Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative START UP INITIATIVE – Motiv absolut de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Obligația de motivare – Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera întâi) 15 decembrie 2016 ( 1 ) „Marcă a Uniunii Europene — Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative START UP INITIATIVE — Motiv absolut de refuz — Lipsa caracterului distinctiv — Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 — Obligația de motivare — Articolul 75 din Regulamentul nr. 207/2009” În cauza T‑529/15, Intesa Sanpaolo SpA, cu sediul în Torino (Italia), reprezentată de P. Pozzi și de F. Braga, avocați, reclamantă, împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat inițial de P. Bullock și ulterior de L. Rampini, în calitate de agenți, pârât, având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei întâi de recurs a EUIPO din 29 iunie 2015 (cauza R 2777/2014‑1), privind o cerere de înregistrare a semnului figurativ START UP INITIATIVE ca marcă a Uniunii Europene, TRIBUNALUL (Camera întâi), compus din domnul H. Kanninen (raportor), președinte, doamna I. Pelikánová și domnul L. Calvo‑Sotelo Ibáñez‑Martín, judecători, grefier: doamna A. Lamote, administrator, având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 8 septembrie 2015, având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 5 noiembrie 2015, în urma ședinței din 1 iulie 2016, pronunță prezenta Hotărâre Istoricul cauzei 1 La data de 19 iunie 2014, reclamanta, Intesa Sanpaolo SpA, a depus o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1). 2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul figurativ următor: 3 Serviciile pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte din clasele 35, 36, 41 și 42 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și cu modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri: — clasa 35: servicii în domeniul publicității, al administrării afacerilor comerciale și al consultanței în afaceri; — clasa 36: servicii de finanțare, de estimare, servicii imobiliare, de asigurare și de investiții; — clasa 41: servicii privind formarea și educația, precum și activități sportive și culturale; — clasa 42: servicii științifice și tehnologice, servicii de analiză și de cercetare industrială, de proiectare și dezvoltare în legătură cu calculatoare și cu programele pentru calculator. 4 Prin decizia din 12 septembrie 2014, examinatorul a respins cererea de înregistrare pentru serviciile menționate la punctul de mai sus, în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul nr. 207/2009. 5 La 30 octombrie 2014, reclamanta a introdus o cale de atac la EUIPO, în temeiul articolelor 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009. 6 Prin Decizia din 29 iunie 2015 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera întâi de recurs a EUIPO a respins calea de atac. În special, a refuzat înregistrarea mărcii solicitate pentru motivul că expresia „start up initiative” nu prezintă niciun caracter distinctiv pentru serviciile în discuție și că prezența, în marca solicitată, a unui element specific benzilor desenate nu este suficientă pentru a conferi acesteia în ansamblu un caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. Concluziile părților 7 Reclamanta solicită Tribunalului: — „constatarea încălcării și a aplicării incorecte a articolului 7 alineatul (1) litera (b) și a alineatului (2) și a articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009”; — anularea deciziei atacate; — obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată. 8 EUIPO solicită Tribunalului: — respingerea acțiunii; — obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. În drept Observații introductive cu privire la primul capăt de cerere formulat de reclamantă 9 EUIPO a indicat că acțiunea nu poate avea drept scop obținerea unei hotărâri declarative și că concluziile reclamantei prin care urmărește ca Tribunalul să declare că decizia atacată este contrară articolului 7 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2), precum și articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009 trebuie înțelese în sensul că vizează anularea deciziei atacate. 10 Reclamanta a confirmat în ședință că primul capăt de cerere nu este independent față de cel de al doilea, prin care a solicitat anularea deciziei atacate. 11 Ținând seama de această precizare, este necesar să se constate că primul capăt de cerere se confundă în esență cu cel de al doilea capăt de cerere, având ca obiect anularea deciziei atacate. În consecință, nu este necesară pronunțarea asupra primului capăt de cerere și cu atât mai puțin asupra admisibilității acestuia. Cu privire la fond 12 În susținerea acțiunii, reclamanta a invocat două motive, întemeiate, primul, pe încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009, iar cel de al doilea, pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din același regulament. Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 75 din Regulamentul nr. 207/2009 13 Reclamanta pretinde că, în speță, camera de recurs și‑a încălcat obligația de motivare. 14 În această privință, trebuie amintit că, în temeiul articolului 75 prima teză din Regulamentul nr. 207/2009, deciziile EUIPO trebuie să fie motivate. Potrivit jurisprudenței, această obligație are același conținut precum cel consacrat de articolul 296 al doilea paragraf TFUE și obiectivul său este, pe de o parte, de a permite persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii adoptate pentru a‑și apăra drepturile și, pe de altă parte, de a permite instanței Uniunii Europene să își exercite controlul asupra legalității deciziei [a se vedea Hotărârea din 6 septembrie 2012, Storck/OAPI,C‑96/11 P, nepublicată, EU:C:2012:537, punctul 86, și jurisprudența citată, și Hotărârea din 9 iulie 2008, Reber/OAPI – Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli (Mozart), T‑304/06, EU:T:2008:268, punctul 43 și jurisprudența citată]. 