Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marcă tridimensională – Forma unui ambalaj octogonal – Semn constituit exclusiv din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic – Proces de fabricație – Utilizarea produsului – Articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) și articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 40/94

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI(Camera a șaptea, judecând în complet de cinci judecători) 3 iunie 2026 ( *1 ) „Marcă a Uniunii Europene – Procedură de declarare a nulității – Marcă tridimensională – Forma unui ambalaj octogonal – Semn constituit exclusiv din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic – Proces de fabricație – Utilizarea produsului – Articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) și articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 40/94” În cauza T‑104/25, Lami Packaging (Kunshan) Co. Ltd, cu sediul în Kunshan (China), reprezentată de K. Strömholm, avocată, reclamantă, împotriva Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de E. Nicolás Gómez și D. Hanf, în calitate de agenți, pârât, cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă în fața Tribunalului, fiind Tetra Laval Holdings & Finance SA, cu sediul în Pully (Elveția), reprezentată de S. Schäfer și M. Kleespies, avocați, TRIBUNALUL (Camera a șaptea, judecând în complet de cinci judecători), compus din domnii K. Kecsmár, președinte, L. Madise (raportor), P. Nihoul, U. Öberg și L. Truchot, judecători, grefier: domnul G. Mitrev, administrator, având în vedere faza scrisă a procedurii, în urma ședinței din 20 ianuarie 2026, pronunță prezenta Hotărâre 1 Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, Lami Packaging (Kunshan) Co. Ltd, solicită anularea și modificarea Deciziei Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 6 decembrie 2024 (cauza R 12/2024‑4) (denumită în continuare „decizia atacată”). Istoricul cauzei 2 La 3 ianuarie 2022, reclamanta a depus la EUIPO o cerere de declarare a nulității mărcii Uniunii Europene care fusese înregistrată ca urmare a unei cereri depuse de intervenientă, Tetra Laval Holdings & Finance SA, la 19 aprilie 2000, pentru următorul semn tridimensional: 3 Produsele și serviciile acoperite de marca contestată pentru care s‑a solicitat declararea nulității fac parte din clasa 16 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „Ambalaje și material de ambalaj din hârtie sau hârtie laminată din plastic”. 4 Cauzele invocate în susținerea cererii de declarare a nulității erau cele prevăzute, pe de o parte, la articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare, coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din același regulament și, pe de altă parte, la articolul 51 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat. 5 La 6 noiembrie 2023, divizia de anulare a admis cererea de declarare a nulității în temeiul articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din acest regulament. 6 La 3 ianuarie 2024, intervenienta a formulat la EUIPO o cale de atac împotriva deciziei diviziei de anulare. 7 Prin decizia atacată, camera de recurs a admis calea de atac și a respins, în consecință, cererea de declarare a nulității formulată de reclamantă, pentru motivul că articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 nu se aplica mărcii contestate. În esență, camera de recurs a considerat că funcția îndeplinită de forma produsului nu constituia un rezultat tehnic în sensul acestei dispoziții. Pentru a ajunge la această concluzie, camera de recurs a apreciat, referindu‑se în special la Hotărârea din 16 septembrie 2015, Société des Produits Nestlé (C‑215/14, EU:C:2015:604), că articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 se aplică atunci când forma permite unui produs obținerea unui rezultat tehnic dorit la momentul utilizării sale. Camera de recurs a considerat că, în speță, caracteristicile esențiale legate de forma produsului priveau metoda de fabricație, dar nu aveau incidență asupra funcției asigurate de produsul respectiv. 8 Pe de altă parte, camera de recurs a respins cererea de declarare a nulității formulată în temeiul articolului 51 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94, considerând că reclamanta nu demonstrase că intervenienta a utilizat în mod abuziv sistemul de înregistrare a mărcilor în vederea protejării artificiale a unei forme care nu putea fi protejată decât printr‑un brevet. Concluziile părților 9 Reclamanta solicită în esență Tribunalului: – anularea deciziei atacate și modificarea acesteia în sensul respingerii căii de atac formulate în fața camerei de recurs; – obligarea EUIPO sau, dacă este cazul, a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată. 10 EUIPO solicită Tribunalului: – respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, „în ipoteza în care Tribunalul aprobă aprecierea juridică și factuală [care figurează] la punctele 50-61 din decizia atacată”; – cu titlu subsidiar, admiterea acțiunii. 11 Intervenienta solicită Tribunalului: – respingerea acțiunii; – obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. În drept Dreptul aplicabil 12 Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, având în vedere data introducerii cererii de înregistrare în cauză, și anume 19 aprilie 2000, care este determinantă pentru identificarea dreptului material aplicabil, situația de fapt din speță este reglementată de dispozițiile materiale ale Regulamentului nr. 40/94 (a se vedea în acest sens Ordonanța din 5 octombrie 2004, Alcon/OAPI, C‑192/03 P, EU:C:2004:587, punctele 39 și 40, și Hotărârea din 23 aprilie 2020, Gugler France/Gugler și EUIPO, C‑736/18 P, nepublicată, EU:C:2020:308, punctul 3 și jurisprudența citată). 13 Așadar, în speță, în ceea ce privește normele de fond, trimiterile făcute de camera de recurs în decizia atacată și de părți în înscrisurile lor la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctele (i) și (ii) și la articolul 59 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1) trebuie înțelese ca vizând articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctele (i) și (ii) și, respectiv, articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94, cu un conținut în esență identic în ceea ce privește prezentul litigiu. 14 Pe de altă parte, în măsura în care, potrivit unei jurisprudențe constante, se consideră în general că normele de procedură se aplică de la data intrării lor în vigoare (a se vedea Hotărârea din 11 decembrie 2012, Comisia/Spania,C‑610/10, EU:C:2012:781, punctul 45 și jurisprudența citată), prezentul litigiu este guvernat de dispozițiile procedurale ale Regulamentului 2017/1001. Observații introductive 15 În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 coroborat cu articolul 51 alineatul (1) litera (a) din același regulament. 16 Reiese din articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 că se declară nulitatea mărcii Uniunii, ca urmare a unei cereri depuse la EUIPO, atunci când, printre altele, această marcă a fost înregistrată contrar dispozițiilor articolului 7 din același regulament. 