Desen sau model industrial comunitar – Procedură de declarare a nulității – Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă marcaje rutiere – Articolul 3 litera (a) și articolul 25 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 – Unicitatea desenului sau modelului industrial – Coerența imaginilor

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a șasea) 23 octombrie 2024 ( *1 ) „Desen sau model industrial comunitar – Procedură de declarare a nulității – Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă marcaje rutiere – Articolul 3 litera (a) și articolul 25 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 – Unicitatea desenului sau modelului industrial – Coerența imaginilor” În cauza T‑25/23, Orgatex GmbH & Co. KG, cu sediul în Langenfeld (Germania), reprezentată de G. Jacobs, M. Maybaum și M. Dümenil, avocați, reclamantă, împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de E. Markakis, în calitate de agent, pârât, cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului, fiind Lawrence Longton, cu domiciliul la Brindle (Regatul Unit), reprezentat de A. Haberl, avocat, TRIBUNALUL (Camera a șasea), compus din doamnele M. J. Costeira, președintă, M. Kancheva (raportoare) și E. Tichy‑Fisslberger, judecătoare, grefier: doamna R. Ūkelytė, administratoare, având în vedere faza scrisă a procedurii, în urma ședinței din 17 ianuarie 2024, pronunță prezenta Hotărâre 1 Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, Orgatex GmbH & Co. KG, solicită anularea Deciziei Camerei a treia de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 17 noiembrie 2022 (cauza R 110/2022‑3) (denumită în continuare „decizia atacată”). Istoricul litigiului 2 La 23 octombrie 2020, intervenientul, domnul L. Longton, a depus la EUIPO o cerere de declarare a nulității desenului sau modelului industrial comunitar înregistrat cu numărul 1112155-0001 și publicat la 14 aprilie 2009, în urma unei cereri depuse la 25 martie 2009. Reclamanta este titulara desenului sau modelului industrial contestat, a cărui înregistrare a fost reînnoită în anii 2014, 2019 și 2024. 3 Desenul sau modelul industrial contestat este reprodus în imaginile următoare: Imaginea 1.1 Imaginea 1.2 Imaginea 1.3 Imaginea 1.4 – Imaginea 1.1: – Imaginea 1.2: – Imaginea 1.3: – Imaginea 1.4: 4 Produsele în care urmează să fie încorporat desenul sau modelul industrial contestat fac parte din clasa 20.03 în sensul Aranjamentului de la Locarno din 8 octombrie 1968 privind clasificarea internațională a desenelor și modelelor industriale, cu modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „Marcaje rutiere”. 5 Motivele invocate în susținerea cererii de declarare a nulității erau cele prevăzute la articolul 25 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 1, p. 1) coroborat cu articolul 3 litera (a) din acest regulament, precum și la articolul 25 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat coroborat cu articolele 4 și 6 din același regulament. 6 La 23 noiembrie 2021, divizia de anulare a respins cererea de declarare a nulității. În esență, aceasta a stabilit unicitatea desenului sau modelului industrial contestat și coerența imaginilor acestuia. În această privință, ea a considerat că obiectul protecției putea fi identificat în mod clar și apărea în mod unitar și direct în cele patru imagini depuse, și anume imaginea 1.1, reprezentând imaginea de deasupra (partea superioară), și celelalte imagini, 1.2, 1.3 și 1.4, reprezentând imaginile de dedesubt (partea inferioară) ale marcajului rutier. Ea a constatat de asemenea că acest desen sau model industrial avea un caracter individual și nou. 7 La 18 ianuarie 2022, intervenientul a formulat o cale de atac la EUIPO împotriva deciziei diviziei de anulare. 8 Prin decizia atacată, camera de recurs a admis calea de atac, a anulat decizia diviziei de anulare și a declarat nulitatea desenului sau modelului industrial contestat. În special, aceasta a considerat că imaginile depuse nu erau concludente și prezentau cel puțin două desene sau modele industriale diferite. Pe de o parte, ea a apreciat că ipoteza intervenientului potrivit căreia imaginile 1.1 și 1.2 reprezentau partea din față, iar imaginile 1.3 și 1.4 partea din spate părea logică în sine și conformă cu experiența generală. Aceasta a considerat că imaginile 1.1 și 1.2 și imaginile 1.3 și 1.4 nu puteau reprezenta același desen sau model industrial. Pe de altă parte, chiar dacă s‑ar fi reținut ipoteza diviziei de anulare și a reclamantei potrivit căreia imaginea 1.1 arăta partea din față, iar imaginile 1.2, 1.3 și 1.4 partea din spate, aceasta a considerat că imaginile 1.2, 1.3 și 1.4 nu puteau reprezenta același desen sau model industrial. Ea a constatat că din cele două ipoteze examinate reieșea că desenul sau modelul industrial contestat fusese înregistrat cu încălcarea articolului 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002. 9 Camera de recurs a apreciat de asemenea că, din moment ce desenul sau modelul industrial contestat trebuia declarat nul în conformitate cu articolul 25 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolul 3 litera (a) din acest regulament, nu era posibil să se examineze dacă acest desen sau model industrial era de asemenea lipsit de caracter individual sau de noutate în temeiul articolului 25 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat coroborat cu articolele 4-6 din același regulament. Concluziile părților 10 Reclamanta solicită Tribunalului: – anularea deciziei atacate; – obligarea EUIPO la plata cheltuielilor aferente procedurii în fața Tribunalului și în fața camerei de recurs. 11 EUIPO solicită Tribunalului: – respingerea acțiunii; – obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cazul în care se organizează o ședință. 12 Intervenientul solicită Tribunalului: – respingerea acțiunii; – obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. În drept Cu privire la admisibilitatea acțiunii 13 Fără a ridica în mod formal o excepție de inadmisibilitate în temeiul articolului 130 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, intervenientul invocă, în memoriul în răspuns, inadmisibilitatea acțiunii pentru motivul că aceasta nu ar fi fost introdusă în termenul acordat. Mai precis, acesta arată că, potrivit reclamantei înseși, decizia atacată, cu data de 17 noiembrie 2022, i‑a fost notificată la 18 noiembrie 2022. Or, prezenta acțiune ar fi ajuns la Tribunal abia la 27 ianuarie 2023, și anume după expirarea termenului de două luni în care poate fi introdusă acțiunea, prevăzut la articolul 61 alineatul (5) din Regulamentul nr. 6/2002. Prin urmare, termenul de introducere a acțiunii nu ar fi fost respectat. 14 În această privință, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 61 alineatul (5) din Regulamentul nr. 6/2002, o acțiune împotriva unei decizii a unei camere de recurs a EUIPO trebuie formulată în fața Tribunalului în termen de două luni de la notificarea deciziei menționate. 15 De asemenea, reiese din cuprinsul articolului 60 din Regulamentul de procedură că termenele procedurale pentru acțiunile introduse la Tribunal se prelungesc pentru considerente de distanță, în mod invariabil, cu zece zile. Potrivit jurisprudenței, termenul invariabil pentru considerente de distanță prevăzut la acest articol se aplică în cazul introducerii unei acțiuni împotriva unei decizii a EUIPO [a se vedea Hotărârea din 1 decembrie 2021, Inditex/EUIPO – Ffauf Italia (ZARA), T‑467/20, nepublicată, EU:T:2021:842, punctul 32 și jurisprudența citată]. 