15 Decurge din jurisprudența Curții că examinarea motivelor de refuz invocate împotriva unui cereri de înregistrare a mărcii trebuie să se facă distinct pentru fiecare dintre produsele sau serviciile pentru care se solicită înregistrarea mărcii (a se vedea Hotărârea din 17 octombrie 2013, Isdin/Bial‑Portela, C‑597/12 P, EU:C:2013:672, punctul 25 și jurisprudența citată). 16 Curtea a admis că, atunci când același motiv de refuz este invocat împotriva unei categorii sau a unui grup de produse sau servicii, motivarea poate fi globală pentru toate produsele sau serviciile vizate (a se vedea Hotărârea din 17 octombrie 2013, Isdin/Bial‑Portela, C‑597/12 P, EU:C:2013:672, punctul 26 și jurisprudența citată). 17 Cu toate acestea, o astfel de posibilitate nu privește decât produsele și serviciile care prezintă o legătură suficient de directă și de concretă între ele pentru a forma o categorie sau un grup de produse sau de servicii suficient de omogen. Simplul fapt că produsele sau serviciile vizate sunt din aceeași clasă în sensul Aranjamentului de la Nisa nu este suficient pentru a constata o astfel de omogenitate, întrucât aceste clase cuprind deseori o mare varietate de produse sau de servicii care nu prezintă obligatoriu o astfel de legătură suficient de directă și de concretă între ele (a se vedea Hotărârea din 17 octombrie 2013, Isdin/Bial‑Portela, C‑597/12 P, EU:C:2013:672, punctul 27 și jurisprudența citată). 18 Omogenitatea produselor sau a serviciilor, în sensul jurisprudenței citate la punctul 17 de mai sus, se apreciază în funcție de motivul concret de refuz invocat împotriva cererii de înregistrare a mărcii în cauză (a se vedea în acest sens Ordonanța din 11 decembrie 2014, FTI Touristik/OAPI, C‑253/14 P, nepublicată, EU:C:2014:2445, punctul 48) și este posibil să se realizeze o motivare globală pentru produsele și serviciile care prezintă între ele o legătură suficient de directă și de concretă, astfel încât să formeze o categorie suficient de omogenă pentru a permite ca ansamblul considerațiilor de fapt și de drept care constituie motivarea deciziei în cauză să explice suficient raționamentul urmat pentru fiecare dintre produsele și serviciile din această categorie și să se poată aplica fără distincție fiecăruia dintre aceste produse și servicii [Hotărârea din 2 aprilie 2009, Zuffa/OAPI (ULTIMATE FIGHTING CHAMPIONSHIP), T‑118/06, EU:T:2009:100, punctul 28]. 19 Reclamanta susține că, în speță, camera de recurs a efectuat o analiză „fragmentară și sumară” în ceea ce privește fiecare dintre serviciile vizate de marca solicitată. 20 Pentru serviciile din clasa 35, motivarea furnizată nu ar fi aplicabilă altor servicii decât redactarea de texte publicitare. Anumite servicii din clasa respectivă nu ar fi furnizate în principiu de un prestator unor întreprinderi nou‑înființate. Această situație s‑ar regăsi în cazul serviciilor precum managementul afacerilor pentru sportivi sau serviciile de abonament la ziare pentru terți, care nu ar putea fi considerate drept servicii destinate unor start‑up‑uri. 21 Pentru serviciile din clasa 36, camera de recurs nu ar fi explicat legătura care ar putea să existe, de exemplu, între, pe de o parte, servicii precum serviciile de depozite în case de bani, colectarea de fonduri și agențiile vamale și, pe de altă parte, inițiativele destinate întreprinderilor nou‑înființate. 22 Pentru serviciile din clasa 41, motivarea nu ar fi suficientă, deoarece, potrivit reclamantei, aceste servicii, care includ printre altele organizarea de concursuri de frumusețe, nu sunt omogene. 23 Pentru serviciile din clasa 42, motivarea din decizia atacată nu s‑ar putea aplica unor servicii precum exploatarea de submarine, prospecția geologică și testarea materialelor textile, care nu ar fi nicidecum conexe cu servicii precum serviciile științifice și tehnologice, serviciile de analiză și de cercetare industrială, serviciile de proiectare și dezvoltare. Pe de altă parte, argumentul potrivit căruia start‑up‑urile ar fi create în sectoarele inovative din punct de vedere tehnologic ar intra în contradicție cu argumentul potrivit căruia serviciile din clasa 41 ar acoperi activități de divertisment și de recreere. 24 EUIPO contestă argumentele reclamantei. Acesta consideră că motivul nu este întemeiat deoarece, în principal, toate serviciile la care se referă cererea de înregistrare a mărcii pot fi furnizate unor start‑up‑uri sau pot fi furnizate de către acestea. 25 În această privință, în ceea ce privește clasa 35, serviciile din această clasă vizate de cererea de înregistrare a mărcii sunt următoarele: „Publicitate; conducere și administrarea afacerilor comerciale, lucrări de birou, afișaj, închiriere de automate de vânzare, închiriere de timp publicitar în orice mijloc de comunicare, agenții de informații comerciale, agenții de publicitate, agenții de import‑export, reactualizarea materialelor publicitare, administrarea comercială a licențelor de produse și servicii ale terților, analiza prețului de cost, asistență în managementul afacerilor comerciale sau industriale, consultanță în domeniul economic, consultanță pentru conducerea afacerilor, consultanță în probleme legate de personal, contabilitate, decorare de vitrine, difuzare de anunțuri, distribuire de eșantioane, demonstrații de produse, managementul activităților de impresariat artistic, difuzare de material publicitar [broșuri, prospecte, imprimate, eșantioane], compilare de statistici, facturare, administrarea hotelurilor, managementul afacerilor sportivilor, gestionare de fișiere informatice, informații pentru afaceri, informare și asistență comercială pentru consumatori, investigații pentru afaceri, servicii de layout în scopuri publicitare, închiriere de spații publicitare, marketing, închiriere