17 În această privință, trebuie amintit că, în conformitate cu articolele 51 și 54 din Regulamentul nr. 40/94, marca Uniunii Europene este considerată validă până când este declarată nulă de EUIPO în urma unei proceduri de declarare a nulității. Prin urmare, aceasta beneficiază de o prezumție de validitate, care constituie consecința logică a controlului efectuat de OAPI în cadrul examinării unei cereri de înregistrare [a se vedea Hotărârea din 19 octombrie 2022, H&H/EUIPO – Giuliani (Swisse), T‑486/20, nepublicată, EU:T:2022:642, punctul 75 și jurisprudența citată]. Rezultă că, în cadrul unei proceduri de declarare a nulității, revine persoanei care a formulat cererea de declarare a nulității sarcina de a invoca în fața EUIPO elementele concrete care ar pune în discuție validitatea acestei mărci. 18 Potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, se respinge înregistrarea semnelor constituite exclusiv din forma produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic. 19 Fiecare dintre diferitele motive de refuz al înregistrării enumerate la articolul 7 din Regulamentul nr. 40/94 trebuie interpretat în lumina interesului general care stă la baza fiecăruia dintre ele (a se vedea prin analogie Hotărârea din 18 iunie 2002, Philips, C‑299/99, EU:C:2002:377, punctul 77). Interesul general care stă la baza articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 este să se evite ca dreptul mărcilor să confere unei întreprinderi un monopol asupra soluțiilor tehnice sau a caracteristicilor utilitare ale unui produs (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 43, și Hotărârea din 19 iunie 2025, CeramTec, C‑17/24, EU:C:2025:455, punctul 43). 20 Această dispoziție urmărește astfel să evite ca protecția conferită de dreptul mărcilor să se extindă dincolo de semnele care permit să se distingă un produs sau un serviciu de cele oferite de concurenți, erijându‑se în obstacol în calea posibilității acestora de a oferi în mod liber produse care încorporează respectivele soluții tehnice în condiții de concurență cu titularul mărcii (Hotărârea din 19 iunie 2025, CeramTec, C‑17/24, EU:C:2025:455, punctul 43; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea 18 iunie 2002, Philips, C‑299/99, EU:C:2002:377, punctul 78). Este necesar în special să se evite ca alte drepturi exclusive de protecție supuse unor termene de perempțiune (brevete, desene sau modele industriale) să obțină protecție nelimitată în timp prin recurgerea la dreptul mărcilor (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 18 septembrie 2014, Hauck, C‑205/13, EU:C:2014:2233, punctul 19 și jurisprudența citată). 21 O aplicare corectă a articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 presupune ca autoritatea competentă să identifice, într‑o primă etapă, caracteristicile esențiale ale semnului tridimensional în cauză și să determine, într‑o a doua etapă, dacă toate aceste caracteristici îndeplinesc o funcție tehnică a produsului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctele 68, 72 și 84, și Hotărârea din 10 noiembrie 2016, Simba Toys/EUIPO, C‑30/15 P, EU:C:2016:849, punctele 40 și 42). 22 În lumina acestor considerații trebuie analizată temeinicia motivului unic invocat de reclamantă. Cu privire la identificarea caracteristicilor esențiale ale mărcii contestate 23 În ceea ce privește prima etapă, identificarea caracteristicilor esențiale ale unui semn trebuie efectuată de la caz la caz, fără nicio ierarhie sistematică între diferitele tipuri de elemente pe care le poate conține un semn. Ea poate fi realizată fie direct în temeiul impresiei globale produse de semn, fie prin examinarea, într‑o primă fază, în mod succesiv a fiecăruia dintre elementele constitutive ale semnului (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 70). Astfel cum reiese din Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI (C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 69), expresia „caracteristici esențiale” trebuie înțeleasă ca vizând elementele cele mai importante ale semnului. În consecință, identificarea caracteristicilor esențiale ale unui semn poate, după caz și în special având în vedere gradul de complexitate al acestuia, să fie efectuată printr‑o simplă analiză vizuală a semnului respectiv sau, dimpotrivă, să se întemeieze pe o examinare aprofundată în cadrul căreia sunt luate în considerare elemente utile aprecierii, precum anchete și expertize, sau date referitoare la drepturi de proprietate intelectuală conferite anterior în raport cu produsul în cauză (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 23 aprilie 2020, Gömböc, C‑237/19, EU:C:2020:296, punctul 29 și jurisprudența citată). 24 În speță, camera de recurs a identificat, la punctul 32 din decizia atacată, caracteristicile esențiale ale mărcii contestate după cum urmează: – o cărămidă cu patru panouri care formează pereți și patru unghiuri trunchiate care creează o formă octogonală cu secțiune transversală aproximativ pătrată; – cele patru unghiuri trunchiate se prezintă sub formă de hexagoane/paralelograme rotunjite, iar suprafața lor este mai degrabă concavă decât plană; – cele patru panouri care formează pereții se restrâng în partea lor centrală și se lărgesc în sus și în jos; – partea superioară a cărămizii prezintă o garnitură de etanșare care traversează suprafața superioară și care se întinde până la două clapete de colț pliate pe două dintre panourile verticale. 25 Camera de recurs a considerat că primele trei caracteristici esențiale defineau structura și contururile formei, în timp ce a patra caracteristică esențială garanta închiderea ermetică a ambalajului. 26 Identificarea acestor patru caracteristici esențiale nu este contestată de părți, în special de reclamantă, care arată că nu se opune rezultatului la care a ajuns camera de recurs cu privire la acest aspect. De asemenea, intervenienta a indicat că este de acord cu identificarea caracteristicilor esențiale efectuată de camera de recurs și că nu intenționează să conteste în cadrul prezentei proceduri respingerea de către aceasta a argumentului pe care l‑a prezentat în fața sa, potrivit căruia exista o a cincea caracteristică esențială corespunzătoare aspectului global al mărcii contestate. Cu privire la funcționalitatea tehnică a caracteristicilor esențiale ale mărcii contestate 27 Odată identificate caracteristicile esențiale, revine autorității competente sarcina de a verifica, într‑o a doua etapă, dacă toate aceste caracteristici îndeplinesc funcția tehnică sau una dintre funcțiile tehnice ale produsului în cauză [a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 72, Hotărârea din 23 aprilie 2020, Gömböc, C‑237/19, EU:C:2020:296, punctul 28 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 9 iulie 2025, Spin Master Toys UK/EUIPO – Verdes Innovations (Forma unui cub cu fețe care au o structură în grilă și care se diferențiază prin culorile lor), T‑1171/23, EU:T:2025:691, punctul 31]. 