUE, este supusă întrunirii mai multor condiții, și anume nelegalitatea comportamentului reproșat instituțiilor, caracterul real al prejudiciului și existența unei legături de cauzalitate între comportamentul pretins și prejudiciul invocat. În măsura în care aceste trei condiții de angajare a răspunderii sunt cumulative, lipsa uneia dintre ele este suficientă pentru a se respinge o acțiune în despăgubire, fără a fi, așadar, necesară examinarea celorlalte condiții (a se vedea Hotărârea din 22 iunie 2022, Haswani/Consiliul, T‑479/21, nepublicată, EU:T:2022:383, punctul 155 și jurisprudența citată).
220
În ceea ce privește prejudiciul pretins suferit ca urmare a adoptării actelor atacate, din constatările prezentate în ceea ce privește concluziile în anulare reiese că menținerea numelui reclamantului pe listele în litigiu nu este nelegală. În consecință, întrucât una dintre condițiile menționate la punctul 219 de mai sus lipsește, concluziile în despăgubire trebuie respinse.
221
Ținând seama de tot ceea ce precedă, este necesar să se respingă această cerere și acțiunea în totalitate.
IV. Cu privire la cheltuielile de judecată
222
Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamantul a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielilor de judecată efectuate de Consiliu, conform concluziilor acestuia din urmă.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera întâi extinsă)
declară și hotărăște:
1)
Respinge acțiunea.
2)
Îl obligă pe domnul Gennady Nikolayevich Timchenko să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.
Mastroianni
Brkan
Gâlea
Tóth
Kalėda
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 2 aprilie 2025.
Semnături
( *1 ) Limba de procedură: franceza.
Amtliche Sprachfassungen
Diese Entscheidung liegt in folgenden Amtssprachen der Union vor — alle gleichermaßen verbindlich.
ČeštinaΕλληνικάEnglishEspañolFrançaisItalianoNederlandsPolskiPortuguêsRomână