de fotocopiatoare, închiriere de mașini și echipamente de birou, închirierea de materiale publicitare, organizare de târguri pentru scopuri comerciale sau publicitare, organizare de expoziții pentru scopuri comerciale sau publicitare, organizare de prezentări de modă în scop promoțional, expertize în domeniul eficienței activității comerciale (analiză comercială), întocmirea statelor de plată, prezentare de produse prin orice mijloc de comunicare pentru vânzarea cu amănuntul, previziuni economice, producție de filme publicitare, asistență în administrarea afacerilor, promovarea vânzărilor pentru terți, publicarea de texte publicitare, publicitate online pe o rețea informatică, publicitate prin corespondență, publicitate prin poștă, publicitate radiofonică, publicitate televizată, colectare de date într‑un fișier central, date referitoare la afaceri, recrutare de personal, redactare de texte publicitare, servicii de relații publice, căutare de sponsorizare, căutare de informații în fișiere informatice pentru terți, studiu de piață, cercetări pentru afaceri, reproducere de documente, selectare de personal prin intermediul unor teste psihologice, servicii de abonament la ziare pentru terți, servicii de abonare la servicii de telecomunicații pentru terți, servicii de aprovizionare pentru terți [achiziționare de produse și de servicii pentru alte întreprinderi], servicii de comparare a prețurilor, servicii de consultanță în organizarea și managementul afacerilor, consultanță în organizarea afacerilor, consultanță pentru conducerea afacerilor, servicii de dactilografiere, servicii de fotocopiere, servicii de manechine în scopuri publicitare sau de promovare a vânzărilor, servicii de revista presei, servicii de relocare pentru întreprinderi, servicii de preluare de mesaje vocale pentru abonați telefonici, servicii de secretariat, servicii de stenografie, servicii de subcontractare [asistență comercială], servicii de telemarketing, sistematizarea informațiilor în baze de date electronice, sondaje de opinie, întocmire de declarații fiscale, întocmire de extrase de cont, estimare în afaceri comerciale, studii de piață, transcrierea comunicărilor [lucrări de birou], prelucrare administrativă pentru comenzi de achiziție, prelucrare de texte, agenții de plasare, servicii de vânzare prin licitație publică, servicii de verificări contabile”. 26 La punctul 20 din decizia atacată, camera de recurs a explicat că, în ceea ce privește toate aceste servicii, marca solicitată ar fi înțeleasă ca o indicație dată destinatorilor serviciilor, că, în special în domeniile publicității, administrării afacerilor comerciale și consultanței în afaceri, acestea ar răspunde deosebit de adecvat cerințelor impuse start‑up‑urilor. Camera de recurs a precizat că marca solicitată desemnează destinatarul serviciului, și anume start‑up‑ul, și modalitatea concretă în care acesta este ajutat prin crearea de strategii în diferitele sectoare indicate în lista serviciilor din clasa 35. Camera de recurs a prezentat drept exemplu redactarea de texte publicitare și a indicat că marca solicitată ar informa publicul că serviciul reprezintă o acțiune pe care prestatorul o pune la dispoziția start‑up‑ului. 27 Procedând astfel, camera de recurs a motivat corespunzător cerințelor legale decizia atacată în ceea ce privește serviciile din clasa 35. 28 Astfel, în circumstanțele speței, motivarea putea fi globală, ținând seama de serviciile în cauză, care intrau în special în domeniile publicității, administrării afacerilor comerciale și consultanței în afaceri. Aceste servicii pot interesa start‑up‑urile în măsura în care, după cum a arătat în mod întemeiat camera de recurs la punctul 21 din decizia atacată, lansarea unei noi întreprinderi poate impune elaborarea unui proiect de afacere, proiectarea unei campanii publicitare, consultanță comercială, o selecție de personal, închirierea de echipamente de birou, servicii de dactilografiere, studii de piață și fiecare dintre celelalte servicii enumerate în clasa 35. Faptul că în această clasă sunt enumerate și servicii precum managementul afacerilor sportivilor sau servicii de abonament la ziare pentru terți nu permite repunerea în discuție a acestei aprecieri. Pe de o parte, managementul afacerilor pentru terți și, în special managementul afacerilor sportivilor poate fi un serviciu destinat unui start‑up, în special dacă acesta își exercită activitatea în domeniul sportiv. Pe de altă parte, serviciile de abonament la ziare pentru terți pot interesa de asemenea start‑up‑urile, în măsura în care aceste pot foarte bine să aibă nevoie, în cadrul activităților lor, de astfel de abonamente. 29 Camera de recurs putea, așadar, să motiveze decizia atacată, astfel cum a procedat la punctele 20 și 21 din aceasta, fără a fi nevoită să facă alte precizări. Această motivare putea să fie astfel aplicabilă tuturor serviciilor din clasa 35 care sunt vizate în cererea de înregistrare a mărcii, în pofida diversității produselor. 30 În ceea ce privește clasa 36, serviciile care fac parte din aceasta și sunt vizate în cererea de înregistrare a mărcii sunt următoarele: „Servicii de asigurare, servicii financiare, afaceri monetare, afaceri imobiliare, servicii bancare, închiriere de apartamente, închiriere de exploatări agricole, agenții de credit, agenții de cazare [proprietăți imobiliare], agenții de încasare a creanțelor, agenții vamale, agenții imobiliare, gestionarea proprietăților imobiliare, administrare de clădiri, gestiune financiară, analiză financiară, asigurare de accidente, subscriere de asigurări contra incendiului, subscriere de asigurări de sănătate, asigurări maritime, asigurări de viață, brokeraj, colectare de fonduri de binefacere, consultanță în domeniul asigurărilor, oferire de consultanță financiară, constituire de fonduri mutuale, depozit de obiecte valoroase, servicii de