28 În această privință, trebuie precizat că stabilirea de către autoritatea competentă a funcțiilor tehnice ale produsului în cauză trebuie fondată pe informații obiective și fiabile. Această autoritate poate căuta asemenea elemente în special în eventualele descrieri ale acestui produs depuse odată cu cererea de înregistrare a mărcii, în datele referitoare la drepturi de proprietate intelectuală conferite anterior în raport cu produsul respectiv, cum ar fi brevete anterioare care descriu elementele funcționale ale formei în cauză, prin intermediul unor anchete și expertize privind funcțiile aceluiași produs sau în orice documentație relevantă, cum ar fi publicații științifice, cataloage și site‑uri internet, care descriu funcțiile tehnice ale acestuia (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 85; a se vedea de asemenea prin analogie Hotărârea din 23 aprilie 2020, Gömböc, C‑237/19, EU:C:2020:296, punctul 34). S‑a statuat de asemenea că existența unui brevet putea constitui o dovadă irefutabilă că caracteristicile revendicate de acest brevet erau funcționale [a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 iunie 2016, Peri/EUIPO – Gifi Diffusion (Forma unei încuietori pentru cofraje), T‑656/14, nepublicată, EU:T:2016:367, punctul 23]. 29 În schimb, informațiile referitoare la cunoașterea eventuală de către publicul relevant a funcțiilor tehnice ale produsului în discuție și a modului prin care sunt dobândite țin de o apreciere care presupune în mod necesar elemente subiective, care sunt în mod potențial o sursă de incertitudine în ceea ce privește întinderea și exactitatea cunoștințelor acestui public, ceea ce riscă să aducă atingere obiectivului urmărit de motivul de refuz privind înregistrarea prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, care constă în a se evita ca dreptul mărcilor să confere unei întreprinderi un monopol asupra unor soluții tehnice sau a unor caracteristici utilitare ale unui produs (a se vedea prin analogie Hotărârea din 23 aprilie 2020, Gömböc, C‑237/19, EU:C:2020:296, punctul 35). 30 În speță, camera de recurs a considerat, pe de o parte, că articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 se aplică atunci când forma unui produs permitea obținerea unui rezultat tehnic cu ocazia utilizării acestuia, dar nu se aplică modului în care este fabricat produsul și, pe de altă parte, că, în speță, rezultatul de natură tehnică legat de forma mărcii contestate privește numai metoda de fabricație însăși, dar nu are incidență asupra funcției asigurate de acest produs în cadrul utilizării sale de către consumator. 31 Întrucât argumentația părților se concentrează pe aceste două aspecte, pentru a aprecia temeinicia motivului unic invocat de reclamantă, trebuie să se examineze succesiv dacă, pe de o parte, noțiunea de „rezultat tehnic”, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, vizează numai modul în care funcționează produsul și, pe de altă parte, dacă, în speță, rezultatul de natură tehnică legat de forma mărcii contestate privește numai metoda de fabricație a produsului însuși. Cu privire la interpretarea noțiunii de rezultat tehnic 32 Reclamanta și EUIPO au îndoieli cu privire la temeinicia interpretării camerei de recurs potrivit căreia motivul de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 se aplică atunci când forma permite unui produs obținerea unui rezultat tehnic dorit atunci când este utilizat, dar nu se aplică modului în care este fabricat produsul. Potrivit EUIPO și reclamantei, această concepție restrictivă se îndepărtează de interpretarea largă a interesului general care stă la baza articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 care ar trebui reținută. 33 Astfel, reclamanta susține, la fel ca EUIPO, că abordarea adoptată de camera de recurs în decizia atacată rezultă dintr‑o interpretare literală a Hotărârii din 16 septembrie 2015, Société des Produits Nestlé (C‑215/14, EU:C:2015:604), și se întemeiază, în plus, contrar principiilor reamintite la punctele 28 și 29 de mai sus, pe o apreciere subiectivă a rezultatului tehnic care ar putea rezulta din forma produsului. 34 Pe de altă parte, reclamanta consideră, la fel ca EUIPO, că interpretarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 potrivit căreia noțiunea de „rezultat tehnic” vizează exclusiv modul în care produsul este utilizat de consumator conduce la restrângerea nejustificată a aplicabilității acestei dispoziții și are ca efect obținerea unor rezultate nedorite în raport cu finalitatea dispoziției menționate. 35 În sfârșit, reclamanta arată că, spre deosebire de prezenta cauză, care privește un produs sofisticat ce a făcut obiectul unor cereri de brevet, cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 16 septembrie 2015, Société des Produits Nestlé (C‑215/14, EU:C:2015:604), privea un caz în care forma produsului avea ca unic avantaj simplificarea metodei de fabricație, fără nicio incidență asupra modului în care consumatorii utilizau produsul. Reclamanta deduce de aici că concluziile acestei hotărâri nu sunt de natură să susțină concluzia la care a ajuns camera de recurs în decizia atacată. 36 Intervenienta arată că în mod corect camera de recurs a interpretat articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 și că a aplicat în mod întemeiat principiile rezultate din Hotărârea din 16 septembrie 2015, Société des Produits Nestlé (C‑215/14, EU:C:2015:604). 37 Trebuie amintit de la bun început că o aplicare corectă a articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 presupune ca caracteristicile esențiale ale semnului tridimensional în cauză să fie necesare pentru obținerea unui rezultat tehnic. 38 După ce a concluzionat că caracteristicile esențiale ale mărcii contestate permiteau obținerea unui rezultat de natură tehnică, camera de recurs a considerat totuși, la punctul 50 din decizia atacată, că un rezultat de natură tehnică nu era în mod necesar un „rezultat tehnic” în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94. 39 Astfel, camera de recurs a considerat, la punctul 52 din decizia atacată, că trebuia să se facă o distincție între, pe de o parte, modul în care este fabricat produsul și, pe de altă parte, modul în care funcționează produsul. Prin urmare, potrivit deciziei atacate, motivul de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 se aplică atunci când forma permite unui produs obținerea unui rezultat tehnic dorit atunci când este utilizat, dar nu se aplică modului în care este fabricat produsul. 40 În această privință, camera de recurs a considerat, la punctul 53 din decizia atacată, că o asemenea interpretare era susținută de obiectivul urmărit de dispoziția în cauză, care constă în „a evita conferirea unui monopol asupra soluțiilor tehnice pe care un utilizator le poate căuta în produsele concurenților”. Or, potrivit deciziei atacate, „din punctul de vedere al consumatorului, funcționalitățile produsului sunt determinante, iar modalitățile de fabricare a acestuia sunt puțin relevante”. 41 Este necesar să se arate că, pentru a concluziona că articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 nu este aplicabil atunci când rezultatul tehnic obținut datorită formei mărcii contestate privește numai procesul de fabricație a produsului însuși, camera de recurs s‑a întemeiat pe Hotărârea din 16 septembrie 2015, Société des Produits Nestlé (C‑215/14, EU:C:2015:604). 