16 În speță, decizia atacată i‑a fost notificată reclamantei la 18 noiembrie 2022. Prin urmare, termenul de introducere a acțiunii a expirat la 30 ianuarie 2023 la miezul nopții, inclusiv termenul pentru considerente de distanță, în conformitate cu regulile de calcul al termenelor prevăzute la articolul 58 din Regulamentul de procedură. 17 Prezenta acțiune a fost introdusă de reclamantă la 27 ianuarie 2023. 18 În consecință, este necesar să se înlăture cauza de inadmisibilitate invocată de intervenient și să se declare admisibilă prezenta acțiune. Cu privire la admisibilitatea înscrisurilor depuse pentru prima dată la Tribunal 19 Intervenientul susține că fotografiile produsului original sau comercializat efectiv prezentate de reclamantă „cu titlu ilustrativ” în anexa A7 la cererea introductivă sunt tardive și inadmisibile. 20 În această privință, este necesar să se arate că aceste înscrisuri nu figurează în dosarul procedurii administrative în fața EUIPO și sunt prezentate pentru prima dată în fața Tribunalului. 21 Astfel, acțiunea introdusă la Tribunal vizează controlul legalității deciziilor camerelor de recurs ale EUIPO în sensul articolului 61 din Regulamentul nr. 6/2002, astfel încât rolul Tribunalului nu este de a reexamina împrejurările de fapt în lumina înscrisurilor prezentate pentru prima dată în fața sa [a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 martie 2010, Grupo Promer Mon Graphic/OAPI – PepsiCo (Reprezentarea unui suport promoțional circular), T‑9/07, EU:T:2010:96, punctul 24]. 22 Prin urmare, aceste înscrisuri trebuie înlăturate ca inadmisibile, fără a fi necesară analizarea forței lor probatorii. Cu privire la temeinicia motivului unic 23 În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 25 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolul 3 litera (a) din același regulament. 24 Reclamanta reproșează camerei de recurs că a considerat în mod eronat că desenul sau modelul industrial contestat nu îndeplinea cerințele prevăzute la articolul 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002 pentru motivul că imaginile reprezentau cel puțin două desene sau modele industriale diferite din cauza unor pretinse incoerențe irezolvabile între imagini și că nu exista, așadar, un produs unitar în sensul acestui articol. În opinia sa, aceste pretinse incoerențe irezolvabile pot fi soluționate dacă regulamentul menționat nu face obiectul unei „interpretări eronate în drept și ostile înregistrării”. Ea pretinde că reiese fără echivoc din ansamblul celor patru imagini 1.1-1.4 că este vorba despre un obiect unitar, constituit dintr‑un element de încadrare cu o parte interioară în cadrul căreia o latură prezintă linii de contur în raport cu cealaltă latură. Aceasta susține, așadar, că un desen sau model industrial unitar poate fi identificat în mod clar pe baza imaginilor desenului sau modelului industrial contestat, care are aspectul unui produs unic în sensul articolului menționat. 25 Pe de o parte, reclamanta susține că este inexactă și eronată prima ipoteză a camerei de recurs, formulată la punctele 34-38 din decizia atacată, potrivit căreia imaginile 1.1 și 1.2 ar reprezenta partea din față, iar imaginile 1.3 și 1.4 partea din spate. În opinia sa, camera de recurs interpretează aceste imagini într‑un mod care „atrage în mod imperativ nulitatea”, în condițiile în care ar trebui mai degrabă, ca principiu de interpretare, să se presupună, în favoarea deponentului, că acesta a dorit să depună o cerere valabilă, iar nu lipsită de sens. În speță, ar fi însă evident că imaginea 1.1 arată o latură a produsului și că imaginile 1.2, 1.3 și 1.4 arată cealaltă latură a produsului, având în vedere liniile de contur. Ținând seama de acest principiu de interpretare, nu ar exista o incoerență irezolvabilă în diferența dintre imaginile 1.1 și 1.2. Această diferență ar putea fi rezolvată cu ușurință interpretând imaginile ca reproducând desenul sau modelul industrial dintr‑o parte (în ceea ce privește imaginea 1.1) și din cealaltă (în ceea ce privește imaginile 1.2, 1.3 și 1.4). 26 Pe de altă parte, reclamanta reproșează de asemenea camerei de recurs concluziile eronate pe care le deduce din cea de a doua ipoteză a sa, formulată la punctele 39-44 din decizia atacată, potrivit căreia imaginea 1.1 arată partea din față, iar imaginile 1.2, 1.3 și 1.4 arată partea din spate. Această ipoteză ar fi, desigur, exactă și corectă, dar aceasta nu ar determina totuși nicio incoerență indisolubilă între aceste imagini. 27 În această privință, în primul rând, reclamanta susține că nu există nicio incoerență insolubilă din cauza nuanțelor (efecte de umbră) între imaginile 1.2, 1.3 și 1.4. În opinia ei, interpretarea arată că aceste imagini reproduc diferite nuanțe (efecte de umbră) ale uneia și aceleiași suprafețe ale aceluiași produs datorate unor condiții de iluminat diferite. Astfel de diferențe legate de iluminare ar rezulta din unghiul și din poziția în timpul fotografierii. Primo, reclamanta susține că nu există nicio incoerență ca urmare a poziției în timpul fotografierii, întrucât imaginea 1.2 ilustrează produsul în „contrejour” (cu lumina reflectată în spate), iar imaginea 1.4 îl arată iluminat normal. Un produs identic ar fi pur și simplu reprezentat în condiții de iluminat diferite. Secundo, aceasta susține că nu există nicio incoerență ca urmare a lipsei prezumate a unei surse luminoase. Ar fi uzual să se utilizeze nuanțe în reprezentările generate pe calculator, iar acest lucru ar fi simulat cu o sursă luminoasă virtuală. Tertio, reclamanta pretinde că nu există nicio incoerență din cauza efectelor de lumină. În al doilea rând, reclamanta susține că nu există nicio incoerență irezolvabilă ca urmare a liniilor de contur în imaginile 1.2 și 1.4. S‑ar putea identifica un singur produs. În al treilea rând, reclamanta susține că nu există nicio incoerență irezolvabilă în ceea ce privește „profunzimea” liniilor de contur în imaginile 1.2 și 1.4. În raport cu imaginea 1.3. Divergența s‑ar explica ușor prin prezentarea în perspectivă. În al patrulea rând, reclamanta susține că nu există nicio incoerență irezolvabilă din cauza nuanțelor (efecte de umbră) ale „ferestrei” sau ale „interiorului” în imaginile 1.2 și 1.4. în raport cu imaginea 1.3. Acest interior ar fi o fereastră în marcajul rutier, care ar servi la inserarea a diverse inserturi. Diferențele s‑ar datora de asemenea diferitelor perspective de fotografiere. Imaginile 1.2 și 1.4 ar reprezenta produsul în poziție verticală, ilustrat aproximativ printr‑o fereastră transparentă, într‑un alb uni, în timp ce imaginea 1.3 ar înfățișa produsul în poziție orizontală, pe o suprafață virtuală, cu nuanțe. Aceste nuanțe ar fi produse de efecte de lumină diferite și nu ar avea nicio incidență asupra formei și a configurației unui produs. 28 Reclamanta concluzionează că, în orice caz, din interpretarea imaginilor reiese că pretinsele diferențe, cauzate în special de nuanțe (efecte de umbră), nu trebuie luate în considerare pentru a determina obiectul protecției, care ar fi evident și clar vizibil. Nu ar exista decât un produs și, prin urmare, un singur desen sau model industrial valabil în sensul articolului 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002. 