depunere în case de bani, emitere de cecuri de călătorie, emitere de bonuri valorice, emitere de cărți de credit, factoring, cauțiuni [garanții], bancă directă, informații financiare, informații în domeniul asigurărilor, brokerajul creditelor de carbon, investiții de capital, intermediere pentru închirierea de proprietăți, închiriere cu opțiune de cumpărare, închiriere de birouri, brokeraj în asigurări, brokeraj imobiliar, brokeraj de acțiuni și obligațiuni, servicii de schimb valutar, cliring [operațiuni de schimb], împrumuturi în rate, expertize fiscale, garanții de credit, împrumuturi [finanțare], garanții de titluri, cotații de bursă, colecte, colectarea chiriilor, servicii actuariale, servicii de carduri, servicii referitoare la carduri de debit, servicii bancare de economisire, servicii de finanțare, servicii în domeniul fondurilor de pensii facultative, servicii de lichidare de întreprinderi [afaceri financiare], servicii de plată a pensiilor, tranzacții bancare privind ipotecile, servicii fiduciare, sponsorizare financiară, evaluarea financiară a masei lemnoase pe picior, evaluare [estimări] de proprietăți imobiliare, estimări de timbre, estimări de bijuterii, evaluări de obiecte de artă, expertizare de antichități, evaluări numismatice, estimări financiare [asigurări, bănci, imobiliare], estimări financiare pentru costuri de reparații, evaluarea financiară a lânii, transfer electronic de fonduri, verificări de cecuri”. 31 La punctul 23 din decizia atacată, camera de recurs a explicat că un start‑up are nevoie de finanțare, de estimări, de servicii imobiliare, de servicii de asigurări, de servicii de investiții și de toate celelalte servicii enumerate de reclamantă în cererea de înregistrare a mărcii în ceea ce privește clasa 36. Ea a precizat că este vorba despre servicii destinate universului antreprenorial în general și, cu atât mai mult, întreprinderilor create foarte recent, care mizează pe noile tehnologii și care sunt, așadar, din punct de vedere financiar mai fragile sau vulnerabile. 32 Procedând astfel, camera de recurs a motivat corespunzător cerințelor legale decizia atacată în ceea ce privește serviciile din clasa 36 care sunt vizate de marca solicitată. 33 Astfel, aceste servicii prezintă o legătură suficient de directă și de concretă între ele, în măsura în care, astfel cum a precizat camera de recurs la punctul 24 din decizia atacată, fiecare dintre aceste servicii poate „intra în conceptul de inițiativă pe care [reclamanta] îl aplică în favoarea start‑up‑urilor”. Elementele furnizate de reclamantă nu permit să se excludă că servicii precum cele de depunere în case de bani colectele și agențiile vamale pot interesa întreprinderile create foarte recent, la fel precum serviciile de finanțare, de estimare, serviciile imobiliare, de asigurări și de investiții. 34 În ceea ce privește clasa 41, serviciile care fac parte din aceasta și sunt vizate în cererea de înregistrare a mărcii sunt următoarele: „Învățământ, formare, divertisment, activități sportive și culturale, academii [educație], dresaj de animale, închiriere de proiectoare și de accesorii cinematografice, închiriere de decoruri de teatru, închiriere de terenuri de tenis, închiriere de filme cinematografice, închiriere de înregistrări sonore, închiriere de posturi de radio și de televiziune, coaching [formarea], servicii de tabere sportive, circuri, servicii de compoziții muzicale, cursuri de fitness, cronometrarea manifestărilor sportive, educație fizică, divertisment radiofonic, divertisment televizat, postsincronizare, educație religioasă, formare practică [demonstrație], furnizare de instalații sportive, furnizare de instalații pentru jocul de golf, furnizare de publicații electronice care nu pot fi descărcate, servicii de fotografie, servicii de săli de jocuri electronice, servicii de parcuri de distracții, jocuri de noroc, informații în materie de divertisment, informații în materie de educație, informații în materie de recreere, instruire în gimnastică, cursuri prin corespondență, interpretare în limba semnelor, redactare în alte scopuri decât publicitare, cluburi de noapte, închirierea de benzi video, furnizare de echipamente de karate, microfilmare, montaj de programe radiofonice și televizate, montajul benzilor video, închiriere de echipamente audio, închiriere de aparatură pentru iluminarea scenelor de teatru sau a studiourilor de televiziune, închiriere de jocuri, închiriere de echipamente pentru scufundări subacvatice, închiriere de echipamente sportive altele decât vehiculele, închiriere de jucării, închirierea terenurilor de sport, închiriere de aparate video, închiriere de instalații de stadion, închiriere de camere video, organizarea de baluri, organizare de competiții sportive, organizare de concursuri de frumusețe, organizare de concursuri [educație sau divertisment], organizare de expoziții în scopuri culturale sau educative, organizare de loterii, organizare de parade de modă pentru amuzament, organizare de spectacole [servicii de impresariat], organizare și coordonare de concerte, organizare și coordonare de conferințe, organizare și coordonare de congrese, organizare și coordonare de colocvii, organizare și coordonare de seminarii, organizarea și coordonare de simpozioane, organizare și conducere de workshop‑uri, orientare profesională, școli cu internat, planificare de recepții [divertisment], rezervare de locuri pentru spectacole, servicii de bibliotecă, producție de film, altele decât filmele publicitare, producție de film pe bandă video, producție muzicală, producție de spectacole, proiecții în săli cinematografice, examene pedagogice, publicare de cărți, publicare de texte, altele decât cele publicitare, publicare electronică de cărți si de periodice on‑line, microeditare, prezentări de spectacole, reprezentații teatrale, scriere de scenarii, redactare de texte, altele