42 Trebuie amintit că, în Hotărârea din 16 septembrie 2015, Société des Produits Nestlé (C‑215/14, EU:C:2015:604), Curtea a statuat că articolul 3 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO 2008, L 299, p. 25) – redactat în termeni identici cu cei ai articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 – trebuie interpretat în sensul că vizează modul în care produsul în cauză funcționează și nu se aplică modului în care acesta este fabricat. Procedând astfel, Curtea distinge, în raport cu noțiunea de „rezultat tehnic”, pe de o parte, utilizarea produsului și, pe de altă parte, fabricarea acestuia. 43 Prin urmare, această distincție de principiu aplicată prin Hotărârea din 16 septembrie 2015, Société des Produits Nestlé (C‑215/14, EU:C:2015:604), a contribuit la precizarea domeniului de aplicare al articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, stabilind că numai rezultatele tehnice care se manifestă cu ocazia utilizării produsului în cauză sunt relevante pentru aplicarea acestei dispoziții. 44 În consecință, considerând că motivul de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 se aplică atunci când forma permite unui produs obținerea unui rezultat tehnic atunci când este utilizat, dar nu se aplică modului în care produsul este fabricat, camera de recurs nu a săvârșit o eroare în interpretarea acestei dispoziții. 45 Argumentele invocate de reclamantă și de EUIPO nu sunt de natură să repună în discuție această concluzie. 46 În primul rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei și al EUIPO potrivit căruia Hotărârea din 16 septembrie 2015, Société des Produits Nestlé (C‑215/14, EU:C:2015:604), tinde să privilegieze o apreciere subiectivă a rezultatului tehnic care poate rezulta din forma produsului, trebuie arătat, astfel cum procedează intervenienta, că aprecierea eventualei funcții tehnice a unei forme trebuie efectuată în mod necesar ținând seama de utilitatea pe care produsul o prezintă din punctul de vedere al publicului relevant. Această constatare nu schimbă cu nimic faptul că aprecierea funcționalității produsului nu trebuie efectuată în raport cu avantajele percepute de utilizator, această apreciere fiind în mod necesar subiectivă, ci trebuie să se întemeieze pe elemente obiective, precum documentația care descrie elementele funcționale ale formei în cauză. Prin urmare, în loc să se adauge un element subiectiv întemeiat pe percepția consumatorului asupra rezultatului tehnic al formei produsului, din această hotărâre rezultă că trebuie să se aprecieze, în mod obiectiv, rezultatul tehnic care poate fi obținut în cadrul utilizării produsului de către consumator. 47 În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei și al EUIPO întemeiat pe neconformitatea unei distincții între procesul de fabricație și utilizarea unui produs cu obiectivul urmărit de articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, trebuie amintit, astfel cum procedează intervenienta și așa cum reiese în special din cuprinsul punctului 55 din Hotărârea din 16 septembrie 2015, Société des Produits Nestlé (C‑215/14, EU:C:2015:604), că această dispoziție urmărește să împiedice ca dreptul mărcilor să confere un monopol asupra soluțiilor tehnice care pot fi căutate de utilizator în produsele concurenților. Rezultă că aprecierea rezultatului tehnic trebuie efectuată în raport cu funcționalitățile formei în cursul utilizării produsului, în timp ce modalitățile de fabricare a acestuia sunt, ca atare, lipsite de relevanță din punctul de vedere al consumatorului și în special al consumatorului final. Prin urmare, distincția efectuată de camera de recurs nu poate fi considerată contrară finalității dispoziției menționate, ci se înscrie, dimpotrivă, în cadrul obiectivului pe care îl urmărește. 48 În al treilea rând, deși reclamanta susține că Hotărârea din 16 septembrie 2015, Société des Produits Nestlé (C‑215/14, EU:C:2015:604), nu este aplicabilă în speță, în special din cauza împrejurărilor specifice ale cauzei, legate în special de caracterul sofisticat al produsului în cauză sau de existența unor cereri de brevet anterioare, trebuie arătat că, în această hotărâre, Curtea s‑a pronunțat în cadrul unei întrebări preliminare privind interpretarea unei dispoziții care, după cum s‑a amintit la punctul 42 de mai sus, este redactată în termeni identici cu cei ai articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94. Interpretarea furnizată de Curte, întemeiată exclusiv pe o analiză a dispoziției înseși, are, în consecință, o aplicabilitate generală. Rezultă că reclamanta nu poate invoca împrejurările specifice ale prezentei cauze pentru a justifica o interpretare diferită de cea reținută de Curte în Hotărârea din 16 septembrie 2015, Société des Produits Nestlé (C‑215/14, EU:C:2015:604). 49 Rezultă că, fără a încălca nici obiectivul urmărit la articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94, nici jurisprudența relevantă, camera de recurs putea să își întemeieze analiza pe distincția dintre rezultatele tehnice legate de metoda de fabricație a produsului și cele care se manifestă în cadrul utilizării sale. 50 Prin urmare, pentru a aprecia temeinicia motivului unic invocat de reclamantă, trebuie să se examineze dacă această distincție a fost corect aplicată în speță și dacă caracteristicile esențiale ale mărcii în cauză produc un rezultat tehnic care se limitează la procesul de fabricație a produsului. Cu privire la aprecierea rezultatului tehnic în speță 51 Reclamanta susține că fiecare dintre caracteristicile esențiale ale mărcii contestate îndeplinește o funcție tehnică în raport cu produsele acoperite de înregistrare. 52 Reclamanta consideră că în mod eronat camera de recurs a concluzionat că rezultatul primelor trei caracteristici esențiale ale mărcii contestate privea numai metoda de fabricație a produsului. Ea susține că forma mărcii contestate permite o eficientizare a funcției de bază a produsului, care constă în a conține lichid. Reclamanta susține că această formă, prin faptul că permite, cu o cantitate redusă de material, menținerea și îmbunătățirea funcției de ambalare a produsului, conferă în sine proprietăți noi și îmbunătățite care persistă după fabricare. 53 În plus, reclamanta consideră că forma produsului, care permite obținerea rezultatului tehnic de a cântări mai puțin, facilitează depozitarea, manipularea și transportul, garantând în același timp stabilitatea și rigiditatea ambalajului. Ea susține că trebuie să se țină seama și de faptul că forma produsului prezintă avantaje din punctul de vedere al mediului, în termeni de reducere a resurselor consumate și a deșeurilor produse. 54 Reclamanta adaugă că rezultatele tehnice ale mărcii contestate prezintă interes de‑a lungul întregului lanț de aprovizionare. În opinia sa, principalii clienți ai produselor desemnate de marca contestată, și anume intermediarii profesioniști din industria alimentară, beneficiază în mod obiectiv, în cadrul utilizării normale a produsului, de avantajele rezultate din forma mărcii contestate. Potrivit reclamantei, aceste avantaje se extind și la comercianții cu amănuntul și la consumatorii finali. 