29 În ședință, reclamanta a susținut mai precis că în dreptul Uniunii exista un principiu de interpretare favorabil înregistrării unui desen sau model industrial comunitar, rezultat din „ideea fondatoare” a Regulamentului nr. 6/2002, în special din considerentul (24) al acestuia din urmă. 30 EUIPO și intervenientul contestă argumentele reclamantei. Cadrul legislativ și jurisprudențial 31 În temeiul articolului 25 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002, un desen sau model industrial comunitar trebuie declarat nul în cazul în care nu corespunde definiției de la articolul 3 litera (a) din acest regulament, potrivit căreia un „desen sau model industrial” înseamnă „aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, pe care i‑l conferă în special caracteristicile liniilor, contururilor, culorilor, formei, texturii și/sau ale materialelor și/sau ale ornamentației produsului în sine”. 32 Rezultă că, în sistemul prevăzut de Regulamentul nr. 6/2002, aspectul exterior constituie elementul determinant al unui desen sau model industrial (Hotărârea din 21 septembrie 2017, Easy Sanitary Solutions și EUIPO/Group Nivelles, C‑361/15 P și C‑405/15 P, EU:C:2017:720, punctul 62, Hotărârea din 8 martie 2018, DOCERAM, C‑395/16, EU:C:2018:172, punctul 25, și Hotărârea din 28 octombrie 2021, Ferrari, C‑123/20, EU:C:2021:889, punctul 30). 33 Examinarea unui desen sau model industrial în temeiul articolului 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002 se limitează la chestiunea dacă reprezentarea înfățișează aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia. În cazul în care, în cadrul examinării, EUIPO constată că desenul sau modelul industrial care face obiectul unei cereri de protecție nu corespunde definiției prevăzute la articolul menționat și motivul de respingere nu este remediat în termenul acordat, EUIPO respinge cererea, în conformitate cu articolul 47 alineatul (1) din același regulament, precum și cu articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2245/2002 al Comisiei din 21 octombrie 2002 de punere în aplicare a Regulamentului nr. 6/2002 (JO 2002, L 341, p. 28, Ediție specială, 13/vol. 39, p. 14). 34 Examinarea unui desen sau model industrial în temeiul articolului 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002 trebuie efectuată pe baza reprezentării înscrise în registru, și anume a imaginilor depuse odată cu cererea de înregistrare, care stabilesc obiectul și întinderea protecției [a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iunie 2017, Kneidinger/EUIPO – Topseat International (Capac de toaletă), T‑286/16, nepublicată, EU:T:2017:411, punctul 44]. Observațiile formulate de deponent sau de titular în cursul procedurii nu pot fi luate în considerare în principiu decât dacă acestea reies din reprezentarea desenului sau modelului industrial. 35 Conform articolului 36 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 6/2002 și articolului 1 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 2245/2002, cererea de înregistrare a unui desen sau model industrial comunitar trebuie să conțină o reprezentare a desenului sau modelului care să poată fi reprodusă. 36 Având în vedere analiza literală, teleologică și contextuală a articolului 36 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 6/2002, reprezentarea unui desen sau model industrial a cărui înregistrare se solicită trebuie să permită identificarea în mod clar a acestui desen sau model industrial, care face obiectul protecției vizate de această cerere (Hotărârea din 5 iulie 2018, Mast‑Jägermeister/EUIPO, C‑217/17 P, EU:C:2018:534, punctul 60). În special, cerința privind reprezentarea are rolul mai ales de a defini desenul sau modelul industrial însuși pentru a se stabili obiectul exact al protecției conferite titularului său prin desenul sau modelul industrial înregistrat în raport cu autoritățile competente și de operatorii economici (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 iulie 2018, Mast‑Jägermeister/EUIPO, C‑217/17 P, EU:C:2018:534, punctele 52 și 53 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea Hotărârea din 28 octombrie 2021, Ferrari, C‑123/20, EU:C:2021:889, punctul 39 și jurisprudența citată). 37 Pe de o parte, autoritățile competente trebuie să înțeleagă cu claritate și precizie natura elementelor care constituie un desen sau model industrial pentru a fi în măsură să își îndeplinească obligațiile referitoare la examinarea prealabilă a cererilor de înregistrare, precum și la publicarea și menținerea unui registru adecvat și precis al desenelor sau modelelor industriale. Pe de altă parte, operatorii economici trebuie să se poată informa cu claritate și cu precizie cu privire la înregistrările efectuate sau la cererile de înregistrare formulate de concurenții lor actuali sau potențiali și să beneficieze astfel de informații pertinente în ceea ce privește drepturile terților. O astfel de cerință de claritate și de precizie urmărește, așadar, să asigure securitatea juridică a terților (a se vedea Hotărârea din 2 martie 2023, Papierfabriek Doetinchem, C‑684/21, EU:C:2023:141, punctul 28 și jurisprudența citată). 38 Din moment ce reprezentarea unui desen sau model industrial a cărui înregistrare se solicită trebuie să permită identificarea în mod clar a acestui desen sau model industrial, care face obiectul protecției vizate de această cerere (a se vedea punctul 36 de mai sus), trebuie să se examineze în special dacă imaginile care constituie reprezentarea în ansamblul său înfățișează aspectul unui produs unic sau unitar, cu alte cuvinte dacă desenul sau modelul industrial este unic. 39 În această privință, cerința coerenței imaginilor presupune ca toate imaginile să demonstreze aspectul exterior al unuia și aceluiași produs (sau al unei părți a acestuia), astfel încât să permită identificarea în mod clar a unuia și aceluiași desen sau model industrial. Incoerențe sau contradicții între imaginile depuse pot conduce la concluzia că reprezentarea arată produse diferite și, prin urmare, mai mult de un singur desen sau model industrial. Imaginile se raportează la mai mult de un singur desen sau model industrial, în special atunci când constituie diferite încorporări („embodiments”) sau versiuni ale aceluiași concept sau atunci când utilizarea liniilor destinate identificării desenului sau modelului industrial sau a excluderilor („disclaimers”) ale anumitor caracteristici nu este coerentă în ansamblul imaginilor. 40 Nu poate exista unicitate a desenului sau modelului dacă imaginile care constituie reprezentarea în ansamblul său sunt în incoerență nerezolvabilă sau în contradicție insurmontabilă, astfel încât aspectul exterior al unui singur produs nu poate fi determinat și, prin urmare, reprezentarea nu permite identificarea în mod clar a unui singur desen sau model industrial. Invers, unicitatea desenului sau modelului industrial poate fi constatată în pofida unor divergențe minore între imagini, în măsura în care aceste imagini pot fi totuși conciliate în mod strict în sensul unui desen sau model industrial unitar. În aceste condiții, organele EUIPO nu sunt obligate să aibă în vedere toate combinațiile posibile dintre imaginile furnizate de deponent în cadrul cererii de înregistrare, ci numai combinațiile care par logice și plauzibile în raport cu experiența comună. 