decât publicitare, înregistrări pe benzi video [filmare], fotoreportaje, reorientarea profesională, music‑hall, grădinițe, servicii ale agențiilor de modele pentru artiști, servicii de biblioteci itinerante, servicii de vânzare de bilete [divertisment], servicii de caligrafie, servicii de tabere de vacanță [divertisment], servicii de casino [jocuri de noroc], cluburi de sport [sănătate și fitness], servicii de cluburi [divertisment sau educație], servicii de reportaje de actualitate, servicii de disk jockey, servicii de discotecă, furnizare de instalații de recreere, servicii asigurate de grădinile zoologice, servicii de jocuri on‑line printr‑o rețea de calculatoare, servicii de interpretariat, muzee [prezentare, expoziții], servicii de orchestră, servicii ale unui antrenor personal [fitness], servicii prestate de studiouri de înregistrare, traducere și interpretare, servicii de artiști pentru spectacole, subtitrare, studiouri cinematografice”. 35 Trebuie arătat că, în speță, camera de recurs a grupat toate aceste servicii în trei categorii și a furnizat o motivare detaliată pentru fiecare dintre respectivele categorii. 36 La punctele 26-28 din decizia atacată, camera de recurs a făcut distincția între trei grupuri de servicii, și anume grupul serviciilor referitoare la formare și la educație, grupul serviciilor referitoare la activități sportive și culturale și grupul serviciilor referitoare la activități de divertisment și recreere și la alte servicii. 37 La punctul 26 din decizia atacată, camera de recurs a arătat că, pentru serviciile referitoare la formare și la educație, expresia cuprinsă în marca solicitată ar desemna obiectul serviciilor, având în vedere că „cursurile de formare și serviciile similare sunt consacrate inițiativelor destinate să favorizeze lansarea unui start‑up”. La punctul 27 din decizia atacată, camera de recurs a explicat că, pentru servicii referitoare la activitățile sportive și culturale, marca solicitată ar fi percepută ca o indicație a faptului că aceste activități ar constitui materializarea unor inițiative în favoarea întreprinderilor constituite recent și nu ca o indicație a provenienței serviciului sau a activității unei anumite întreprinderi. Camera de recurs a reținut că, pentru aceste servicii, marca solicitată ar îndeplini numai o funcție de informare. La punctul 28 din decizia atacată, camera de recurs a precizat că aceleași considerente se aplică și activităților de divertisment și de recreere și altor servicii pentru care marca solicitată s‑ar limita să informeze publicul că este vorba despre servicii și activități care fac parte dintr‑o inițiativă realizată de un start‑up. 38 Prin urmare, motivarea furnizată de camera de recurs este suficientă și reclamanta nu prezintă argumente de natură să demonstreze că aceste categorii de servicii reținute de camera de recurs nu ar fi corect determinate. Trebuie să se precizeze în plus că organizarea de concursuri de frumusețe, evidențiată de reclamantă, poate intra foarte bine în cel de al treilea grup de servicii identificat de camera de recurs, care cuprinde în special activitățile de divertisment și de recreere. 39 În ceea ce privește clasa 42, serviciile care fac parte din aceasta și sunt vizate în cererea de înregistrare a mărcii sunt următoarele: „Servicii științifice și tehnologice, precum și servicii de cercetare și creație referitoare la acestea, servicii de analiză și cercetare industrială, proiectarea și dezvoltarea calculatoarelor și a programelor de calculator, închiriere de calculatoare, actualizarea software‑ului pentru computer, ridicare topografică, realizare de planuri pentru construcții, analize chimice, analize grafologice, analiza apei, analiza sistemelor informatice, arhitectură, autentificarea operelor de artă, testarea materialelor, consultanță în arhitectură, consiliere în domeniul economiei de energie, servicii de consultanță în materie de software, consultanță în proiectarea și dezvoltarea hardware‑ului pentru computere, controlul puțurilor de petrol, control de calitate, inspecția tehnică a autovehiculelor, conversia datelor și a programelor informatice, alta decât conversia fizică, conversia datelor și a documentelor de pe un suport fizic pe un suport electronic, crearea și întreținerea site‑urilor web pentru terți, decorațiuni interioare, digitalizarea documentelor [scanare], desen tehnic, duplicarea programelor informatice, concepere [proiectare] de programe de calculator, expertize de zăcăminte petroliere, expertize geologice, explorări subacvatice, informații și consiliere științifică privind compensarea emisiilor de dioxid de carbon, furnizare de motoare de căutare pe internet, servicii de inginerie, însămânțarea norilor, instalarea de software, închiriere de software, întreținere de software, monitorizarea sistemelor computerizate prin acces de la distanță, închiriere de serverele web, găzduire de site‑uri informatice, expertize [lucrări de inginerie], planificare urbanistică, proiectare de sisteme informaționale, programare pentru calculatoare, testarea materialelor textile, recuperare de date informatice, prospecțiuni în domeniul petrolului, dezvoltarea de produse noi pentru terți, prospecțiuni geologice, cercetare biologică, studii geologice, cercetare în domeniul bacteriologiei, cercetări chimice, cercetări în domeniul cosmeticelor, cercetări în domeniul fizicii, studii în domeniul protecției mediului, studii în domeniul mecanicii, cercetare tehnică, analize pentru exploatarea zăcămintelor petrolifere, servicii de prognoză meteo, servicii în domeniul chimiei, servicii de proiectare grafică, servicii de proiectare a ambalajului, servicii de stilist, servicii de laboratoare științifice, servicii de protecție împotriva virușilor informatici, stilism [design industrial], studii de proiecte tehnice, etalonare [măsurare], evaluarea calității lânii, evaluarea calității masei lemnoase pe picior”. 