55 EUIPO lasă la aprecierea Tribunalului validitatea considerațiilor de drept și de fapt pe baza cărora camera de recurs a concluzionat că forma produsului nu era cauza unui rezultat tehnic care are impact asupra modului în care este utilizat produsul. 56 Intervenienta arată că caracteristicile esențiale ale mărcii contestate, care permit ameliorarea raportului dintre volumul recipientului și suprafața ambalajului, sunt rezultatul unei metode de fabricație optimizate, dar nu conduc la rezultate tehnice avantajoase la momentul utilizării produsului. 57 Intervenienta adaugă că menținerea proprietăților de ambalaj obișnuite, precum o bună stabilitate și o bună manipulare a recipientului, nu constituie un avantaj funcțional în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94. Ea consideră că funcționalități de această natură constituie în realitate caracteristici de bază care sunt deja prezente în majoritatea recipientelor. În sfârșit, intervenienta consideră că avantajele comerciale și ecologice revendicate de reclamantă nu constituie avantaje tehnice în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94. 58 Din jurisprudență reiese că, în cadrul examinării funcționalității unui semn constituit din forma unui produs, este important doar să se aprecieze, după identificarea caracteristicilor esențiale ale semnului respectiv, dacă aceste caracteristici servesc funcției tehnice a produsului în cauză. Evident, această examinare trebuie realizată analizând semnul depus sau contestat, iar nu semnele constituite din alte forme ale unui produs (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 84). 59 Prin termenii „exclusiv” și „necesar”, articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 garantează că se respinge numai înregistrarea formelor unui produs care nu fac decât să încorporeze o soluție tehnică și a căror înregistrare ca marcă ar incomoda, așadar, în mod real utilizarea acestei soluții tehnice de către alte întreprinderi (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 48). 60 Condiția ca înregistrarea formei unui produs ca marcă a Uniunii Europene în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 să nu poată fi respinsă decât dacă forma este „necesară” pentru obținerea rezultatului tehnic urmărit nu presupune ca forma în cauză să fie singura care permite obținerea acestui rezultat (Hotărârea din 14 septembrie 2010, Lego Juris/OAPI, C‑48/09 P, EU:C:2010:516, punctul 53). 61 În lumina acestor principii trebuie analizată aprecierea rezultatului tehnic efectuată de camera de recurs în speță. 62 În prealabil, trebuie amintite motivele reținute în această privință în decizia atacată. 63 Camera de recurs a procedat la examinarea funcționalității tehnice analizând forma mărcii contestate și ținând seama de cererea PCT/WO1997034809, depusă la 29 octombrie 1996 de intervenientă în temeiul Tratatului de cooperare în domeniul brevetelor, semnat la Washington la 19 iunie 1970, cu modificările ulterioare (denumită în continuare „cererea depusă în temeiul PCT”). La punctul 46 din decizia atacată, camera de recurs a considerat că pertinența acestei cereri nu poate fi pusă în discuție de faptul că desenele care figurau în aceasta prezintă variații în raport cu marca contestată. Camera de recurs a arătat în această privință că, potrivit jurisprudenței, identitatea unui brevet cu marca nu este o condiție pentru ca acesta să poată fi luat în considerare la aprecierea funcționalității caracteristicilor esențiale ale mărcii. 64 Pe baza, printre altele, a precizărilor care figurează în cererea depusă în temeiul PCT, camera de recurs a arătat la punctele 44, 47 și 49 din decizia atacată că, în raport cu formele paralelipipedice tradiționale, o formă prismatică precum cea a mărcii contestate reduce cantitatea de carton de ambalaj necesară pentru a conține un anumit volum de lichid. Camera de recurs a considerat că acest rezultat tehnic este atins prin intermediul primelor trei caracteristici esențiale ale mărcii contestate, amintite la punctul 32 din decizia atacată, care definesc structura și forma recipientului, în timp ce a patra caracteristică esențială, legată de prezența unei garnituri de etanșare care traversează partea superioară a formei, permite garantarea închiderii ermetice a ambalajului. Camera de recurs a considerat de asemenea, la punctele 44 și 47 din decizia atacată, că forma mărcii contestate permite garantarea stabilității și a proprietăților de manipulare a ambalajului. 65 Camera de recurs a considerat, la punctul 55 din decizia atacată, că forma mărcii contestate, prin reducerea cantității de material necesar fabricării produsului, este o sursă de avantaje pentru fabricant, și anume titularul mărcii contestate, prin faptul că îi permite să realizeze economii și să atingă obiective de durabilitate a mediului. În schimb, aceasta a considerat că asemenea avantaje nu erau căutate de publicul vizat de marca contestată, și anume intermediarii profesioniști din industria alimentară care cumpără ambalaje goale pentru a le umple cu lichide și cu produse alimentare. 66 La punctele 56 și 57 din decizia atacată, camera de recurs a examinat eventualele avantaje tehnice ale mărcii contestate pentru alte categorii de utilizatori, precum comercianții cu amănuntul și utilizatorii finali. Camera de recurs a înlăturat însă argumentele reclamantei, considerând, în primul rând, că economiile privind costul de transport erau pur ipotetice, în al doilea rând, că câștigurile în materie de durabilitate erau speculative în ceea ce privește amploarea lor și, în al treilea rând, că reclamanta se prevala de avantaje care nu erau de natură tehnică, ci comercială, subliniind în special că clienții mărcii aveau posibilitatea de a vinde o cantitate mai importantă de produs alimentar, beneficiind de un ambalaj de mai mare capacitate în raport cu cutiile tradiționale. În ceea ce privește consumatorii finali, ea a considerat că avantajele invocate de reclamantă nu priveau modul în care produsul urmează să fie utilizat de aceștia din urmă. 67 În sfârșit, camera de recurs a considerat, la punctul 58 din decizia atacată, că forma mărcii contestate nu are un efect pozitiv în ceea ce privește manipularea și depozitarea recipientului și că aceasta permite doar, în această privință, respectarea cerințelor de bază aplicabile majorității articolelor de ambalaj. 68 Camera de recurs a concluzionat, la punctele 59 și 60 din decizia atacată, că rezultatul tehnic obținut de marca contestată privea numai procesul de fabricație a produsului însuși, dar nu avea impact asupra funcției asigurate de acest produs. 