41 Un desen sau model industrial care nu constituie un obiect unitar nu corespunde definiției prevăzute la articolul 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002 și trebuie, așadar, respins la înregistrare conform articolului 47 alineatul (1) din acest regulament (a se vedea punctul 33 de mai sus) sau declarat nul în cazul în care cauza de nulitate prevăzută la articolul 25 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat a fost invocată în mod legal [a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iunie 2017, Ball Beverage Packaging Europe/EUIPO – Crown Hellas Can (Canettes), T‑9/15, EU:T:2017:386, punctele 57 și 60]. 42 În schimb, examinarea motivului de nulitate prevăzut la articolul 25 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002 nu privește cerințele formale ale reprezentării. În această privință, articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2245/2002 prevede printre altele că reprezentarea nu poate conține mai mult de șapte opinii. Neregulile privind această condiție, pe care solicitantul nu le remediază în termenul prevăzut, determină respingerea cererii în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) litera (b) și cu articolul 46 alineatul (3) din Regulamentul nr. 6/2002. 43 Articolul 4 din Regulamentul nr. 2245/2002 autorizează în mod expres depunerea mai multor imagini ale aceluiași desen sau model industrial. Solicitantul este liber să aleagă care sunt ilustrațiile pe care le prezintă și dacă imaginile prezentate sunt fotografii ale obiectului real, ale desenelor tehnice sau ale reprezentărilor generate pe calculator. Imaginile depuse pot prezenta desenul sau modelul industrial din unghiuri și perspective diferite, inclusiv la scări diferite. Cu toate acestea, având în vedere cerința coerenței imaginilor (a se vedea punctul 39 de mai sus), solicitantul are obligația de a se asigura că imaginile sunt coerente, cu alte cuvinte pot fi conciliate în sensul unui desen sau model industrial unitar (a se vedea punctul 40 de mai sus) și permit, așadar, identificarea în mod clar a unuia și aceluiași desen sau model industrial. 44 În lumina acestor principii este necesar să se examineze dacă imaginile depuse în speță sunt coerente și permit, așadar, identificarea în mod clar a unuia și aceluiași desen sau model industrial. Aprecierea coerenței imaginilor în speță – Cu privire la pretinsa existență a unui principiu de interpretare favorabil deponentului și titularului unui desen sau model industrial comunitar înregistrat 45 Cu titlu introductiv, este necesar să se examineze critica reclamantei, întemeiată în esență pe o eroare de drept, potrivit căreia camera de recurs ar fi trebuit să țină seama de un principiu de interpretare favorabil deponentului și titularului unui desen sau model industrial comunitar înregistrat, a cărui existență este invocată de reclamantă în dreptul Uniunii și care ar rezulta din „ideea fondatoare” a Regulamentului nr. 6/2002. 46 În această privință, trebuie amintit că, chiar presupunând că examinatorul a decis, în cadrul procedurii de înregistrare, să înregistreze desenul sau modelul industrial contestat, această poziție nu este obligatorie pentru camera de recurs în cadrul unei proceduri de declarare a nulității referitoare la acest desen sau model industrial (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 iunie 2017, Canettes, T‑9/15, EU:T:2017:386, punctul 54). 47 Acest lucru este valabil chiar dacă, în cadrul examinării prevăzute la articolul 47 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, examinatorul trebuie să verifice deja că desenul sau modelul industrial care face obiectul unei cereri de protecție corespunde definiției prevăzute la articolul 3 litera (a) din același regulament și, prin urmare, prezintă o unicitate datorată coerenței imaginilor sale, spre deosebire de condițiile de protecție precum noutatea sau caracterul individual în temeiul articolelor 4-6 din regulamentul menționat, care nu sunt examinate în acest cadru. 48 Trebuie subliniat de asemenea că niciun element din Regulamentul nr. 6/2002 nu impune un principiu de interpretare favorabil deponentului unei cereri de desen sau model industrial comunitar înregistrat în cadrul unei proceduri de examinare și nici titularului unui astfel de desen sau model industrial în cadrul unei proceduri de declarare a nulității, precum în speță. 49 Considerentul (24) al Regulamentului nr. 6/2002, invocat de reclamantă, prevede doar că unul dintre obiectivele fundamentale ale acestui regulament este ca procedura de înregistrare a unui desen sau model industrial comunitar să implice un minim de cheltuieli și de dificultăți din partea solicitantului, astfel încât respectiva procedură să devină ușor accesibilă întreprinderilor mici și mijlocii și autorilor independenți. Trebuie să se constate că acest caracter puțin oneros și convivial („user‑friendly”) al procedurii de înregistrare nu aduce atingere cu nimic unui principiu de interpretare favorabil deponentului unei cereri de desen sau model industrial comunitar înregistrat în cadrul unei proceduri de examinare și nici titularului unui astfel de desen sau model industrial în cadrul unei proceduri de declarare a nulității. 50 Dimpotrivă, în cazul în care un desen sau model industrial comunitar înregistrat beneficiază, în temeiul articolului 85 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, de o prezumție de validitate în procedurile în contrafacere, se impune cu atât mai mult ca validitatea sa să fie apreciată în mod concret și strict în cadrul procedurilor de declarare a nulității aflate pe rolul EUIPO și al cererilor reconvenționale în fața instanțelor competente în domeniul desenelor sau modelelor industriale comunitare prevăzute la articolul 24 alineatul (1) din acest regulament, în conformitate cu motivele de nulitate prevăzute la articolul 25 alineatul (1) din regulamentul menționat și cu condițiile lor de invocabilitate stabilite la articolul 25 alineatele (2)-(4) din același regulament. 51 De altfel, din motive de securitate juridică și de bună administrare, examinarea oricărei cereri de declarare a nulității unui desen sau model industrial comunitar înregistrat trebuie să fie strictă, în fiecare caz concret, pentru a evita menținerea necorespunzătoare a înregistrărilor. Astfel, menținerea înregistrării unui desen sau model industrial depinde de criterii obiective și specifice, aplicabile în cadrul împrejurărilor de fapt ale speței, care au ca scop să verifice dacă desenul sau modelul industrial în cauză nu intră sub incidența unei cauze de nulitate (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, EU:C:2011:139, punctul 77 și jurisprudența citată). 52 Rezultă că nu există, în cadrul unei proceduri de declarare a nulității unui desen sau model industrial comunitar înregistrat, un principiu de interpretare favorabil titularului acestui desen sau model industrial. 53 În consecință, în speță, camera de recurs nu trebuia și nici măcar nu putea să țină seama de un asemenea principiu de interpretare favorabil reclamantei în calitate de titular al desenului sau modelului industrial contestat. 54 Critica reclamantei, întemeiată în esență pe o eroare de drept în această privință, trebuie, așadar, înlăturată. 