40 La punctele 29-31 din decizia atacată, camera de recurs a arătat că toate aceste servicii sunt servicii științifice și tehnologice, servicii de analiză și cercetare industrială, servicii de proiectare și dezvoltare a calculatoarelor și a programelor de calculator și servicii, clasate în ordine alfabetică în italiană, pornind de la închirierea de calculatoare până la estimarea calității lemnului și trecând prin însămânțarea norilor, controlul puțurilor de petrol și servicii de stilist. Mesajul vehiculat de marca solicitată pentru astfel de servicii și astfel de activități, pur informativ, ar fi că aceste servicii sunt furnizate și aceste activități sunt realizate în cadrul unor inițiative antreprenoriale referitoare la start‑up‑uri. Start‑up‑urile ar fi înființate în sectoare inovative din punct de vedere tehnologic, ceea ce corespunde întocmai celor indicate în enunțarea serviciilor din clasa 42. Utilizarea mărcii solicitate pentru astfel de servicii și de activități nu ar avea nicio funcție distinctivă. Marca solicitată s‑ar limita să informeze publicul nu cu privire la originea comercială a serviciilor și activităților, ci cu privire la cadrul comercial în care ar fi furnizate serviciile și ar fi realizate activitățile. 41 Trebuie să se considere că, procedând astfel, camera de recurs a motivat corespunzător cerințelor legale decizia atacată, în ceea ce privește serviciile din clasa 42. Astfel, acestea prezintă o legătură suficient de directă și concretă între ele, având în vedere faptul că toate se pot referi la sectoare inovative din punct de vedere tehnologic în care sunt înființate start‑up‑urile. În ceea ce privește aspectul dacă acest argument ar intra în contradicție cu cel prezentat pentru anumite servicii din clasa 41 și care corespund serviciilor de divertisment și de recreere, trebuie arătat că simpla constatare de către camera de recurs, în decizia atacată, a faptului că start‑up‑urile sunt înființate în sectoare inovative din punct de vedere tehnologic, precum cele indicate în enunțarea serviciilor din clasa 42, nu poate fi interpretat în sensul că niciodată start‑up‑urile nu sunt înființate în alte sectoare, precum cele în care sunt furnizate servicii de divertisment și de recreere, din clasa 41. Rezultă că critica întemeiată pe o contradicție internă din cuprinsul motivării este nefondată și trebuie, în consecință, să fie respinsă. 42 Rezultă din tot ceea ce precedă că, în speță, camera de recurs nu a săvârșit nicio eroare atunci când a grupat serviciile din cererea de înregistrare a mărcii în mai multe categorii și a adoptat o motivare globală pentru fiecare dintre aceste categorii. Prin urmare, trebuie să se adauge că start‑up‑urile pot fi prezente într‑un număr mare de domenii și pot să recurgă, așadar, la servicii foarte variate. Acest lucru permite să se considere că motivarea poate fi identică pentru servicii diferite care se pot adresa acestor start‑up‑uri și care corespund unor activități în favoarea acestora sau realizate de către ele, indiferent dacă respectivele servicii sunt într‑adevăr omogene. În aceste condiții, nu era necesar să se repete aceeași motivare pentru fiecare serviciu sau fiecare categorie de servicii. 43 Așa fiind, primul motiv trebuie respins ca nefondat. Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 44 Reclamanta susține că, în speță, camera de recurs a încălcat articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009. 45 Reclamanta contestă decizia atacată pentru motivul că s‑a reținut că publicul neanglofon ar înțelege termenii „start up initiative”, în timp ce consumatorii din afara țărilor anglofone nu ar fi în măsură să înțeleagă sensul acestor termeni și ar percepe marca solicitată ca pe un semn compus din termen cu totul fanteziști. 46 Potrivit reclamantei, marca solicitată nu este lipsită de caracter distinctiv în ceea ce privește serviciile vizate de cererea de înregistrare a mărcii, din moment ce ar fi vorba despre o marcă complexă, formată dintr‑o combinație de elemente verbale și figurative care îi conferă un caracter distinctiv. Marca solicitată ar apărea ca un logo fantezist compus din imaginea a două cuvinte „start” și „initiative”, dispuse pe două rânduri și „aliniate la dreapta”. Această imagine ar fi însoțită de o bulă de dialog specifică benzilor desenate, care trimite la imaginea unei guri stilizate care ar pronunța cuvântul „up”. Elementul de originalitate ar consta în asocierea acestei bule de dialog cu cuvintele „start” și „initiative”, mai degrabă decât în reprezentarea unui personaj, ceea ce ar confirma caracterul puternic distinctiv al mărcii solicitate. Aceasta ar rămâne astfel gravată în percepția consumatorului și și‑ar îndeplini funcția de indicare a serviciilor furnizate. 47 EUIPO contestă argumentele reclamantei. 48 Potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, se respinge înregistrarea „mărcilor care sunt lipsite de caracter distinctiv”. 49 Mărcile vizate de articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 sunt cele considerate a fi inapte să exercite funcția esențială a mărcii, și anume aceea de a identifica originea comercială a produsului sau serviciului în cauză, pentru a permite astfel consumatorului care achiziționează produsul sau serviciul desemnat de marcă să facă aceeași alegere cu ocazia unei achiziții ulterioare dacă experiența se dovedește pozitivă sau să facă o altă alegere dacă aceasta se dovedește negativă [Hotărârea din 3 iulie 2003, Best Buy Concepts/OAPI (BEST BUY), T‑122/01, EU:T:2003:183, punctul 20, Hotărârea din 21 ianuarie 2011, BSH/OAPI (executive edition), T‑310/08, nepublicată, EU:T:2011:16, punctul 23, și Hotărârea din 23 ianuarie 2014, Novartis/OAPI (CARE TO CARE), T‑68/13, nepublicată, EU:T:2014:29, punctul 12]. 