69 Astfel, din motivele deciziei atacate reiese că camera de recurs a considerat în esență că caracteristicile esențiale ale mărcii contestate, pe de o parte, permit produsului să își îndeplinească funcția de recipient păstrând stabilitatea și proprietățile de manipulare a ambalajului și, pe de altă parte, îmbunătățesc raportul dintre volumul recipientului și cantitatea de material necesară fabricării sale. Camera de recurs a considerat însă că nici menținerea proprietăților de bază ale ambalajului, nici ameliorarea raportului dintre volumul recipientului și cantitatea de material necesar nu constituie un rezultat tehnic în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94. 70 Trebuie analizată aprecierea efectuată de camera de recurs în ceea ce privește, în primul rând, menținerea proprietăților de bază ale produsului acoperit de marca contestată și, în al doilea rând, ameliorarea raportului dintre volumul recipientului și cantitatea de material necesară fabricării sale. 71 Primo, trebuie subliniat că, după cum reiese în special din cuprinsul punctului 37 al deciziei atacate și din cererea depusă în temeiul PCT, produsul acoperit de marca contestată este un recipient a cărui funcție tehnică principală constă în a conține lichide sau produse alimentare. De asemenea, trebuie subliniat că, după cum arată reclamanta, toate caracteristicile esențiale ale mărcii contestate contribuie la capacitatea produsului de a îndeplini această funcție tehnică, întrucât, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 49 al deciziei atacate, primele trei caracteristici esențiale definesc structura și contururile recipientului, în timp ce a patra caracteristică esențială contribuie la asigurarea etanșeității sale. 72 Pe de altă parte, reiese din constatările de la punctele 44 și 47 din decizia atacată, precum și din cererea depusă în temeiul PCT că forma mărcii contestate permite, în plus, garantarea stabilității recipientului, precum și a capacității sale de a fi manipulat. După cum susține reclamanta, asemenea avantaje tehnice, care contribuie la soliditatea recipientului și la capacitatea sa de a fi folosit și depozitat, sunt căutate de utilizatorii produsului, în special de intermediarii profesioniști din industria alimentară, care, așa cum se amintește la punctul 37 din decizia atacată, umplu ambalajele goale cu lichide sau cu produse alimentare înainte de a le distribui ca produs final. Asemenea funcții tehnice sunt relevante în cadrul utilizării produsului, întrucât, așa cum arată reclamanta, recipientul, după ce a fost umplut, trebuie să fie depozitat, expediat sau manipulat fără probleme de instabilitate sau de risc de deteriorare. 73 Având în vedere cele ce precedă, este necesar să se concluzioneze că caracteristicile esențiale ale mărcii contestate sunt necesare pentru obținerea unui rezultat tehnic care constă în a permite produsului să își îndeplinească funcția de recipient destinat să conțină lichide sau produse alimentare, garantând în același timp stabilitatea și capacitatea sa de a fi manipulat. Având în vedere că aceste caracteristici permit produsului să fie utilizat în conformitate cu utilizarea pentru care a fost conceput, reclamanta este îndreptățită să susțină că respectivele caracteristici sunt necesare pentru obținerea unui rezultat tehnic care privește modul în care funcționează produsul. 74 Secundo, din cuprinsul punctelor 44, 47 și 49 din decizia atacată reiese că primele trei caracteristici esențiale ale mărcii contestate permit ameliorarea conținutului recipientului în raport cu cantitatea de material necesară fabricării sale. În această privință, camera de recurs a arătat, la punctul 47 din decizia atacată, că, în raport cu formele paralelipipedice tradiționale, o formă prismatică precum cea a mărcii contestate reduce cantitatea de carton de ambalaj necesară pentru a conține un anumit volum de lichid. 75 Deși camera de recurs a concluzionat că de un astfel de avantaj tehnic beneficia numai fabricantul și, prin urmare, titularul mărcii contestate, întrucât îi permite să realizeze economii și să atingă obiective de durabilitate a mediului, trebuie să se observe următoarele. 76 În primul rând, după cum susține reclamanta, optimizarea capacității recipientului contribuie la eficientizarea funcției de bază a produsului. Astfel, forma mărcii contestate permite, pentru o cantitate dată de material de ambalare, creșterea cantității de lichide sau de produse alimentare conținute în recipient. În măsura în care permite ameliorarea funcției de bază a produsului, forma mărcii contestate nu poate fi privită ca fiind numai rezultatul unui proces de fabricație optimizat care nu are nicio incidență asupra modului în care funcționează produsul. 77 În al doilea rând, după cum subliniază de asemenea reclamanta, îmbunătățirea raportului dintre volumul recipientului și cantitatea de material necesară pentru fabricarea acestuia are drept consecință faptul că, pentru un volum dat, ambalajul este mai ușor decât ambalajele de formă tradițională. Trebuie arătat în această privință că în comunicarea comercială a intervenientei se invocă asemenea avantaje tehnice. Astfel, dintr‑un extras de pe site‑ul internet al intervenientei reiese că aceasta indică, în legătură cu forma mărcii contestate, că utilizarea unei cantități mai mici de material de ambalaj nu compromite performanța produsului. Această comunicare comercială evidențiază și greutatea redusă a produsului, precum și eficiența sa optimă legată în special de forma sa compactă. Deși, în cadrul ședinței, intervenienta a susținut că comunicarea comercială conținea elemente subiective și nu oferea informații precise cu privire la avantajele tehnice ale unui produs, din jurisprudență reiese, dimpotrivă, că poate fi luată în considerare orice documentație relevantă pentru aprecierea funcțiilor tehnice ale unui produs, ceea ce include printre altele cataloage sau site‑uri internet care descriu funcțiile tehnice ale produsului (a se vedea prin analogie Hotărârea din 23 aprilie 2020, Gömböc,C‑237/19, EU:C:2020:296, punctul 34). 78 Pe de altă parte, trebuie observat că, așa cum susține reclamanta, reducerea greutății și a volumului ambalajelor constituie un rezultat tehnic relevant din punctul de vedere al publicului vizat de marca contestată. Astfel, forma prismatică a produsului, prin faptul că permite o reducere a greutății ambalajelor și le face mai compacte, oferă o soluție tehnică ce poate fi căutată de intermediarii profesioniști din industria alimentară. După cum subliniază reclamanta, o reducere a greutății ambalajelor este, în special, de natură să faciliteze depozitarea și transportul acestora. 79 Rezultă din cele ce precedă că forma mărcii contestate permite obținerea unui ambalaj mai puțin voluminos și mai ușor decât ambalajele de formă tradițională, ca urmare a utilizării unei cantități mai mici de material. Un asemenea rezultat tehnic este relevant din punctul de vedere al publicului vizat de marca contestată, întrucât afectează în mod pozitiv modul în care produsul poate fi utilizat de intermediarii profesioniști din industria alimentară. 80 În al treilea rând, reclamanta susține că forma mărcii contestate este o sursă de avantaje tehnice pentru consumatorul final. 