55 În speță, reclamanta susține în esență că este în mod clar posibil să se identifice un desen sau model unitar în reproducerile desenului sau modelului industrial contestat, care sunt coerente. Motivele care urmează se întemeiază, așadar, pe erori de apreciere a faptelor pe care le‑ar fi săvârșit camera de recurs. 56 Trebuie analizate, rând pe rând, cele două ipoteze de combinații între imaginile reținute de camera de recurs. – Cu privire la ipoteza potrivit căreia imaginile 1.1 și 1.2 reproduc partea din față, iar imaginile 1.3 și 1.4 partea din spate a desenului sau modelului industrial contestat 57 La punctele 34-38 din decizia atacată, camera de recurs a considerat că ipoteza potrivit căreia punctele 1.1 și 1.2 reproduceau partea din față, iar imaginile 1.3 și 1.4 partea din spate corespundea celei a intervenientului și că această ipoteză părea „logică în sine și conformă cu experiența generală”. Astfel, două imagini, o imagine de sus și o imagine de perspectivă, reprezentau, fiecare, părțile din față și din spate ale desenului sau modelului industrial. 58 Desigur, reprezentarea diferită a nuanței se putea explica prin diferența unghiurilor. Cu toate acestea, nu era posibil să se explice faptul că nu existau linii de contur în imaginea 1.1, deși acestea erau vizibile în imaginea 1.2. Imagine detaliată a unghiului superior drept – Imaginea 1.1 Imagine detaliată a unghiului superior drept – Imaginea 1.2 59 Același lucru este valabil și în ce privește imaginile 1.3 și 1.4. În timp ce în imaginea 1.3, liniile erau ușor vizibile, acestea erau clar vizibile în imaginea 1.4. Ele erau chiar așa de clare încât păreau „cu linii punctate”. Imagine detaliată a unghiului superior drept – Imaginea 1.3 Imagine detaliată a unghiului superior drept – Imaginea 1.4 60 În ceea ce privește aceste două puncte de vedere, camera de recurs a considerat că diferența de nuanță nu se explica numai prin diferența de perspectivă. În opinia sa, din cauza lipsei unei surse luminoase, această diferență nu putea rezulta din reflecția privind suprafața. 61 Camera de recurs a concluzionat că imaginile 1.1 și 1.2, pe de o parte, și imaginile 1.3 și 1.4, pe de altă parte, nu puteau reprezenta, așadar, același desen sau model industrial, astfel încât desenul sau modelul industrial contestat a fost înscris în registru cu încălcarea articolului 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002. 62 Reclamanta susține că camera de recurs a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a considerat că imaginile 1.1 și 1.2 arătau partea din față, iar imaginile 1.3 și 1.4 partea din spate. În opinia sa, camera menționată interpretează punctele de vedere într‑un mod care „atrage în mod imperativ nulitatea”. 63 De la bun început, este necesar să se constate, așa cum a procedat și camera de recurs, că faptul că imaginile 1.1 și 1.2 reprezintă partea din față, iar imaginile 1.3 și 1.4 partea din spate, fiecare cu o imagine de sus și o imagine din perspectivă, pare logic și plauzibil în raport cu experiența comună (a se vedea punctul 40 de mai sus). 64 În continuare, este necesar să se arate că, în imaginile 1.1 și 1.2, elementele de încadrare a marcajului rutier sunt în culori închise similare, în timp ce, în imaginile 1.3 și 1.4, elementele de încadrare sunt, în schimb, în culori mai deschise. Alegerea perspectivei conduce de asemenea la ipoteza că imaginile 1.1 și 1.2 ar trebui să indice partea din față din două unghiuri diferite, pe de o parte, iar imaginile 1.3 și 1.4 partea din spate sub aceste două unghiuri, pe de altă parte. Ipoteza reclamantei potrivit căreia imaginile 1.2 și 1.4 arată, ambele, partea din spate cu aceeași perspectivă nu este deloc logică și plauzibilă, întrucât nu reușește să explice de ce o față ar fi reprezentată de două ori cu aceeași perspectivă și de ce punctele 1.2 și 1.4 sunt totuși diferite. 65 În plus, diferența de culoare a „ferestrei” interioare dintre imaginile 1.1 și 1.2, precum și dintre imaginile 1.3 și 1.4 ar putea, desigur, să se explice prin faptul că această fereastră interioară a marcajului rutier conține un carou transparent care nu este vizibil decât datorită unei imagini din perspectivă laterală. Cu toate acestea, în cadrul acestei prime ipoteze, este imposibil să se explice faptul că imaginea 1.1 nu prezintă linii de contur între elementele de încadrare. Aceste linii de contur sunt însă clar vizibile în imaginea 1.2. Prin urmare, imaginile 1.1 și 1.2 prezintă o incoerență nerezolvabilă. Imaginea 1.1 Imaginea 1.2 66 Această observație este valabilă și pentru imaginile 1.3 și 1.4. În timp ce, în imaginea 1.3, liniile de contur sunt abia vizibile pe partea dreaptă, atât în partea din față, cât și în partea din spate, în imaginea 1.4 ele sunt clar vizibile și se extind pe toată lungimea elementelor de încadrare laterale, precum și în partea interioară a elementelor de încadrare superior și inferior. În imaginea 1.4, fereastra interioară este încadrată în mod clar de linii de contur. Prin urmare, imaginile 1.3 și 1.4 prezintă o incoerență nerezolvabilă. Imaginea 1.3 Imaginea 1.4 67 În plus, trebuie constatat, precum camera de recurs la punctul 37 din decizia atacată, că, în lipsa unei surse luminoase, diferența de nuanță dintre imaginile 1.3 și 1.4 nu se explică doar prin diferența de perspectivă dintre o imagine laterală oblică în imaginea 1.3 și o vedere în plan în imaginea 1.4. Chiar presupunând că iluminatul este diferit, nu este posibil să se explice degradeul de culoare diferit al imaginii 1.3, care trece de la un gri deschis în partea de jos stânga la un gri mai închis în partea de sus dreapta, și al imaginii 1.4, care trece de la un gri deschis în toată partea de sus la un gri mai închis în partea de jos. Reclamanta nu reușește să explice care ar fi poziția pretinsei surse luminoase virtuale. Prin urmare, imaginile 1.3 și 1.4 prezintă o incoerență nerezolvabilă. 68 În sfârșit, afirmația reclamantei, ca răspuns la o întrebare adresată de Tribunal în ședință, potrivit căreia imaginile 1.2, 1.3 și 1.4 ar avea în comun pe partea din spate frunze amovibile pentru autocolantul marcajului rutier, nevizibile în imaginea 1.1, nu reiese în mod clar din imaginile depuse cu ocazia cererii de înregistrare, așa cum impune jurisprudența amintită la punctul 34 de mai sus, și, prin urmare, nu poate fi admisă. 69 Prin urmare, camera de recurs a examinat în mod întemeiat, la punctele 34-38 din decizia atacată, unicitatea reprezentărilor desenului sau modelului industrial contestat întemeindu‑se pe ipoteza că imaginile 1.1 și 1.2 înfățișau partea din față a acestui desen sau model industrial, iar imaginile 1.3 și 1.4 partea din spate a acestuia și a constatat că aceste imagini prezentau incoerențe nerezolvabile. 70 Este necesar să se concluzioneze că imaginile 1.1 și 1.2, precum și imaginile 1.3 și 1.4 nu prezintă un desen sau model industrial unitar, astfel încât desenul sau modelul industrial contestat a fost înscris în registrul EUIPO cu încălcarea articolului 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002. 