50 Reiese din jurisprudență că un caracter distinctiv minim este suficient pentru a împiedica aplicarea motivului absolut de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [Hotărârea din 27 februarie 2002, Eurocool Logistik/OAPI (EUROCOOL), T‑34/00, EU:T:2002:41, punctul 39, și Hotărârea din 23 ianuarie 2014, CARE TO CARE, T‑68/13, nepublicată, EU:T:2014:29, punctul 13]. 51 Caracterul distinctiv trebuie apreciat, pe de o parte, în raport cu produsele sau serviciile pentru care este solicitată înregistrarea și, pe de altă parte, în raport cu percepția publicului relevant, care este reprezentat de consumatorul mediul al acestor produse sau servicii (a se vedea Hotărârea din 21 ianuarie 2010, Audi/OAPI, C‑398/08 P, EU:C:2010:29, punctul 34 și jurisprudența citată). 52 Mai întâi, trebuie arătat că, în speță, camera de recurs a arătat în mod întemeiat și fără a fi contrazisă cu privire la acest aspect de reclamantă, că publicul relevant este constituit din persoane care, în mod profesional sau neprofesional, pot solicita prestarea unor servicii în sectoarele publicității, afacerilor, finanțelor, asigurărilor, promovării imobiliare, educației, culturii, sportului, spectacolelor, cercetării științifice, tehnologiei, concepției industriale, ingineriei și în special în sectoarele de activitate vizate de serviciile la care se referă cererea de înregistrare a mărcii. 53 Reclamanta contestă decizia atacată pentru motivul că s‑a reținut că publicul neanglofon ar înțelege termenii „start up initiative”. Potrivit reclamantei, consumatorii din afara țărilor anglofone nu ar fi în măsură să înțeleagă sensul acestor termeni și ar percepe marca solicitată ca pe un semn compus din termeni cu totul fanteziști. 54 În această privință, la punctul 14 din decizia atacată, camera de recurs a considerat că în sectoarele economice vizate de cererea de înregistrare a mărcii, utilizarea limbii engleze este foarte răspândită și că publicul care operează în aceste sectoare în cadrul Uniunii este în măsură să citească și să înțeleagă termenii „start up initiative”, precum și să identifice în special termenii „start” și „initiative”. La punctul 16 din decizia atacată, camera de recurs a adăugat că termenul „start‑up” este utilizat în mod obișnuit în engleză pentru a desemna întreprinderile nou‑înființate și că termenul englez „initiative” ar însemna „inițiativă”. Cei doi termeni ar fi ușor de înțeles de publicul neanglofon, iar termenul „start‑up” ar fi intrat în limbajul comun în Italia și ar fi în mod clar asociat unor inițiative comerciale în sectorul noilor tehnologii și al internetului. 55 O astfel de apreciere nu este eronată. Astfel cum a arătat camera de recurs, termenul „start‑up” a intrat suficient de mult în limbajul comun, în Italia ca și în alte state membre, pentru a se putea considera că o parte a publicului, chiar neanglofon, îl va înțelege. În afara faptului că a invocat exemple întemeiate pe categorii de persoane foarte specifice, reclamanta nu a prezentat elemente care permit să se stabilească că o mare parte a publicului relevant nu ar cunoaște termenul „start‑up” și nu ar putea avea o înțelegere corectă a acestuia și nici că nu ar putea înțelege termenul „initiative”. Reclamanta nu a demonstrat nici faptul că publicul care ar cunoaște temenii „start up” și initiative” ar reprezenta o parte neglijabilă a publicului relevant. Trebuie amintit în această privință că, pentru ca un semn să intre sub incidența interdicției prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009, este suficient să existe un motiv de refuz în raport cu o parte neneglijabilă a publicului țintă și că nu este necesar să se examineze dacă ceilalți consumatori care aparțin publicului relevant cunosc semnul respectiv [a se vedea Hotărârea din 25 noiembrie 2015, bd breyton‑design/OAPI (RACE GTP), T‑520/14, nepublicată, EU:T:2015:884, punctul 29 și jurisprudența citată]. Pe de altă parte, trebuie să se adauge că, potrivit articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, alineatul (1) al aceluiași articol se aplică chiar dacă motivele de refuz nu există decât într‑o parte a Uniunii. 56 În continuare, referitor la aspectul dacă semnul solicitat este lipsit de caracter distinctiv, trebuie amintit cu titlu introductiv că, în ceea ce privește o marcă compusă din mai multe elemente verbale și figurative, un eventual caracter distinctiv poate fi examinat, în parte, pentru fiecare dintre elementele sale, luate separat, dar trebuie, în orice caz, să depindă de examinarea întregului pe care îl formează. Astfel, simpla împrejurare că fiecare dintre aceste elemente, luat separat, este lipsit de caracter distinctiv nu exclude posibilitatea ca rezultatul combinării acestora să poată avea un caracter distinctiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 septembrie 2004, SAT.1/OAPI, C‑329/02 P, EU:C:2004:532, punctul 28). 57 Camera de recurs a considerat că elementul constituit dintr‑o bulă de dialog specifică benzilor desenate nu ar reprezenta decât o mică parte din întregul semn și că ar contribui relativ marginal la impresia vizuală globală produsă de marca solicitată. Aceasta a adăugat că nu s‑a dovedit că publicul percepe respectivul element ca pe o bulă de dialog specifică benzilor desenate, pentru a transmite un mesaj fiind necesar, în principiu, ca aceasta să provină din gura personajului. Ea a considerat că în marca solicitată nu poate fi recunoscut niciun personaj și că publicul nu va percepe, așadar, forma care înconjoară cuvântul „up” ca pe o bulă de dialog specifică benzilor desenate, ci ca pe un simplu cadru fantezist. Publicul ar avea tendința să citească termenii „start up” și „initiative” ca pe o continuare logică. Această continuare ar forma o expresie având un sens, spre deosebire de expresia „start initiative up”. Pe de altă parte, faptul că cuvântul „up” este inserat într‑o bulă de dialog specifică benzilor desenate și este scris cu alb pe un fond închis nu ar împiedica publicul să citească în mod instinctiv acest cuvânt după „start”, din moment ce termenul „start‑up” ar fi un concept familiar, contrar termenilor „start initiative”. 