81 În această privință, trebuie să se observe că, chiar și atunci când, precum în speță, publicul vizat de marca contestată este constituit din clienți profesioniști, poate fi relevant să se analizeze funcționalitatea caracteristicilor esențiale ale acestei mărci luând în considerare nu numai situația acestora din urmă, ci și pe cea a utilizatorilor finali. Astfel, după cum arată în esență intervenienta, intermediarii profesioniști au interesul ca rezultatul tehnic obținut datorită formei mărcii în cauză să răspundă nu numai propriilor nevoi, ci și celor ale utilizatorilor finali, care au vocația de a cumpăra produsele lor. Prin urmare, camera de recurs a examinat în mod corect dacă forma mărcii contestate era susceptibilă să permită obținerea unui rezultat tehnic util pentru consumatorul final. 82 În speță, reclamanta susține în mod întemeiat că în mod eronat camera de recurs a ajuns la concluzia că avantajele tehnice care rezultă din forma mărcii contestate nu privesc modul în care produsul urmează să fie utilizat de consumatorii finali. Astfel, trebuie subliniat că cererea depusă în temeiul PCT arată că, datorită formei sale speciale, ambalajul este mai ușor de manipulat și de utilizat de către consumator. De asemenea, extrasele de pe site‑ul internet al intervenientei prezentate de reclamantă menționează caracterul ergonomic al formei produsului. Se arată în special că produsul a fost conceput pentru a se adapta perfect la mâinile de toate dimensiunile pentru a oferi o mânuire mai confortabilă în timpul consumului. 83 Din cuprinsul punctelor 71-82 de mai sus rezultă că în mod eronat camera de recurs a concluzionat că rezultatul tehnic obținut de marca contestată privea numai procesul de fabricație a produsului însuși și nu avea impact asupra funcției asigurate de acest produs. În consecință, reclamanta susține în mod întemeiat că forma mărcii contestate este necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94. 84 Argumentele prezentate de intervenientă nu sunt de natură să repună în discuție această concluzie. 85 În primul rând, deși intervenienta nu contestă că caracteristicile esențiale ale mărcii contestate permit produsului acoperit de aceasta să își îndeplinească funcția principală de recipient, îndeplinind în același timp cerințele de stabilitate și de maniabilitate urmărite de utilizatorii acestui tip de produse, ea consideră că forma mărcii contestate permite produsului numai să își îndeplinească funcția de bază, fără a oferi cu privire la acest aspect o îmbunătățire în raport cu ambalajele de formă tradițională. Această argumentație se alătură poziției reținute de camera de recurs la punctul 85 din decizia atacată, care enunță că faptul că forma mărcii contestate menține capacitatea recipientului de a fi mânuit și stivuit nu înseamnă că această formă are un efect pozitiv asupra funcționalităților respective. 86 Cu toate acestea, împrejurarea că forma mărcii contestate ar permite îndeplinirea funcției tehnice de bază a articolelor de ambalaj fără a ameliora însă funcția respectivă nu are impact asupra aplicării articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 49/94. Astfel, după cum subliniază EUIPO, aplicarea acestei dispoziții nu este condiționată de existența unui rezultat tehnic îmbunătățit. Trebuie subliniat, prin urmare, că dispoziția menționată urmărește să protejeze formele produsului necesare pentru obținerea unui rezultat tehnic, iar nu numai rezultatele tehnice inovatoare care pot fi brevetate (Hotărârea din 21 mai 2015, Yoshida Metal Industry/EUIPO, T‑331/10 RENV și T‑416/10 RENV, nepublicată, EU:T:2015:302, punctul 59). 87 De asemenea, afirmația intervenientei potrivit căreia forma mărcii contestate permite, în ceea ce privește stabilitatea produsului, obținerea unui rezultat tehnic echivalent cu cel al altor forme de ambalaj este lipsită de relevanță. Astfel, pentru aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 49/94, analiza funcționalității unei forme necesită să se examineze dacă aceasta este necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic, dar nu impune compararea sa cu alte forme ale produsului disponibile pe piață [a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 martie 2020, Tecnodidattica/EUIPO (Forma unor socluri pentru globuri și lămpi), T‑752/18, nepublicată, EU:T:2020:130, punctul 33]. 88 În al doilea rând, intervenienta consideră că, chiar dacă avantajele pentru consumator în ceea ce privește depozitarea și manipularea produsului ar fi considerate dobândite, acestea ar trebui considerate rezultate economice și comerciale, iar nu un rezultat tehnic. Cu toate acestea, trebuie să se considere că forma mărcii contestate, în măsura în care permite facilitarea ambalării și a depozitării produsului, îndeplinește o funcție tehnică [a se vedea în acest sens Hotărârea din 31 ianuarie 2018, Novartis/EUIPO – SK Chemicals (Reprezentarea unui plasture transdermic), T‑44/16, nepublicată, EU:T:2018:48, punctul 63]. În plus, trebuie arătat, astfel cum procedează reclamanta și EUIPO, că directivele interne ale EUIPO, în partea B secțiunea 4 capitolul 6 punctul 3, prevăd că termenul „rezultat tehnic” trebuie să includă forme care, între altele, „utilizează cât mai puține materiale” sau care „permit o depozitare sau un transport practic”. 89 În al treilea rând, intervenienta arată că reclamanta nu a făcut dovada câștigurilor economice care pot fi realizate de clienții mărcii contestate datorită caracteristicilor esențiale ale formei mărcii menționate. Această argumentație se alătură poziției reținute de camera de recurs la punctul 57 din decizia atacată, amintită la punctul 66 de mai sus, potrivit căreia economiile invocate de reclamantă în ceea ce privește costurile de transport sunt pur ipotetice, în timp ce pretinsele câștiguri în materie de durabilitate sunt speculative în ceea ce privește amploarea lor. 90 Cu toate acestea, astfel cum a arătat EUIPO în ședință, articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 se aplică formelor de produse necesare obținerii unui rezultat tehnic, fără a fi necesar să se demonstreze întinderea avantajelor care pot decurge din acest rezultat tehnic. Prin urmare, având în vedere că trebuie să se considere că forma mărcii contestate permite obținerea unui rezultat tehnic, împrejurarea că avantajele economice susceptibile să decurgă din aceasta sunt dificil de cuantificat sau chiar ipotetice în ceea ce privește amploarea lor nu este de natură să împiedice aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94. 91 În al patrulea rând, intervenienta a subliniat în ședință că a doua caracteristică esențială a mărcii contestate, legată de prezența a patru unghiuri trunchiate, constituie un element estetic, care permite să se confere recipientului un aspect distinctiv. 92 Cu toate acestea, a doua caracteristică esențială contribuie la conferirea formei sale prismatice produsului acoperit de marca contestată, formă care permite creșterea raportului dintre capacitatea recipientului și cantitatea de material utilizat pentru fabricarea sa, garantând în același timp stabilitatea și proprietățile de manipulare ale acestuia. Astfel, a doua caracteristică esențială identificată de camera de recurs îndeplinește o funcție tehnică, fapt care, de altfel, nu este contestat de intervenientă. 