71 Din motive de exhaustivitate, Tribunalul consideră oportun să examineze și aprecierile camerei de recurs referitoare la a doua ipoteză de coroborare între imagini, întrucât aceasta din urmă este invocată de reclamantă ca fiindu‑i mai favorabilă. – Cu privire la ipoteza potrivit căreia imaginea 1.1 arată fața anterioară și imaginile 1.2, 1.3 și 1.4 partea din spate a desenului sau modelului industrial contestat 72 La punctele 39-44 din decizia atacată, camera de recurs a arătat că divizia de anulare și reclamanta plecau de la principiul că imaginea 1.1 prezenta partea din față și imaginile 1.2, 1.3 și 1.4 partea din spate. Prin urmare, aceasta a decis să examineze acțiunea și pe baza acestei premise, chiar dacă nimic nu permitea să se concluzioneze în mod categoric că această interpretare a desenului sau modelului industrial contestat era singura corectă. 73 Mai întâi, camera de recurs a constatat că imaginile 1.2 și 1.4 erau imagini văzute în sus (vederi superioare) și a observat că nu era relevant să se știe dacă era vorba despre partea din față sau din spate a marcajului rutier. Contrar ipotezei diviziei de anulare și reclamantei, aceasta a considerat că diferitele nuanțe nu puteau fi atribuite unor condiții de iluminat diferite datorate unghiului de fotografiere, cele două fotografii fiind realizate de sus. În opinia sa, imaginea 1.3 reproducea desenul sau modelul industrial într‑o nuanță suplimentară care nu era în mod necesar datorată unghiului. Vedere detaliată a unghiului superior drept – Imaginea 1.2 Imagine detaliată a unghiului superior drept – Imaginea 1.3 Imagine detaliată a unghiului superior drept – Imaginea 1.4 74 În această privință, camera de recurs a observat că nu există o sursă luminoasă care să împiedice o reproducere diferită de una și aceeași culoare. Rezulta, în opinia sa, că în aceste trei ilustrații fuseseră utilizate trei nuanțe diferite. 75 În continuare, camera de recurs a constatat că liniile din imaginile 1.2 și 1.4 prezentau forme diferite. În timp ce linia era continuă în imaginea 1.2, aceasta era cu linii punctate în imaginea 1.4. Imagine detaliată a unghiului superior drept – Imaginea 1.2 Imagine detaliată a unghiului superior drept – Imaginea 1.4 76 De asemenea, camera de recurs a arătat că, în imaginile 1.2 și 1.4, toate liniile aveau aceeași adâncime. Or, această situație nu se regăsea în cazul imaginii 1.3, unde liniile unghiurilor din stânga erau mai vizibile decât cele ale unghiurilor din dreapta. Imaginea 1.3 77 Potrivit camerei de recurs, în cazul în care liniile sau contururile erau reprezentate într‑o imagine de perspectivă, liniile sau contururile mai îndepărtate puteau fi mai puțin vizibile în anumite împrejurări. Prin urmare, exista și în acest caz, în opinia sa, o incoerență nerezolvabilă. 78 În sfârșit, camera de recurs a considerat neconcludente motivele pentru care interiorul prezenta nuanțe închise în imaginea 1.3, în timp ce în imaginile 1.2 și 1.4, care reprezentau de asemenea desenul sau modelul industrial contestat văzut din spate, interiorul părea transparent sau alb. 79 Camera de recurs a concluzionat că imaginile 1.2, 1.3 și 1.4 nu puteau reprezenta, așadar, același desen sau model industrial, astfel încât desenul sau modelul industrial contestat a fost înscris în registru cu încălcarea articolului 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002. 80 În această privință, trebuie să se constate de la bun început că a doua ipoteză de combinație a imaginilor, pe care reclamanta o invocă ca fiindu‑i mai favorabilă, nu se dovedește deloc logică și nici plauzibilă în raport cu experiența comună. Astfel, cu excepția unei împrejurări speciale, nedemonstrate și absente în speță, pare ilogic și implauzibil să se prezinte o singură imagine cu partea din față și trei imagini cu partea din spate. 81 În măsura în care reclamanta susține în esență că un principiu de interpretare favorabil deponentului la înregistrarea unui desen sau model industrial impune ca organele EUIPO, atunci când examinează posibilele combinații ale imaginilor, să presupună că acest deponent a dorit să depună o cerere valabilă, iar nu lipsită de sens (a se vedea punctul 25 de mai sus), trebuie amintit mai întâi că nu există, în cadrul unei proceduri de declarare a nulității unui desen sau model industrial comunitar înregistrat, un principiu de interpretare favorabil titularului acestui desen sau model industrial (a se vedea punctul 52 de mai sus) și, de asemenea, că aceste organe nu sunt obligate să ia în considerare toate combinațiile posibile între imaginile furnizate de deponent în cadrul cererii de înregistrare, ci numai combinațiile care par logice și plauzibile în raport cu experiența comună (a se vedea punctul 40 de mai sus). 82 În speță, organele EUIPO nu erau, așadar, obligate să aibă în vedere această a doua ipoteză de coroborare a imaginilor. 83 În orice caz, trebuie subliniat că chiar și această a doua ipoteză conduce la incoerențe nerezolvabile între imagini și că afirmațiile reclamantei trebuie de asemenea să fie înlăturate pentru următoarele motive. 84 În primul rând, reclamanta susține că a doua ipoteză a camerei de recurs, potrivit căreia imaginea 1.1 arată partea din față și imaginile 1.2, 1.3 și 1.4 partea din spate, este, desigur, corectă, dar nu conduce la o incoerență nerezolvabilă între aceste imagini. Ea arată că nu există nicio incoerență nerezolvabilă din cauza nuanțelor (efecte de umbră) în imaginile 1.2, 1.3 și 1.4, nici din cauza unei presupuse lipse a unei surse luminoase, nici din cauza efectelor de lumină. Aceasta consideră în esență că exista o sursă luminoasă virtuală. 85 În această privință, trebuie arătat, mai întâi, că reclamanta nu a furnizat niciun element care să dovedească faptul că, într‑un mediu virtual, trebuie să existe întotdeauna o sursă luminoasă susceptibilă să genereze efecte corespunzătoare. În lipsa unei probe contrare, trebuie să se rețină, asemenea camerei de recurs, că nu exista o sursă luminoasă. Acesta este motivul pentru care aceasta din urmă a exclus ca diferențele în ceea ce privește nuanța și luminozitatea cadrului (imaginile 1.2, 1.3 și 1.4 în a doua ipoteză) să poată fi explicate printr‑un efect de lumină sau prin poziții și unghiuri de vedere diferite. 86 În continuare, este necesar să se constate, asemenea camerei de recurs, că diferențele de nuanțe (efecte de umbră) nu pot fi atribuite unor condiții de iluminat diferite datorate unghiului de fotografiere, întrucât imaginile 1.2 și 1.4 au fost, ambele, luate de sus (același unghi de fotografiere), în timp ce imaginea 1.3 reprezintă desenul sau modelul industrial într‑o altă nuanță, în interior mai închisă, care nu se poate datora unghiului de fotografiere. Astfel, în ipoteza în care aceste două imagini prezintă, ambele, partea din spate, imaginile 1.2 și 1.4 reprezintă aceeași perspectivă (vedere de sus), în timp ce imaginea 1.3 reprezintă desenul sau modelul industrial văzut din față, ușor oblic. În plus, camera de recurs observă în mod întemeiat, fără ca reclamanta să conteste, că imaginile 1.2, 1.3 și 1.4 prezintă, fiecare, configurații de culori diferite ale elementelor de încadrare. Imaginea 1.3 Imaginea 1.2 Imaginea 1.4 87 În plus, este necesar să se observe că, deși elementele de încadrare prezintă nuanțe (efecte de umbră) sau culori diferite în imaginile 1.2, 1.3 și 1.4, cu toate acestea, în imaginile 1.2 și 1.4, fereastra interioară transparentă este reprezentată în mod identic, și anume în alb. Reclamanta nu reușește să explice această incoerență. Potrivit explicațiilor sale, diferitele nuanțe (efecte de umbră) ale elementelor de încadrare rezultă din poziția diferită a unei pretinse surse luminoase. Acest lucru ar avea totuși drept consecință faptul că fereastra interioară transparentă ar trebui să prezinte, de asemenea, nuanțe (efecte de umbră) diferite. În special, în ceea ce privește imaginea 1.4, o iluminare de sus ar trebui să conducă la o reflectare în caroul interior transparent care, având în vedere forma de reprezentare aleasă, realizată prin intermediul unui desen pentru fiecare calculator, ar trebui să se traducă printr‑o nuanță mai închisă a caroului respectiv. 