58 O astfel de apreciere nu este eronată. 59 Mai întâi, este incontestabil că expresia „start up initiative” are un înțeles propriu, recognoscibil de către public, ceea ce nu este cazul expresiei „start initiative up”. Este puțin probabil ca publicul să rețină această din urmă expresie, mai degrabă decât pe prima. 60 În plus, faptul că într‑un semn sunt utilizate tehnici de benzi desenate nu este suficient pentru a‑i conferi acestuia un caracter distinctiv, în măsura în care tehnicile menționate sunt utilizate în mod curent pentru tot felul de mesaje și de suporturi. 61 În speță, bula de dialog se prezintă ca un simplu element figurativ, astfel că, după cum a arătat în esență camera de recurs, ea se îndepărtează de la tehnica cea mai frecvent utilizată în benzile desenate pentru a reprezenta vizual un cuvânt, dată fiind absența oricărui personaj sau a vreunei alte figuri în marca solicitată. Publicul nu va percepe, așadar, neapărat forma care înconjoară cuvântul „up” ca pe o bulă de dialog specifică benzilor desenate, ci mai degrabă ca pe un cadru extrem de simplu care nu poate transmite ca atare un mesaj pe care consumatorii să și‑l amintească [a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 septembrie 2007, Cain Cellars/OAPI (Reprezentarea unui pentagon), T‑304/05, nepublicată, EU:T:2007:271, punctele 22 și 23 și jurisprudența citată]. 62 În sfârșit, trebuie amintit că un element verbal este descriptiv și lipsit de orice caracter distinctiv dacă, în cel puțin una dintre semnificațiile sale potențiale, desemnează o caracteristică a produselor sau a serviciilor vizate. Aceasta este situația dacă legătura stabilită între conținutul acestui element, pe de o parte, și produsele și serviciile în cauză, pe de altă parte, este suficient de concretă și directă pentru a demonstra că acest element permite o identificare imediată a acestor produse și servicii în percepția publicului relevant [a se vedea Hotărârea din 14 ianuarie 2016, International Gaming Projects/OAPI (BIG BINGO), T‑663/14, nepublicată, EU:T:2016:5, punctul 25 și jurisprudența citată]. 63 Din moment ce publicul relevant va reține în principal marca solicitată grație termenilor „start up initiative”, aprecierea camerei de recurs asupra lipsei caracterului distinctiv al mărcii solicitate trebuie să fie confirmată în ceea ce privește diferitele servicii acoperite de marca respectivă. 64 Astfel, în ceea ce privește, în primul rând, serviciile din clasa 35, marca solicitată va putea fi înțeleasă ca o indicație pentru destinatarul acestor servicii, fiind cunoscut faptul că în special în domeniul publicității, al administrării afacerilor comerciale și al consultanței în afaceri publicității aceste servicii răspund în mod adecvat cerințelor start‑up‑urilor, după cum a considerat în mod întemeiat camera de recurs la punctul 20 din decizia atacată. 65 În ceea ce privește, în al doilea rând, serviciile din clasa 36, marca solicitată va putea fi înțeleasă ca o indicație privind, pe de o parte, destinatarii acestor servicii, și anume start‑up‑urile, și, pe de altă parte, genul de inițiative puse la dispoziția lor în sectorul finanțelor, al asigurărilor și al administrării imobilelor, după cum a considerat în mod întemeiat camera de recurs la punctul 22 din decizia atacată. 66 În ceea ce privește, în al treilea rând, serviciile din clasa 41, marca solicitată va putea desemna obiectul serviciilor care acoperă cele trei categorii stabilite de camera de recurs la punctele 26-28 din decizia atacată. Astfel, pentru prima categorie, care vizează serviciile referitoare la formare și la educație, marca solicitată va putea desemna servicii destinate să favorizeze lansarea unui start‑up. Pentru cea de a doua categorie, care acoperă serviciile privind activități sportive și culturale, ea va putea desemna materializarea inițiativelor în favoarea start‑up‑urilor. Pentru cea de a treia categorie, care privește activitățile de divertisment și de recreere și celelalte servicii, ea va putea desemna serviciile care fac parte dintr‑o inițiativă realizată de un start‑up. 67 În ceea ce privește, în al patrulea rând, serviciile din clasa 42, care acoperă serviciile științifice și tehnologice, serviciile de analiză și de cercetare industrială, serviciile de proiectare și dezvoltare în legătură cu calculatoare și cu programele pentru calculator și servicii pornind de la închirierea de calculatoare până la estimarea calității lemnului, la însămânțarea norilor, la controlul puțurilor de petrol și la servicii de stilist, marca solicitată va putea fi înțeleasă, astfel cum a apreciat camera de recurs la punctele 29 și 30 din decizia atacată, în sensul că semnifică că respectivele servicii sunt furnizate, iar activitățile în cauză sunt realizate în cadrul inițiativelor antreprenoriale referitoare la un start‑up, având în vedere că acestea sunt înființate în sectoare inovative din punct de vedere tehnologic. 68 Având în vedere toate considerentele care precedă, camera de recurs nu a săvârșit nicio eroare de apreciere atunci când a reținut că marca solicitată este lipsită de caracter distinctiv. În consecință, se impune respingerea celui de al doilea motiv ca nefondat și, prin urmare, se impune respingerea acțiunii în întregime. Cu privire la cheltuielile de judecată 69 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor EUIPO. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL (Camera întâi) declară și hotărăște: 1) Respinge acțiunea. 2) Obligă Intesa Sanpaolo SpA la plata cheltuielilor de judecată. Kanninen Pelikánová Calvo‑Sotelo Ibáñez‑Martín Pronunțată astfel în ședință publică, la Luxemburg, la 15 decembrie 2016. Semnături ( 1 ) Limba de procedură:italiana.