93 Or, reiese din jurisprudență că articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 nu este aplicabil atunci când există un element nefuncțional major, precum un element ornamental sau fantezist, care constituie o caracteristică esențială a mărcii contestate, dar care nu este necesar pentru obținerea unui rezultat tehnic [Hotărârea din 6 decembrie 2023, BB Services/EUIPO – Lego Juris (Forma unei figurine de jucărie cu o protuberanță pe cap), T‑297/22, EU:T:2023:780, punctul 121]. 94 În schimb, faptul că un element esențial al mărcii contestate, care este necesar pentru obținerea unui rezultat tehnic, are în plus o valoare estetică sau un caracter neobișnuit nu permite excluderea aplicării articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 [Hotărârea din 5 iulie 2023, Wajos/EUIPO (Forma unui recipient), T‑10/22, nepublicată, EU:T:2023:377, punctul 45]. 95 În consecință, faptul că a doua caracteristică esențială, pe lângă funcția sa tehnică, poate avea o valoare estetică și poate contribui la a conferi mărcii contestate o formă neobișnuită nu este de natură să împiedice aplicarea articolului 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94. 96 Rezultă din tot ceea ce precedă că reclamanta susține în mod întemeiat că camera de recurs a aplicat în mod eronat articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din Regulamentul nr. 40/94 atunci când a concluzionat că această dispoziție nu se aplica în speță, pentru motivul că rezultatul tehnic obținut prin caracteristicile esențiale ale mărcii contestate privea numai procesul de fabricație a produsului însuși, fără a avea impact asupra funcției asigurate de acest produs. 97 Rezultă că în mod eronat camera de recurs a considerat că reclamanta nu putea invoca în mod întemeiat nulitatea mărcii contestate în temeiul articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din același regulament. 98 Trebuie arătat că reclamanta nu contestă al doilea motiv al deciziei atacate, prin care camera de recurs a respins cererea de declarare a nulității în măsura în care se întemeia pe articolul 51 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94. Cu toate acestea, întrucât cauzele de nulitate prevăzute la literele (a) și (b) ale acestui alineat sunt autonome una în raport cu cealaltă, este suficient ca una dintre ele să fie întemeiată pentru a justifica nulitatea mărcii contestate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 iunie 2025, CeramTec, C‑17/24, EU:C:2025:455, punctul 49). 99 Întrucât reclamanta susține în mod întemeiat că cameră de recurs a înlăturat în mod eronat prima cauză de nulitate pe care o invocase, rezultă că cameră de recurs ar fi trebuit, numai pentru acest motiv, să respingă calea de atac a intervenientei formulată în fața sa. 100 Prin urmare, decizia atacată trebuie anulată. Cu privire la cererea de modificare a deciziei atacate 101 În cererea introductivă, reclamanta a solicitat Tribunalului „[să declare] nulitatea înregistrării mărcii [contestate]”. În ședință, reclamanta a precizat că aceste concluzii trebuiau înțelese în sensul că solicită, prin modificarea deciziei atacate, respingerea căii de atac formulate de intervenientă în fața camerei de recurs. 102 În această privință, din articolul 72 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 2017/1001 reiese că „Tribunalul are competența atât de a anula, cât și de a modifica decizia [unei camere de recurs a EUIPO]”. Competența de modificare nu are ca efect să confere Tribunalului competența de a proceda la o apreciere cu privire la care camera de recurs nu s‑a pronunțat încă. Exercitarea competenței de modificare este, așadar, limitată la situațiile în care Tribunalul, după ce a controlat aprecierea efectuată de camera de recurs, este în măsură să determine, pe baza elementelor de fapt și de drept, astfel cum acestea sunt stabilite, decizia pe care camera de recurs era obligată să o adopte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 ianuarie 2025, EUIPO/Neoperl, C‑93/23 P, EU:C:2025:33, punctele 68 și 69). 103 În speță, după ce a controlat aprecierea efectuată de camera de recurs cu privire la motivul legat de aplicarea articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din acest regulament, Tribunalul este în măsură să determine decizia pe care aceasta din urmă era obligată să o adopte, de unde rezultă că dispune de competența de a modifica decizia atacată. 104 Întrucât motivul unic invocat de reclamantă a fost admis, rezultă că, astfel cum a procedat divizia de anulare, camera de recurs trebuia să considere că marca contestată era lovită de nulitate în temeiul articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 40/94 coroborat cu articolul 7 alineatul (1) litera (e) punctul (ii) din acest regulament. Camera de recurs era, prin urmare, obligată să respingă calea de atac formulată în fața sa de intervenientă. În consecință, prin modificarea deciziei atacate, Tribunalul trebuie să respingă calea de atac formulată în fața camerei de recurs [a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 mai 2017, Airhole Facemasks/EUIPO – sindustrysurf (AIR HOLE FACE MASKS YOU IDIOT), T‑107/16, EU:T:2017:335 punctele 48-50]. Cu privire la cheltuielile de judecată 105 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. 106 În măsura în care decizia atacată este anulată și modificată, intervenienta cade în pretenții. Situația este aceeași în ceea ce privește EUIPO, în pofida capătului de cerere formulat de acesta cu titlu subsidiar, prin care se solicită admiterea acțiunii [a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 iunie 2019, W. Kordes’ Söhne Rosenschulen/EUIPO (Kordes’ Rose Monique), T‑569/18, nepublicată, EU:T:2019:421, punctul 40]. 107 Trebuie arătat că reclamanta a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată a EUIPO „sau, după caz,” a intervenientei. Prin urmare, trebuie să se considere că reclamanta solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată, cu titlu principal, a EUIPO sau, cu titlu subsidiar, a intervenientei. Prin urmare, se impune obligarea EUIPO să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, pe cele efectuate de reclamantă, conform concluziilor acesteia din urmă. 108 Intervenienta suportă propriile cheltuieli de judecată. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL (Camera a șaptea, judecând în complet de cinci judecători) declară și hotărăște: 1) Anulează și modifică Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 6 decembrie 2024 (cauza R 12/2024‑4), în sensul că respinge calea de atac formulată în fața EUIPO de Tetra Laval Holdings & Finance SA împotriva deciziei diviziei de anulare din 6 noiembrie 2023. 2) EUIPO va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Lami Packaging (Kunshan) Co. Ltd. 3) Tetra Laval Holdings & Finance SA va suporta propriile cheltuieli de judecată. Kecsmár Madise Nihoul Öberg Truchot Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 3 iunie 2026. Semnături ( *1 ) Limba de procedură: engleza.