88 Astfel, trebuie constatat că surse luminoase diferite, presupunând că sunt dovedite, nu ar permite să se explice de ce caroul transparent în interiorul desenului sau modelului industrial contestat este reprezentat în mod identic în alb în imaginile 1.2 și 1.4, nici de ce existența unei surse luminoase diferite nu a alterat grosimea liniilor de contur, a cărei vizibilitate este identică în imaginile 1.2 și 1.4. 89 Rezultă din aprecierile formulate la punctele 37 și 40 din decizia atacată (a se vedea punctele 60 și 74 de mai sus) că camera de recurs nu ar fi calificat aceste diferențe drept incoerențe nerezolvabile sau drept contradicții insurmontabile dacă ar fi dispus de cea mai mică indicație care să permită să se considere că aceste divergențe nu constituiau decât simple efecte de lumină. Acest lucru este valabil chiar dacă divergențele minore între imagini nu împiedică constatarea unicității unui desen sau model industrial, în măsura în care aceste imagini pot fi totuși strict conciliate în sensul unui desen sau model industrial unitar (a se vedea punctul 40 de mai sus). Or, în speță, o asemenea constatare a unicității este exclusă de cea a camerei menționate, potrivit căreia nu exista o sursă luminoasă. 90 În consecință, trebuie confirmată constatarea camerei de recurs potrivit căreia diferențele de nuanțe (efecte de umbră) din imaginile 1.2, 1.3 și 1.4 nu trebuie atribuite unei surse luminoase, eventual virtuală, ci că în aceste imagini au fost utilizate trei nuanțe de gri diferite. 91 Această concluzie nu poate fi infirmată de celelalte argumente ale reclamantei. 92 Astfel, trebuie arătat că imprimantele care figurează în cererea introductivă nu sunt comparabile cu marcajele rutiere plate reprezentate în desenul sau modelul industrial contestat. Imprimantele menționate prezintă o suprafață puternic structurată, în timp ce marcajele rutiere nu au decât o înălțime redusă, astfel încât o variație a unghiului de iluminat nu ar putea produce efectul reprezentat în imaginile 1.2, 1.3 și 1.4. 93 De asemenea, compararea desenului sau modelului industrial contestat cu imaginile fotografice ale unui ecran pe care le invocă reclamanta este lipsită de relevanță. Astfel, pentru o fotografie, grupurile specializate știu că diferențe precum reflectarea sursei luminoase utilizate decurg direct din alegerea acestui mod de reprezentare. Pentru o imagine de sinteză, în schimb, aceleași medii știu de asemenea că nicio sursă luminoasă nu este necesară pentru a o crea și că, spre deosebire de o fotografie, o astfel de imagine de sinteză nu necesită o expunere. În această măsură, afirmația reclamantei potrivit căreia, în esență, diferențele de nuanțe din imaginile 1.2, 1.3 și 1.4 ar fi atribuite unor surse luminoase diferite este lipsită de temei. 94 Rezultă că există o incoerență nerezolvabilă din cauza diferențelor în ceea ce privește nuanțele (efecte de umbră) și luminozitatea în imaginile 1.2, 1.3 și 1.4. 95 În al doilea rând, reclamanta susține că nu există nicio incoerență nerezolvabilă din cauza liniilor de contur din imaginile 1.2 și 1.4 și că un singur produs este identificabil. 96 În această privință, este necesar să se constate, asemenea camerei de recurs, că, în imaginile 1.2 și 1.4, liniile de contur prezintă forme diferite. Astfel, în timp ce linia este continuă în imaginea 1.2, aceasta este punctată în imaginea 1.4. Imaginea 1.2 Imaginea 1.4 97 Trebuie să se constate de asemenea, asemenea camerei de recurs, că, în imaginile 1.2 și 1.4, liniile de contur sunt vizibile cu aceeași intensitate. În schimb, această situație nu se regăsește în imaginea 1.3, în care liniile de conturare ale colțurilor stângi sunt mai vizibile decât cele ale colțurilor din dreapta. Imaginea 1.3 98 Chiar ținând seama de faptul că liniile mai îndepărtate pot fi mai puțin vizibile din cauza distanței, aceasta nu concordă cu liniile de contur indicate în imaginea 1.3. Astfel, linia de contur din dreapta jos, cea mai apropiată din punctul de vedere al observatorului, este mai puțin pronunțată decât linia de contur din stânga jos, cea mai îndepărtată de observator. 99 Prin urmare, trebuie constatat că liniile de contur ale imaginilor 1.2, 1.3 și 1.4 prezintă între ele diferențe care nu se pot explica nici printr‑o perspectivă diferită, nici printr‑un unghi de iluminat diferit. 100 Aceste constatări nu pot fi repuse în discuție de argumentația reclamantei referitoare la fotografiile produsului original sau comercializat efectiv prezentate „cu titlu ilustrativ”. 101 În această privință, pe lângă faptul că înscrisurile din anexa A7 la cererea introductivă sunt inadmisibile (a se vedea punctele 19-22 de mai sus), trebuie amintit că examinarea unui desen sau model industrial trebuie efectuată pe baza reprezentării înscrise în registru, și anume imagini depuse cu ocazia cererii de înregistrare. Observațiile reclamantei nu pot fi luate în considerare decât dacă acestea reies din reprezentarea desenului sau modelului industrial (a se vedea punctul 34 de mai sus). 102 Prin urmare, în speță, afirmația reclamantei potrivit căreia desenul sau modelul industrial contestat prezintă benzi adezive transparente pe elementele de încadrare din spatele unui marcaj rutier și diferența de intensitate a liniilor de contur ar fi datorată acestor benzi adezive transparente nu poate fi luată în considerare, întrucât o asemenea împrejurare nu reiese din reprezentarea desenului sau modelului industrial contestat. Astfel, benzile adezive invocate nu apar pe niciuna dintre cele patru imagini ale acestui desen sau model industrial. Nu există nici o descriere care să poată susține o astfel de ipoteză. Faptul că liniile de contur se datorează unor benzi adezive pe elementele de încadrare ale desenului sau modelului industrial respectiv nu este, așadar, nicidecum evident și afirmația respectivă nu poate fi admisă. 103 În plus, deși este, desigur, adevărat că produsele comercializate efectiv care corespund unui desen sau model industrial pot fi luate în considerare pentru aprecierea impresiei de ansamblu, aceasta nu trebuie totuși să servească drept bază pentru aprecierea impresiei de ansamblu, ci doar să confirme o apreciere întemeiată pe reprezentările înscrise în registru. Astfel, comparația cu produse comercializate efectiv nu poate fi utilizată decât cu titlu ilustrativ pentru a confirma concluziile deja trase (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 octombrie 2011, PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic, C‑281/10 P, EU:C:2011:679, punctul 74). 104 În sfârșit, în speță, nu este vorba despre a aprecia dacă două desene sau modele industriale în conflict produc aceeași impresie globală asupra utilizatorului avizat ținând seama de produsele comercializate efectiv, ci despre a stabili dacă un desen sau model industrial prezintă o unicitate sau un caracter unitar pe baza reprezentării înscrise în registru. Prin urmare, incoerențele insolubile între imaginile depuse nu pot fi depășite printr‑o comparație cu produsele pretins comercializate. 105 Rezultă că există o incoerență nerezolvabilă din cauza liniilor de contur din imaginile 1.2 și 1.4, pe de o parte, și imaginea 1.3, pe de altă parte, precum și între imaginile 1.2 și 1.4 înseși. 106 În al treilea rând, reclamanta susține că nu există nicio incoerență nerezolvabilă în ceea ce privește „adâncimea” liniilor de contur în imaginile 1.2 și 1.4. în raport cu imaginea 1.3. În opinia sa, camera de recurs ar fi trebuit să recunoască că divergența se explica ușor prin prezentarea în perspectivă. 107 În această privință, este necesar să se constate, asemenea camerei de recurs, că, în timp ce în imaginile 1.2 și 1.4, liniile de contur au, toate, aceeași adâncime, lucrurile stau diferit cu imaginea 1.3. În colțurile din stânga ale acesteia, liniile sunt mai vizibile decât în colțurile din dreapta. 108 În ceea ce privește cel puțin imaginea 1.4, trebuie arătat că, din cauza punctului de fotografiere și a unghiului de iluminat, nu este posibil să se observe o profunzime diferită a liniilor de contur, contrar celor susținute de reclamantă. Din această perspectivă, toate liniile de contur sunt identice, ceea ce nu ar trebui să fie cazul cu iluminatul de sus. Reclamanta nu reușește să explice această incoerență. 109 Rezultă că există o incoerență nerezolvabilă în ceea ce privește „adâncimea” liniilor de contur din imaginile 1.2 și 1.4, pe de o parte, și imaginea 1.3, pe de altă parte. 110 În al patrulea rând, reclamanta susține că nu există nicio incoerență nerezolvabilă din cauza nuanțelor (efecte de umbră) „ferestrei” interioare în imaginile 1.2 și 1.4. în raport cu imaginea 1.3. Aceste diferențe ar fi cauzate de efecte de lumină diferite și nu ar avea nicio incidență asupra formei și a configurației unui produs. 111 În această privință, este necesar să se constate, asemenea camerei de recurs, că nu sunt concludente motivele pentru care, în imaginea 1.3, fereastra interioară prezintă nuanțe de culoare închisă, în timp ce, în imaginile 1.2 și 1.4, care se presupune că reprezintă și partea din spate a desenului sau modelului industrial, fereastra interioară pare transparentă sau albă. Așadar, imaginile 1.2, 1.3 și 1.4 nu pot reprezenta același desen sau model industrial. 112 Rezultă că există o incoerență nerezolvabilă din cauza nuanțelor ferestrei interioare în imaginile 1.2 și 1.4, pe de o parte, și imaginea 1.3, pe de altă parte. 113 În altă ordine de idei, reclamanta nu reușește să explice nici de ce cadrul ferestrei interioare, care este delimitat spre exterior de liniile de contur, apare mai intens în imaginea 1.4 decât în imaginea 1.2. Dacă perspectiva este aceeași, acest lucru nu se poate explica printr‑un iluminat aparent diferit. 114 Rezultă că există o incoerență nerezolvabilă din cauza nuanțelor cadrului între imaginile 1.2 și 1.4. 115 Prin urmare, la punctele 39-44 din decizia atacată, camera de recurs a considerat în mod întemeiat că, chiar admițând ipoteza reclamantei potrivit căreia imaginea 1.1 indica fața, iar imaginile 1.2, 1.3 și 1.4 partea din spate a desenului sau modelului industrial contestat, existau contradicții insurmontabile sau incoerențe nerezolvabile între imagini și, prin urmare, acestea nu reprezentau un desen sau un model unitar. 116 Astfel, chiar și în cea de a doua ipoteză, pe care reclamanta o invocă ca fiindu‑i mai favorabilă, trebuie să se constate că nu există coerență a imaginilor și nici unicitate a desenului sau modelului industrial contestat. 117 Prin urmare, diferitele critici întemeiate pe erori de apreciere a faptelor trebuie respinse. Concluzii cu privire la acțiune 118 La punctele 25, 45 și 46 din decizia atacată, camera de recurs a constatat că din cele două ipoteze examinate rezulta că desenul sau modelul industrial contestat a fost înscris în registru cu încălcarea articolului 3 litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002. Aceasta a observat că puteau fi avute în vedere și alte combinații între fețele din față și din spate, dar că acestea conduceau în continuare la contradicții sau incoerențe expuse deja. Așadar, aceasta a considerat că imaginile depuse nu erau concludente și prezentau cel puțin două desene sau modele industriale diferite. În acest context, camera de recurs a observat de asemenea că procedura de declarare a nulității urmărea să remedieze eventualele erori săvârșite în cadrul procedurii de înregistrare, astfel încât decizia luată de examinator la acea dată era lipsită de relevanță pentru motivele menționate mai sus. 119 La punctele 47 et 48 din decizia atacată, camera de recurs a apreciat de asemenea că, din moment ce desenul sau modelul industrial contestat trebuia declarat nul în conformitate cu articolul 25 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolul 3 litera (a) din acest regulament, nu era posibil să se examineze dacă acest desen sau model industrial era de asemenea lipsit de caracter individual sau de noutate în temeiul articolului 25 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat coroborat cu articolele 4-6 din același regulament. Aceasta a concluzionat că desenul sau modelul industrial contestat trebuia declarat nul. 120 În lumina aprecierilor efectuate la punctele 45-117 de mai sus, trebuie să se constate că reclamanta nu a invocat argumente de natură să repună în discuție legalitatea deciziei atacate, în special a concluziilor camerei de recurs. 121 Prin urmare, prezentul motiv trebuie respins ca neîntemeiat. 122 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, acțiunea trebuie respinsă în totalitate. Cu privire la cheltuielile de judecată 123 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. 124 În speță, Comisia a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. EUIPO a formulat de asemenea concluzii în acest sens, dar numai în cazul organizării unei ședințe. 125 Întrucât reclamanta a căzut în pretenții și a fost organizată o ședință, se impune obligarea acesteia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de EUIPO și de intervenient, conform concluziilor acestora. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL (Camera a șasea) declară și hotărăște: 1) Respinge acțiunea. 2) Obligă Orgatex GmbH & Co. KG la plata cheltuielilor de judecată. Costeira Kancheva Tichy‑Fisslberger Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 23 octombrie 2024. Semnături Cuprins Istoricul litigiului Concluziile părților În drept Cu privire la admisibilitatea acțiunii Cu privire la admisibilitatea înscrisurilor depuse pentru prima dată la Tribunal Cu privire la temeinicia motivului unic Cadrul legislativ și jurisprudențial Aprecierea coerenței imaginilor în speță – Cu privire la pretinsa existență a unui principiu de interpretare favorabil deponentului și titularului unui desen sau model industrial comunitar înregistrat – Cu privire la ipoteza potrivit căreia imaginile 1.1 și 1.2 reproduc partea din față, iar imaginile 1.3 și 1.4 partea din spate a desenului sau modelului industrial contestat – Cu privire la ipoteza potrivit căreia imaginea 1.1 arată fața anterioară și imaginile 1.2, 1.3 și 1.4 partea din spate a desenului sau modelului industrial contestat Concluzii cu privire la acțiune Cu privire la cheltuielile de judecată ( *1 ) Limba de procedură: germana.